Versione :

Ducumentu
Lingua / Arte - Architettura è baroccu : Baroccu sicilianu

U BAROCCU SICILIANU

 

L’arte barocca l’anu impurtata i Spagnoli è si ne primureghjanu i Siciliani da ch’elli anu ricustruitu e cità ch’ellu avia lampatu un terramotu in u 1693. Issa disgrazia hà lampatu in pianu Noto, Ragusa et Modica è u vicirè spagnolu Uzeda l’hà vulsute ricustruì à tempu à l’altre cità sinistrate. À Noto, l’hà rifatta sana sana cun l’opera di l’architettu Rosario Gagliardi (1680-1762), in u stile baroccu diciottu chilometri più in là chè l’anzianu situ.

Noto hè stata pensata cum’è un veru decoru d’opera. Ùn hà u so paru l’unità di issa bellissima cità sculpita in una volta è in una petra bionda. L’architettura di Catania hè riesciuta, ma ùn si pò paragunà chì hè stata custruita senza logica è e so petre di lava grisgia sò una cria triste invece a petra inaurata di Noto è e so pruspettive spettaculare sò una vera campa chì ne face un tesoru di l’architettura in Sicilia à u XVIII seculu.

Catania hè stata trasfurmata da Vaccarini (1702-1768), chì dissignò e chjese è po a piazza di a catedrale è a corte quatrata di l'università. Influenzatu da Borremans, Vaccarini hà preferitu u classicisimu rumanicu invece di a fantasia spagnola, è po a simplicità invece di a creatività sfrenata.

Rosario Gagliardi hà dinù cuncepitu a facciata di a chjesa San Giorgio di Ragusa. Li piacianu sopra à tuttu e custruzzione nantu à i poghji chì ci pudia mette scalinate tamante. Ragusa è  Modica cambianu propiu di pettu à e custruzzione severe di u stile rumanicu.

U baroccu sicilianu mischja pruspettive spettaculare cun panorami celesti. Ci vole à vede e curnice zuccate, e balustrade zicculate è i balconi tracarchi. E quatrere barocche anu grande maiestà, altezza tamanta, curve elegante, legerezza è stabilità. Ma li accade dinù di perde si in cullane di ninfe, statule pumpose è quatrere pisie pisie.

In Palermu i sgiò spagnoli anu fattu u baroccu à so sumiglia. U spagnolismo, chì porta à fà si vede, si hè scrittu in l’arte barocca di Sicilia, in quelle piazzone tamante è u tracciatu à scimesca di i carrughji. Più bella demustrazione ùn ci ne hè chè quellu crucivia di i Quattro Canti, in piena capitale. I Gesuiti impuntonu à fà ci custruisce chjese, cunventi ed oratorii, cun dinù e cappelle private fatte si da i signori. In a catedrale Santa Caterina ci sò affresche orgiache è musaiche di marmeru raru cun culori giallogni à usu crema.

L’arte barocca si perde spessu in eccessi decurativi. Hè significativa a maneghja di a scultura purtata à u puntu più altu da Serpotta (natu in u 1656) chì si era fattu una spezialità travagliendu u stuccu. E so cappelle porghjenu ùn sò quante ninfe, cavalieri, anghjuli è putti. L’oratoriu di San Lorenzo hè carcu à statuette in stuccu. Serpotta hà illustratu l’oratoriu del Rosario cun statule chì rapresentanu e virtù cardinale (sputichezza, saviezza è ghjustizia) è pitture religiose fosche fosche.