MESSA À GHJORNU AGOSTU 2025
Vita di l'associu


Pè a Corsica, oramai hè un bellu pezzu ch’omu cerca suluzione pulitiche definitive in a spressione corsa. Hè da pudè squassà tutti i prublema chì impediscenu mantenimentu è sviluppu di e spressione culturale è linguistiche nustrale.
Ind’è sta Messa à ghjornu si ammenta qualcusella di sempre è d’oghje... Riacquistu per u... Sempre!
U parè di M.Clementi
Baratti
Scontri di 25.08.2025ÙN HÈ ANCU NATU QUELLU CHÌ M'AZZITTARÀ...
A Corsica hè assai di più ch'un’ isula, hè un patrimoniu di cultura, una terra induve l'identità si trasmette di generazione in generazione, micca cù a forza ma cù a parolla è u so core.
Però, issa ricchezza hè spessu minacciata, pigliata in una tinaglia d'un'un’infurmazione chì cerca à stuffà la. A cultura corsa, ricca di e so pulifunie, di e so tradizione antiche è di a so fierezza, hè spessu vista cum'è un ostaculu à una mudernità senza anima.
À TÈ CHÌ AI AVUTU ZAMBURE MENTRE CHÌ TÙ MERITAVA TÙ A PANATTERIA SANA…
U VECHJU CASTAGNU
In a Valle di u Golu, induve e cime antiche di e muntagne si sposanu cù u vellutu di u celu, induve ogni soffiu di u ventu porta l'ecu ardente di l'anima corsa, s’arrizza un castagnu millenne. U so fustu, straziatu è ampiu, porta e venice di i seculi, ogni nodu cuntendu una storia silenziosa. E so rame tentaculare, cum'è bracce prutettori, avviluppanu da a so ombra benevulente l’umile mandria vicina.
CANTU È LITERATURA
Puru s’elli parenu evidenti in cumunu i raporti trà cantu è puesia, per via di a so longa storia, si anu da cumplessificà in cor’di i seculi. In Corsica cumu in altrò u spiccà di i generi crisciutu cù u sviluppu d’un’ istituzione literaria hà da purtà sin’à l’omogeneisata di a cultura ingiru à un centru chì sanziuneghja è rinvia in periferia certe pruduzzione.
MESSA À GHJORNU INTERROMANIA (LUGLIU 2025)
Vita di l'associu

hè una riflessione generale nantu à a Corsica publicata in francese è scritta in u 1997 cù u titulu “Un profond désir”.
UNA BRAMA TAMANTA
TEMPURALE
Durante iss’ ultimi anni, l’anni a maghjina di a Corsica è fà è fà si hè propiu sgradata... Dopu à una sperianza pensata uriginale è chì prumettia si hè affaccata in l’upinione in generale un sintimu d’indignazione è di ricusu davanti à a speranza chì s’infanga è l’angoscia chì s’assuppa. L’orizonte hè diventatu neru tantu è più.
UN PONTE TRÀ ERI È OGHJE
Credu chì sò nata azeza…
Sò sempre stata una zitella appena salvatica. Ridia spessu più forte chì a vita stessa, curria più infuria chè a mo pazienza pudia ella, sequità è risentia tuttu cù un core assai assai troppu tamantu per u mo corpucciu.
Intria in una stanza nant’à a punta di i pedi ma splendia cum’è un sole. Ùn aghju mai ritenutu u m’amore. Aghju sempre dettu senza esitazione.
