Culà, era a vita...
L’omu in bilusa bianca parlava in sussuru :
- « Allora , mi dite ch’è vo sete di Lisolella ? Ah, chì bellu paese ! »
L’omu in biancu s’asciuvava u fronti, era un caldamaghjoni ch’ùn si sapia comu tenasi.
Eddu cuntinuava :
- « Aghju cunnusciutu a me moglia à a festa patrunale di issu paese. Ne tengu un dolce ricordu . »
Cuminciava à rompa mi i stacchi.
Ùn aviu tempu, oghji, di primurammi di a soia a vita, sarà stata fatta di studii riisciuti, di sciali, di soldi è di passatempi.