Versione :

Ducumentu
Figliolu è poffigliolu di pastori in Alta Rocca

Sartè

Sartè

Ghjuvandumenicu Giovannangeli.

Albiana 2003.

A muntagnera s’appruntava parechji ghjorni nanzu di parte. Carcavamu a calescia à vistiti, pruviste è animali manzi. E bande partianu dopu à a mugnera. Ci tuccava à andà à pedi sinu à Sapareddu. Subbitu ghjunti, suminavamu. À bon’ora partiamu versu l’Alcudina daretu à l’animali. A capulata si cumpie à u paisolu di Prugna. U tempu di una stagione, e tintenne rinviviscianu isse muntagne.

Eccu pudiamu rifiatà à pena, fieri d’esse ghjunti. A muntagna era prufumata à voline più. U prima affare à fà era di pulì u casellu. Ingrentu ùn ci era nulla chì eramu povari. Ma à l’epica ci eranu l’aiuti è l’opare. A casetta era nostra ma micca u tarrenu è l’orti in giru. 

In muntagna l’animali partianu è vultavanu da par elli. I ricunnisciamu à sonu di tintenne. In più, ogni pastore avia sceltu un segnu di ricunniscenza fattu à l’arechja.

Aviamu assai tempu libaru par noi, ci facia prò di pettu à i strazii di a piaghja. A frutta di l’ortu era un isprupositu. Quassù ci era una disciplina cumunitaria messa in piazza è nimu a rimittia in causa.