Versione :

Ducumentu
Pertusatu

O Ulì, da ghjunghje in Bunifaziu sì statu ubligatu à passà longu à Pertusatu. A ghjente di u lucale u chjamanu dinù Punta Sant'Antoniu. Hè un locu impastatu à calcina è straziatu da i venti. Ci eranu custì l'animali marini ch'omu chjamava «iogiu marin» in bunifaziincu, vale à dì «ochju marinu».

I venti, l'acqua, e timpeste da sempre anu straziatu u lucale. Anu ancu sculpitu a rocca è li danu forme strane è belle: a Giarra è dinò issu tufone duv'ellu si pò passà arrittu. Un scogliu petrusatu. Pertusatu hèu so nome.

Da u 1844 chì ci si hè alzatu u fanale, Pertusatu ti hà un aspettu un pocu menu apocalitticu. Oghje, partendu da a bocca à San Roccu si pò andà sinu à in punta. Sò cinque chilometri è una passighjata ch'omu ùn si ne pò scurdà: si fala pianu pianu à sinu à u mare.

U fanale ti hà a so presenza in issu quatru. Hè una casa bassa cù nantu, a torra alta 21 metri. U so lume, à 100 metri sopra à u mare, porta sinu à 25 mili marini, o sia una cinquantina di chilometri. Hè un signale capitale pè a navigazione in e Bocche, cù i so dui lumi bianchi tutte e dece seconde.

Ma tù ùn ne avia bisognu chì sì ghjuntu di ghjornu. U «fjord» di Bunifaziu ùn ti spira cunfidenza cù a so «calma bianca». Tisì messu cù u to battellu à l'agrottu di a Madoneta.

Oghje Bunifaziu si ricorda di i guai parechji di a so storia di guerre è naufragii è quellu di a Sémillante in u 1854 fù unu trà i più tragichi. Ma Bunifaziu oghje spampilluleghja cun tutta a so bellezza.