Malincunia d’un ghjornu

Mulinelli di ventu forte nantu à a Punta
è l’onda chì si franghja lenta lenta
mentre chì daretu à l’Isula u sole tramonta
è u celu brusgia d’un focu senza fiamme.
Culori imbulighjati trà rossu è viulettu
nantu à u cutone di nuli quì è culà bianchi :
culori d’un pittore chì si divertisce
à rende u celu un quatru senza fondu.
Più tardi a luna cù pacienza chjappa
pè un’orechja l’aliti culuriti.
Ferma in quà in là qualchì suspiru viulettu
malincunia d’un ghjornu ch’ùn ci hè più.