Puttachji in prucissiò
Ave, ave, ave Maria ! cantanu Santa è Benedetta, sgranellendu i so paternostri .
A prucessiò si sparghje cume un sarpu maiò, losciu è incaluritu, chi u sole d’aostu tene e so prumesse. In testa, l’omi portanu a statula è strazianu, s’asciuvanu u fronte crosciu di sudore.
Oghje hè Santa Maria, festa di u paese. E donne sò in affannu, ognuna hà sceltu i so panni i più belli. Moglie è figliole di sgiò, carche di cullane è di pendini d’oru, parenu arburi di Natale chì spampiluleghjanu.
Cuntrasti d’una vita paisana
Un pezzuciu di vita paisana , in a Pieve di à Serra ,à u principiu di u vintesimu secculu.
ALBERGHI Ghjuvan Matteu
U core quì è a ragiò quallà
Eranu sei ore, Ghjuvan-Tumasgiu si discitava. Era ghjuntu a viciglia è, ancu s’ellu avia vighjatu assai, discurrendu cù a so mamò è u so ziu Rigolu, ùn avia più mancu appena voglia di dorme. Quandu ellu era in paese li piacia à gode u più pussipule u tempu ch’ellu ci passava.
ACQUAVIVA Ghjuvan Iviu
Ghjuvan Iviu Acquaviva hè unu trà l’agricultori chì anu fattu a scelta di stallà si in paese. Face l’allevu in Lozzi è da issu bellu paese niulincu piglia pretesa cù a prufessione pè a labelizazione di a farina castagnina ; hè presidente di u sindicatu di difesa di issa appellazione.
Maestria
« Alo, Ghjuvanni hè Marcu, sò à l’Oriente. Ùn ti si vedi più. Chì faci ? T’aspettu fin’à cinqui ori. Dopu mi ni vò. »
Era u cinquiesimu messagiu ch’e lasciavu! Aviu spostu u mio telefonu è aviu accesu una sigaretta. A terrazza di u caffè era viota. Eramu sabatu. Ci era pocu mondu chì passava annantu à a strada. Di l’altra banda, in la faculta di drittu, s’induvinava una presenza. Una salla avia i so lumi accesi. Forsi calchì studianti travagliava sempri. Ùn avia più da trigà a notti. Eramu guasi d’inguernu.
MORACCHINI Ghjuvan Luigi
BIENNALE DI NUVELLE 2001: I SCRITTI
Isule literarie
U primu premiu : I bucciuleddi
U misteriu di a casa morta
Prima di mette i pedi in quella casuccia vechja à cantu à u fiume, un m’arricurdava di nunda.
Era bughja nera a mo memoria, cume s’avissi avutu qualchi accidenti, o affare cusì, dà ùn pude ricurdami di nunda.
Ma più che un agrottu fisicu di a mo personna scunfinita, era forse l’agrottu d’una memoria assufucata, svrimbata, sta casuccia persa in u tempu ancu più che in un locu disertu.
L’agrottu di a memoria, aghju dettu.
Ma issu sintimu qui l’aghju pruvatu sopra tuttu videndu i ritratti.