Migraturi 3
A carezza di l’acqua
arrimbata à i monti
scrivi a to custera
d’un’ impussibuli parafrasa
A carezza di l’acqua
arrimbata à i monti
scrivi a to custera
d’un’ impussibuli parafrasa
Isuli leia
locu spartutu
pani è sali
in i Bucchi
Aviati issu sguardu
ch’induvina i tempi
è issi mani caghjati
incapaci di strigna
da ùn mucassi più
d’essasi tantu punti
Aviati issu gestu
colmu di tantu dittu
è di silenziu pienu
da creda chì u mari
ùn senti altr’è più
cà issa parolla zitta
Sottu mare nutanu i becchi scuritaccati,
e squame perse, vagabonde
Sottu mare i gronghi sirpentini entrenu in e nasse,
in a piccula cità di lacrima, è ritornu ùn ci ne hè
Sottu mare undieghjanu l’erbe, i mulini,
e meduse di seta è e creste taglive
Sottu u mare chì ùn ci si hè postu pede nè manu pigliancia
ghjace straiata a nave di i vagabondi è a croce.
Sottu mare si hè spanticatu u fondu verdieghja
a verità di a rena innariciata cù nannuli frundami
Basta à scurticà si un ditu.
Quandu entru in mare, sò più longu, ma cusì longu,
più chè i mo goviti, i pedi è a petturiccia
stinzatu è smisuratu,
u mo sangue spartu
in a schjuma di i marosuli scimatichi
tucchendu à e sponde luntane.
È mi azzeca è mi stinza.
Un ditu scurticatu,
à tù per tù cun l'origine,
agguantu i zinni rossi
duv’ella posa a terra.
Cù stu ditu feritu pigliu
dinù e stelle sulitarie duv’ellu
posa u celu
Isule ghjalate
è isulani muti
tagliati in piantapedi
chi stanu pè i scogli
stagliati ind’è u scogli
sunnieghjanu di viaghjà in a fanga
di falà in dinochje di fronte à una statula di terra
di vangà senza fà un miraculu,
senza spulà e petre in l’aria
Un puema scrittu da Rosa Alice Branco dopu à u sugiornu in Batia, à l’occasione di e JMM.
Veio uma onda. A varrer o meu sono.
Caminhava nele como caminho na areia.
Nada me une ou divide. Nada me retém.
Sentas-te onde me sento no teu colo
e peço sempre a mesma história. A tua voz
cria as memórias que hei-de ter. Por agora
caminho ao longo das gaivotas e grito como elas
quando a maré baixa. Às vezes apoio-me num rochedo
para dizer “casa” e logo desmorono. Sigo descalça
como tu para dizer “seguimos”. Mas são apenas sons
sob o sol de maio. Murmúrios do que não serei.
Sempre tive problemas com o verbo ser. Faço
MUSEE DE LA CORSE – CENTRE CULTUREL UNIVERSITAIRE
CURRISPUNDENZA
Eccu dui auguri in puesia mandati da dui currispundenti :
S''è vo' vulete fà figurà i vostri mandete ci li per via d'email : asso.ccu@wanadoo.fr
Sapete dinù ch’è no accuglieremu i vostri scritti corti o longhi ch’elli sianu è ch’è no pruveremu à publicà li nantu à InterRomania s’ella vi garba