Versione :

Ducumentu
U Catenacciu

U Catenacciu chì hà da esse stasera l’avvenimentu di a Passione hè ligatu strettu strettu cù a cità.

Ci vole à circà ne l’origine à l’Età di Mezu:

  • l’arrivu in Corsica di i Franciscani chì portanu l’usu di u Viacruci;
  • l'influenza aragunese di i XlVu è XVu seculu cù una prisenza forte di pratiche religiose dette « penitenziale ».
  • l'apparizione à u XVu di e cunfraterne è, da pocu, « A Compagnia del Santissimo Sacramento ».

A prucessione di u "Catenacciu" hà francatu i seculi. Figura a Passione di u Cristu per mezu di un viacruci chì ammenta u Golgota.

Prucessiò simbolica

Ci hè un ambiente particulare, mistica, affascinantye chì ingutuppa tutta a seratina  è riporta à u passatu, cun storia di dulore è vuluntà di esse inseme ind’è listessa fede. Ognunu chì vene a risente è u Catenac­ciu, ùn ci hè dubitu, hè u mumentu primurosu di a Settimana Santa. Eri sera una prucessione hè esciuta da a cità in direzzione di San Damianu, u cunventu, chì in i tempi ti avia u so alivetu, in Sartè di sumiglia cun Betleeme...

U penitente in rossu

U Catenacciu hè una prucessiò è ancu di più : un populu sanu vene à medità è pricà inseme. « Ùn hè solu chì un omu soffre ; hè cumu s’è ognunu si pigliessi a so parte » dice a ghjente chì cusì, tutti i « Catenacci » vanu luntanu in i sforzi più penosi à circà, in sè stessi, a forza murale è fisica di purtà tutti i peccati di l’omi cù a « Croce di u Cristu»...

Da quì à pocu, Sartè chì hè digià piena di issu fervore altu chì porta quì millaie di fideli èdi visitatori ghjunti da u mondu sanu, hà da ripiglià a tradizione di u portacroce misteriosu.

Pè esse Catenacciu ci vole à chere la à u curatu di a parochja di Sartè. U prete scrive u nome di u candidatu, à l’appiattu, in un librone secretu duv’elli sò digià tanti nomi!  Certe volte ci vole à aspettà l’anni è l’anni prima di pudè esse u Catenacciu, l’onore tamantu di esse in vista è scunnisciutu, in a spiazione è u dulore. I mutivi sò parechji per diventà issu Catenacciu: u più sò l’amore di l’altri è u donu di sè stessu. À chì vole spià i so peccati gravissimi, à chì vole ringrazià u Signore, à chì compie un votu fattu tanti anni prima, o allora rializà un attu altu è sublime di fede prufona.