Versione :

Ducumentu
Feste - Ritti è canti : Piazze

Paesi è cità si facenu in giru à a so piazza. In Italia si chjama “piazza” è in Corsica dinù. Hè u centru è u core di u locu.

In Sicilia, in Pachino, pruvincia di Siracusa, a piazza hè tamantu quatratu in cima à un pughjale. Tutti i carrughji imbattenu custì. Tempi fà i paisani venianu à tribbià ci. A piazza di Pachino chì à l’iniziu era locu di travagliu tene u ricordu di issa funzione utilitaria, cù a so impalcatura geumetrica è semplice.

Ùn hè di issi lochi da passà ci, aperti è ventulati, ma locu chjosu chì ci si campa. Dicenu ch’in Francia a ghjente campa in casa soia, drentu à a casa. Quandu si sorte, si và in un’altra casa. In paese latinu, in generale, ùn si stà micca in casa, si campa fora : ma issu locu di fora, s’omu u vole locu di vita, ci vole ch’ellu si assumigli à un interiore. Tandu, ci hè u pattu di a piazza : locu di fora, ma serratu, duv’ellu si pò gode u sintimu di esse à l’agrottu è sicuru. Di pettu à una casa, ciò ch’ella dà in più una piazza hè a pussibilità di stà ci inseme. U Latinu para ch’ell’ùn li garbi à stà intufunatu in casa soia, chì ci si sente rinchjusu, fora di a cumpagnia bella è di l’altri, omi è donne. A piazza porghje è  cumpagnia è affollu, chì hè simbulu di a sulidarità di u cumunu.