Ducumentu
Literatura siciliana - Calaciura - Piove nant'à a piazza Garraffello

PIOVE NANT’À A PIAZZA GARRAFFELLO.

 

U battellu per Genuva hà cappiatu l’armeghju è cerca a so via à nasu di bussula ind’è u Golfu privu di visibilità. U cuntrabandiere di u Garraffello, u core impuveritu di u mercatu di a Vuccirìa, hà spostu, ch’ellu si veca bè, u cartone umidu di sigarette. Si tene à l’agrottu di contrabande altre, roba cumestibile è bandita per causa d’igiene. Si svampanu e stintine di vitellu, e milze à suffrighje in u struttu. È u fume à cullana vince l’acqua pisia, si alza è piglia di slanciu à sequità l’aria chì corre per isse strette. È tramezu à issi odori chì vi piglianu à l’ochji, chì piattanu u tanfu di cunduttu è di pesci lacati custì, u cuntrabandiere rimarca u prufumu di tofu sbaccatu, a crepa ind’è l’aria umida è zeppa, u batticore di u casale suicidiu chì geme, trizineghja è si torce.

U cuntrabandiere hà ricunnisciutu i segni di e catastrofe ripetute di a vechja cità, i codici di e premunizione chì ùn si discutenu. Messagi in chjaru per tutti quelli chì sò periculosi è incerti, trinniconi è insicuri, di nascita o di custruzzione.

Sò 48 ore ch’ellu piove. Cù a custanza à singhjozzi di e meteurulugie trupicale. À tratti, cù a ferucità di i rivocchi d’agostu, quandu Palermu scioglie in acqua e so cunfine di metrupuli senza perimetri, cità senza culore è senza sensu, è à Nord cunfonde a stirania gonfia di u Foro Italico cù i fenomeni atmusferichi d'impurtazione. À Sud a curona di e muntagne disertificate tene incappiati bande di nuli è nebbia, ver’di Altofonte è San Giuseppe Jato, è chì ùn sanu s’ellu li tocca à francà a cunfine di a Portella chì apre nant’à l’illusione africana di a Sicilia. Ver’di Sciacca, ver’di u mare culor’ pistacciu di E Bocche.

Si appronta Palermu à a calamità prevista di l'inundazione, à l’ingorgu paralizatu sottu à i cavalcavia di a circumvallazione, à a burla di a bundanza d’acqua di i mesi d’invernu ch’ellu ùn si riescerà mai à cunservà, cum’è una memoria gattiva, cum’è un rimorsu, da rimandà à l’estate l’ipotesi di a pruvista in alternanza, a dipendenza chì manganieghja trà sicchia è salvezza.

Si acconcia a cità sana cù u tempu insuppurtevule ritimatu da i spazzavetri, à a tentazione di u scurdà si, una stonda squassata da l’acqua limpida nantu à u vetru. Chì l’anu prufetizata cusì quelli, i pratichi di l’apucalisse : sta cità sarà salva da i terramoti, da e caristie è da l’onde anurmale di u mare, sarà salva ancu da e malatie cuntagiose gratusine à a santa di a cullettula, sarà salva da a pazzia di l’anghjuli sterminatori di cosa nostra, ma tremerà ad ogni acquazzone di stagione perchè chì a si purterà via l’acqua chì pulisce è benedisce.

U cuntrabandiere ricunnosce a stonda corta è critica chì permette di intervene prima di rassegnà si. È muvì si move. Chere à i cumpagni d’illegalità nati à u lume senza auturizazione u gemitu di avertimentu l’avete intesu ancu voi, u singhjozzu chì dice u falamentu, ancu voi l’avete intesu a frizzione sisimica di u trafalime chì dice ch’ellu hà da vene. È quelli ghjustu s’elli u intravedenu, sbiaditu al di là di a coltra bianca di u grassu chì brusgia, ci ne ridimu d’ellu chì hà cunfusu una volta dinù trà a maitinata di travagliu è u tramontu addisperatu in cantina à bichjeri di vinu inzuccheratu è pianghjulimi. Innò chì ùn aghju betu, figlioli di merda, è mi lacate solu ind’è sta angoscia di l’annunziu, mi abbandunate in e nebbie di l’incertezza. È tandu, mughju da ch’è vo sortite da issa tana di tofu, scappate disgraziati chì campate solu di notte tempu, è a matina ùn vi accurghjite ch’è vo site digià carne da schjaccià. Mughju pè a vostra salvezza mughju, è pè a meia, pè issa simpatia di distini chì s’incrocianu in a stretta di l’Argenteria luccica da l’acqua, mughju da spezzà l’incantesimu di stu mercatu sviutatu cum’è una padula risanata, duve’elli camminanu Turchi senza turbani cum’è nutendu in dui in dui senza patria nè memoria. Da u corpu di u casale in equilibriu risponde è scappa a mamma nigeriana chì face a puttana in i giardini di ziu Messina. E notte ch’ellu ùn piove piglia cazzi bianchi in i so fusi taccati di ogni cosa. Scappanu i so dui figlioli chì arrubanu e rosule nant’à e curone di l’interri di i morti è e vendenu mille lire in i risturanti ristaurati in u centru storicu, in i so berretti cù passamuntagna, in i scarpi di a limosina duminicale, è camminanu vicini vicini da cuntà si a fola di l’urigine. Scappa u cumercente di detersivi preistorichi chì da mille anni accatasta savoni è sicatura in a tana di u fondu à pianterrenu. Per dui soldi vende un pezzu di a so letargia in pacchetti da rigalu pieni à attesa disillusa è sopravive fattu à rinunzie. Scappa è po pianta, feghja u casamentu chì da sempre hè a so tana, u so furmiculaghju. Hè vultatu chì à u mondu ùn ci hè postu più sicuru è anticu.

Si hè firmata ancu a nigeriana cù i so dui figlioli. Feghjanu u miraculu di u vechju cumercente chì hè vultatu, dà una fidighjata è po smarrisce daretu à i fusti di u Dixan. U casale si ne fala.

In silenziu, ralentitu, esalendu un fiatu giallu di tofu chì à l’impruvisu ti hà a cunsistenza di a rena. A donna nigeriana si alluntana è ùn turnerà ma’ più. Impunta i figlioli da fà li francà a muraglia di quelli chì feghjanu à ochji sburlati. Cerca altri lochi in cità, è piglia l’altri chjassi, signati da l’addisperu di e puttane numade.

Hà finitu di mughjà u cuntrabandiere, hà ritrovu a pace di a rassegnazione perchè ch’ella hè scunsumata l’urgenza di e premunizione, cavendu a cuscenza di a miseria. In a stretta ùn ferma chè quellu scarsu pulverizzu chì rimpiana, a puzza di u gasu da e canalizazione rotte. A Piazza Garraffello avà hè piena di e vitture di a pulizza. Li tocca à manuvrà assai è cun dificultà da fà piazza à i mezi di i pumpieri è di a squatra di l’impresa mucipale chjamata à fà piantà l’emurragia di u gasu.Mettenu i cateri da insignà i percorsi sicuri per u labirintu di u mercatu.

Da issu pisticciulime ghjunghje u lamentu di u cumercente. Li si hè falatu à dossu u furmiculaghju mandendu in pulvina ogni memoria. À settanta anni hè un omu novu. Scozzulu è senza ricordu, schjacciatu da trè piani di arruvinamentu. Da u petriculaghju esce a so manu cù un pede. Hè salvu dicenu i succorsi, un travu di u suffittu cascata in bisbò hà creatu un pulmone d’aria è di salvezza. Torna una tana, un novu furmiculaghju, comudu è bughju cum’è u corpu di a mamma. Ci hà da stà solu trè ore. U tiranu fora cù fratture, turnatu biancu cum’è un vechju da a polvera, ingriviglitu è nucente cum’è un criaturu. In a stretta à cantu ci hè una cantina chì si hè rifatta per via di u veranu palermitanu. Hè cusì vicina è à tempu luntana è indiferente à u sventramentu di l’acqua chì i clienti mai videranu a massella sgangarata di a stretta di l’Argenteria, è mai infattaranu a rassegnazione liberatrice di u cuntrabandiere chì si hè spustatu in altrò cù u cartone di e sigarette per via di tanti flicchi.

In serata, in e redazzione di i quattru giurnali palermitani ghjunghje un fax di u serviziu cumunicazione di u merre. Feliciteghja e forze di l’ordine, i pumpieri è i succorsi pè a rapidità è l’efficacità di a so intervenzione. Hè stanciatu di piove. Avale u celu hè pulitu in a vechja cità, quella di a Storia.

In a periferia u cimentu è l’agrumi si affondanu in a fanga, cù i curtili turnati pantanu per ghjochi di zitelli anfibii cappiati à fà naufragiu ed annigà si, ma cusì luntani è separati da u bor’di mare  ch’elli purrianu, senza esse ne sradicati, stà in e cità di u pianu padanu, è purtà si a stessa tristizia ch’elle ti anu e sale di ghjochi duv’ellu si aspetta ch’ellu stanci in u riflessu à spechju di e videò. Adulti, feranu i cuntrabandieri.

Giosué CALACIURA