Versione :
Uriginale

Suerzu

(Quercus suber)

ADDIS Giorgio

Versione :
Uriginale

Rosedda

‘It arveschende a sa die ‘e sos mortos. Avìat attu una die seria, ciara, chind’unu ‘e cuddos chelos lijos de attonzu chi paret chi non bi depene durare. No’ l’aviamus colada i’su tzilleri ‘e Juanchinu, brullande chin Burica, carculande a Franca. chi ‘it una pitzinnedda, tando, piperosa, vivende e badiande sos jocadores a cartas. A mesanotte Juanchinu ses pilisau, chi ‘it ora ‘e cunzare, s’aviamus detzisu de nde lu ghettare a galera, chi ‘imus semper sos matessis. nois. sos malosaghirare, ca no’aviamus ghiradorju.

CHIRONI Giulio

Versione :
Uriginale

Izzu meu chene ammentu

Bos conto unu contu contatu e bos torro a fachere intennere una canzone connotta e inghiriottata e ballata.
Pruite ?
Vorzis pro intennere dae novu su sonu de una gherra chi galu nos piaghet de ammentare.
Pessate : sa gherra, sas dies irae. A fame et a bello libera nos Domine !
Pruite tanno ?

Versione :
Uriginale

Cantanys i passa...

LES VEUS DEL DIA.

Ja ‘l sabeu ‘l sol de maitì suma de un lloc que se troba entre mont Ritxu i mont Carru, venint de Carrabuffas, quasi que primer de arribar a l’Alguer vulgui fer un petit salut a la Moreneta del Santuari de Nostra Senyora de Valverd, després de un’auba de rosades.

BALLERO DE CANDA Antonio

Versione :
Uriginale

Baffi d’imperadori

U vilieru facìa baffi d’imperadori, navighendi impunenti cu drittu di prua, spintu cu masconu contr’a caruàna di l’ondi, chi s’ammuntunàini annant’a quiddh’ostaculu chi ghi s’era paratu dadavanti, in Canali. « Mari di currenti e mari di ventu so fendi a cazzotti und’e Bucchi di Bunifaziu », aìa cunsideratu u cumandanti : un maltesi di mezz’età, tarchiatu e cu a barba mità russa e mità bianca, chi aìa navigatu undu Miditirragnu da l’età di 14 anni.

TUSCERI Gian Carlo

Versione :
Uriginale

Culà, era a vita...

Era quessa a voce bella di u nostru amicu Paulu...

L’omu in bilusa bianca parlava in sussuru :
- « Allora , mi dite ch’è vo sete di Lisolella ? Ah, chì bellu paese ! »
L’omu in biancu s’asciuvava u fronti, era un caldamaghjoni ch’ùn si sapia comu tenasi.
Eddu cuntinuava :
- « Aghju cunnusciutu a me moglia à a festa patrunale di issu paese. Ne tengu un dolce ricordu . »
Cuminciava à rompa mi i stacchi.
Ùn aviu tempu, oghji, di primurammi di a soia a vita, sarà stata fatta di studii riisciuti, di sciali, di soldi è di passatempi.

Pages