À Osile

Ti vecu da fora
esiliatu in penseri
chì facenu l’orlu
à u vestitu di l’anni.
Ti vecu da fora
sempre apertu à i venti
cù l’ochji invechjati
brillante di luce più grande.
Ti vecu da fora
piattatu in u silenziu di a sera
cù l’anima chì salta
i ricinti di u core.
Ti vecu da fora
cù a luce di a mente
notte è ghjornu seguitendu
a vera Libertà.
Carizzendu un mumentu
drentu l’anima s’aprenu
i celi di u tempu
si sveglianu i ricordi :
cuntenti cum’è ciucci
in l’aghja di l’età
venenu à ballà
cù i ghjorni fughjiti
ch’ùn puderaghju dimenticà.