Versione :

Ducumentu
Lingua / Arte - Arte di a scena - Visuali : Cipri è Maresco



CIPRÌ E MARESCO

Daniele Ciprì (Palermu1962è Franco Maresco (Palermu ancu ellu, 1958) sò dui artisti, tecnichi, animatori è direttori d’arte teatrale è di a scena.

Scuparti à principiu è entrati in i prugrama telè di Rai3, si presentanu cume pruduttori è attori di scene è di mumenti chì volenu pichjà è impressiunà cù a so forza di umurisimu direttu è ancu aspru è crudu, via un versu chì raghjunghje l’estru trash è i schetches gruteschi.

Ma in i fatti, u prugettu è u trattamentu di i temi face vede a prufundezza di un universu artisticu chì face affaccà una visione postmuderna di a civilizazione d’oghje. L’omu, l’umanità in noi tutti, qual’è no siamu tutti quanti, nimu a si franca in issa pittura lucida, acitosa è ridicula. Hè un mondu subumanu, lacatu da banda è chì, s’ellu averà un avvene ùn sarà tantu quentu, quessu. Tuttu ci passa, trà i temi di a postmudernità è in particulare e cundizione di a vita, ambientale per dì la à l’accorta.

Una cundizione umana in pienu disastru, senza relazione vere trà l’omi, a sucetà, a natura. Un mondu pupulatu à scombari, ghjetti è resti industriali di quandu in quandu ruminicati da forme chì, propiu da luntanu, ramenterebbenu qualcosa chì ferma di a natura umana. Ma propiu à e longhe...


Ciprì è Maresco : dui sgaiuffi di u sinemà è di a televisiò

Daniele Ciprì è Franco Maresco ani cuminciatu in u 1986. Ani pruduttu una seria chì hè statu un scumpigliu pà a televisiò taliana : "Cinico TV". Dopu à diversi filmati curti, filma à nantu à u jazz, parichji premia è retruspittivi chì li sò cunsacrati, Ciprì è Maresco dirighjini a so prima filmata longa, « Lo zio di Brooklyn» in u 1995. In u 1998, rializighjani à « Totò che visse due volte ». In u 2002, un spittaculu tiatrali, « Palermo può attendere ». Avà turnani una filmata longa à nantu à u Conti di Cagliostro.

            Avemu principiatu pianu pianu. Duranti un annu è mezu avemu fattu picculi muntama, travadduchja in videu è i prima filmati curti, incù quiddi chì dopu sarani l’attori di fonti di "Cinico TV". U 1990, una annata dicisiva quidda di l’affirmazioni di un puntu di vista naziunali, avemu participatu à u fistivali di u sinemà indipindenti talianu di Bellaria. Quì, avemu guadantu u cuncursu. Stu annu quì, u tema era « Diu » a noscia filmata curta si intitulaia Illuminati. Dopu stu affari sò ghjunti i pruposti da a RAI, in u 1991, è in u 1992 RAI 3 ci hà prupostu di fà una emissioni sana sana noscia. Eccu u nosciu principiu : da una parti a televisiò, chì ci hà ghjuvatu à autofinanzià ci, da quidd’altra, i filmati curti, prisintati in i diversi fistivali o à a televisiò longu à l’anni. Hè solu in u 1995 chì avemu toccu u sinemà sputicu, incù Lo zio di Brooklyn.

            U nosciu scontru incù Daniele hè statu favurizatu da u fattu ch’è no’ ùn ci affaccaiami micca da una scola. Erami autodidatti. Ciò ch’è no’ avemu purtatu di novu, di rivuluziuanriu à a televisiò, hè issa manera di ralintiscia tuttu, di imbarà tuttu, di firmà tuttu. "Cinico TV" hè un tafonu in a televisiò. Avemu stanciatu u ritimu, pà a prima volta à a televisiò. Ci hè quattru minuta, par undittu, di pianu fissu o di silenziu, à ottu ori menu un quartu di sera ! "Cinico TV" prisenta un Mezzogiorno ineditu. Hè u Mezzogiorno chì rompi i stacchi, chì hè firoci, infini veru, sputicu, di petta, di aienti malati è gobbi. È no’, eccu : u puniami quì, cinqui minuta ugni ghjornu. U impiegu sclusivu di u ner’è biancu hè culpa à a noscia passioni cumuna pà u sinemà classicu, americanu subra à tuttu.

            Parlermu cuntaia un passatu chì inghjalocu,  nantu à i mura, in i stritti, era in traccia di squassà si è di spariscia. I custruzzioni novi criani una cità esteticamenti malissima, muddizzosa. U nosciu universu hè cunfinatu, solu maschili. Infatti, ghjuchemu incù a noscia cultura, lucali, siciliana. Crergu chì u spiritu maffiosu hè in drintu stessu à ugni sicilianu. À a fini di l’anni uttanta, L.Orlando (merri di Palermu) hà datu un postu com’è mai à a cultura maiurissimu, si hè ricuparatu carrughja di a cità, è si sò dati à i palermitani. Parò, ci era tandu in palermu unipochi di scettichi, frà i quali Ciprì è Maresco. Faci a rivuluzioni, arrevi à u puteri è duventi peghju chè quiddu chì ci era nanzi, hè a natura umana. È postu chì quì semu sutt’omini, hè ancu peghju chè in altrò. A tarra chì hà uffertu l’appoghju u più maiori à Berlusconi pà l’ultimi alizzioni hè a Cicilia. Socu cunvintu chì sta cità t’hà a maffia in u so sangui ! Tomasi di Lampedusa –quant’è Sciascia- pinsaia ch’idda ùn si pudia salvà a Cicilia, ed hè a virità ! Faci un pezzu ch’è no’ ùn travaddemu più in Palermu, ch’è no’ ùn dumandemu aiuta finanziarii. Avemu fattu un spittaculu, Palermo può attendere, chì t’hà bisognu di essa rimpattatu à u liveddu ecunomicu, è puri ùn u femu in Palermu chì saria tandu una cuntradizioni in i tarmini. Ùn possu dumandà solda à quiddi ch’e critichighju è à gran palesu. A me scelta hè di quiddi murali, è à primura s’idda mi porta à a sulitudini.

(Dittu da Francesco Maresco)