À diritte spalline
È dignità infinita
Ti teni cum’è nova
À pè di u to sugliare
À sfalaghjate scale
È speranza spavita
Ti stai aperta sempre
Nant’à u to cecu avvene

I quatri di e nostre case
Si ne stanu affacciati
Bocca à u celu
Sopr’à e so line di silenziu
È sgrignanu d’ùn si sà chè
E so petre zuccate
Un finestrinu è l’altru nò
Cum’è tante l’uchjate
À u tempu chì ne vole
A so manata di scagliole

U murmuru biondu
Di lume chì fragna ;
U mughju prufondu
Di a notte pagna,
Vocu in la muntagna...

Voce in lu ciicondu
Pastore cuccagna !
Eiu li rispondu
Li risponde l'agna,
Vocu in la muntagna...

Da sopr'à Rutondu
Ci spunta l'altagna,
In un ballu tondu
U ventu si lagna,
Vocu in la muntagna...

Pozzu senza fondu
A mente ci bagna,
L'anima ci affondu
Vocu in la muntagna !

Soli viaghji mei, sò centu in le to vene,
È mi frisgia un suspiru, u ventu d’oramai...
À e sarre di lume, muscu di la to pelle,
Da quindi à u fiatu, u ventu, a carezza ;
Amaestrami l'ore stracquate pè u sognu ;
Battimi in grembiu un celu è dimmi u silenziu...
Di a vita u trenu fila à cecu bughjone
Per a via ferata ferita d’amarezza
Sò li viaghji...
Di frebba è di dulore i ghjorni mi cunsoÌi,
Scrittu è da la to manu u fogliu culuritu
Incensu in lu mio core, u mare tennerezza ;
È basgianu l’albori l’attrechjate surelle...

Inchjostru sangue nostru
Sognu viaghju o segnu
Goccia à goccia piuvana
Acqua per la mio terra
Moru frombu di mare
Sale u vechju rimbeccu
Mughja l'anticu mostru
Cù la primiera notte
In chjostru
Avvene ch’ùn vi pare
Più vi risona l’eccu
Di u silenziu à la sarra
A sperenza ci và è
L’inchjostru ci si sparghje
In chjostru...

Soletro Kairouan nesta casa vazia
sem arcos de passagem onde abrigar
a tua ausência. Soletro cada pedaço de céu
nas tuas portas, na poeira das ruas que se eleva
para tecer as nuvens com a lã dos tapetes.
Hora da prece. Oiço a tua voz nas margens de Kairouan,
os joelhos colados ao chão vistos de fora. Vou desenhando
círculos à volta do poço. Sísifo trabalha a minha água,
o eterno retorno a Kairouan. Quem te fez azul:
porta, janela, arcada, passeio simétrico do branco?
Quem fez de Kairouan o céu do meio dia? E contudo terra

O animal volátil
que se perde no ar
não perde nada.
Estar lá ou cá
e nada querer
é ter os passos leves para a dança.
Não há desejo que o fixe à terra
onde esta parece fundir-se com o ar
ou se disfarça em nuvem passageira.
O animal volátil
simplesmente dança
é apenas um espaço que muda de espaço
a um ritmo flexível e exacto.
Ah como o alvo o ama
e como desespera preso ao horizonte
da certeza.

À chaque fois que je dis "je suis arrivé" une fenêtre s'éteint
et une autre s'allume!
(est-ce le faisceau soyeux d'un éclair qui accouple la nuit à l'ombre
ou est-ce la rose dans la désolation du Sahara
qui se laisse guider par le silex des rois? )...

LAERTE: Trebuie sa te fi facut deja mare. A crescut baiatul meu, pe care l-am plantat in pamant fertil. L-am plantat ca sa-mi dea roade. Si am pierdut si roadele si planta. Dar daca exista vreun zeu acolo sus, o sa-l vad inainte sa mor... Trebuie sa-l vad...Stiu ca am sa-l vad... Da, da ... Trebuie sa-l vad... Daca da Domnu', nu se poate sa nu-l vad...
ULYSSE: Tu esti? Tata, tu esti? Esti viu, prin urmare?! Respiri inca aerul proaspat al noptii? Mai cauti umbra miraculosului rodiu din curte? Ti-l mai amintesti?