Versione :

Ducumentu
Museu di Sartè

Musée de Sartène

Musée de Sartène

A billezza di un righjonu

L’Alta Rocca, locu di una anziana signuria di Corsica Suttana, induva ugnunu hè impignatu à cunsirvà l’attività rurali tradiziunali, hè u spittaculu naturali di i scuparti prestorichi novi chì stiumulighja a brama turistica. Tutti issi tisora si ritrovani in u Museu dipartimentali di Livia à cantu à salli cunsacrati à à l’etnugrafia è à a giulugia.

 

U Museu di l’Alta Rocca – Museu dipartimentali di Livia

L’archiulugia è a giulugia si mischiani in stu museu, hè u spechju di deci milli anni di vita umana.

I ducumanta prisintati sbucciani da i scaveri di u Pianu di Livia, siti di l’Alta Rocca è zoni litturali sturicamenti liati à a micrurighjona.

Stu insemu illustra u vissutu di i pupulazioni da u Preneuliticu à u medievu.

 

Preneuliticu (VIIisumu millinariu)

Si rimarcarà a prisenza di l’unica vistighja umana di stu tempu scupartu in Corsica (6570 A.C.) è ancu un scheletru di spezi animali oghji spariti (u Prolagus Sardus Wagner).

 

Neuliticu (Vu –fini di u IIIu millinariu)

Tutti l’inuvazioni di u Neuliticu sò raprisintati : invinzioni di u tarramu, aprodu di un mezu novu di attrazza di u liticu, dumesticazioni di i spezi vegetali è animali. I tarrama appinzunati (u curasianu), cardiali, incù u dicoru inziccati è plastichi, sò sempri muntati in associu incù i ducumenta litichi aprudati da l’omu.

 

Calculiticu (da u 2800 à u 1800 A.C.)

A scupartu di u metallu novu (u ramu) incù attrazza novi (piola piana) facini ebbica à a fini di u Neuliticu.

 

Età di u Brunzu (da u 1800 à 700 A.C.)

L’aprodu di stuviglia urighjinali (orchi o pignatti maiori è incù u fondu pianu) mosciani chì l’omu t’hà bisognu di ricipienta addistinati à appruvistà a robba è adatti à un antru modu di vita.

A prisintazioni di l’abitatu novu (u casteddu) rimanda à dui siti archeulogighi aparti à a visita (Capula è Cucuruzzu)

 

Età di u Farru (da u 700 à u 50 A.C.)

Stu piriudu hè ivucatu incù u tarramu chì pussedi formi varii (pianu, cupputu, tazza, pignatta incù cuparchjulu, orca…), incù ghjuvedcda diversi illustrendu ugni tindenza artistica di l’ebbica (spiddetta, braccialettu, aneddu, catena, cuddana di perli…)

Un scheletru fiminili scupartu in Capula, distingui i riti funirarii di stu tempu.

 

U Medievu

I stuviglia sò urighjinali ( chiccara à l’usu pisanu, prubabilmenti di u 13u seculu è ciramichi pinti) è unipochi di pezzi di munetta tistimonii di l’uccupazioni ghjinuvesa di l’Isula.