Versione :

Ducumentu
L'Ora

Giurnale l'Ora

L’ORE FAMOSE DI L’ORA

I ricordi è e riflissione di unu di i dirittori di L’Ora, ghjurnale indiatu in ogni lotta di l’antifascisimu è l’antimaffia.

 

Bruno Carbone

 

Sò ghjuntu in Palermu in u 1964, cità à a malavia, sottu à u sgardu di a manca. Mi tuccava à mette in andatu una rivista culturale da fà a leia trà l’intelettuali di manca è mette in ballu un prugettu di sviluppu di u Meziornu. L’intelettuali siciliani si misfidavanu di tuttu è d’inghjunu. Si pò figurà omu cumu si passavanu tandu i cumitati di ridazzione. L’impresa ùn stete tantu à compie. Era statu un ghjurnale apertu, sempre in avanza. L’Ora era un vechju ghjurnale, natu in lu 1900. Era vivu assai. U ghjurnale palisava sopra à tuttu e leie trà a maffia è i pulitichi. Tandu ci brusgiavanu i lucali, ci facianu saltà è ancu pruvavanu à tumbà ci. Trè ridattori sò morti. E viulenze ùn ci anu scuragitu mai, à l’incuntrariu, ci rindianu più forti.

Mi ramentu d’esse ghjuntu sottu à i sulioni, è aghju participatu subitu à un dibattitu nantu à u sviluppu mancatu di u Meziornu. Unu trà i participanti dicia chì a via bona era quella di L’Ora, u ghjurnale era un mitu. Mancu a ghjesgia avia palisatu l’affari di a maffia. À pocu à pocu cuminciarà à fà la.

A cità era à issa epica un mischju di puvertà è di ricchezza. Ci era assai arrubecciu in Palermu. U Palermu neru era scunnisciutu à u ghjurnale. Tandu u dirittore pigliò cume giurnalistu un giovanu vicinu da isse tradizione pupulare. U me cullega novu m’aiutò assai quandu dicisi di stallà mi in centru cità da fà a dismustrazione ch’ellu ci si pudia campà.

I pulitichi eranu tombi senza pietà, i maffiosi dinò da e guerre di i clani. Palermu era una « cità fiurita ».

A maffia hè nata per via di u sottusviluppu. L’ecunumia era stata sdrutta à parte si da l’unità taliana.

Versu a fine di l’anni ottanta mi tuccava à parte da a Sicilia. Dopu à calchì annu di televisione in Roma vultai in Palermu pè a RAI. Aghju ritrovu una cità senza sviluppu.

Quantunque l’affari sò cambiati in l’anni novanta, Palermu hè duvintatu un interlucutore di a cultura meditarranea è aurupea. In Palermu a ghjente hè sempre povara ma cù una brama nova di campà.