MESSA À GHJORNU-31.07.2024

 

 

AUTOUR DES CRATÈRES

          Issu libru di José Manuel de Vasconcelos hè esciutu di lugliu. L’autore è i traduttori saranu presenti in Corsica pè un scontru cù u publicu à u mese di settembre chì vene. In issu libru ch’omu pò leghje in u frattempu... Issa puesia hè di quelle ch’incantanu. Sò puemi nati da l’estasi di l’anima umana maravigliata da quant’ella hè bellu u mondu, à sente dì u criticu pueta Adrian Lesenciuc.

 (Una racolta da leghje è dà u so parè)

DA CORSICA 2000 À 2024 ?

         Per l’ultime decine d’anni passati di regula ùn si vole ricurdà omu chè di e perdite di a lingua corsa. Hè lecitua issa reazzione ma issi idea sola piatta i muvimenti prufondi è ancu pusitivi chì averanu ancu permessu di francà i limiti di a strittia dialettale. À vulè o ùn vulè la, hè affaccata l’idea chì u corsu hè una lingua sana sana...

(Un articulu da leghje è da cumentà s’ella vi garba)

E PRUSPETTIVE DI A CORSICA : CUN TANTE ISULE INGIRU

Noi altri Corsi in pruspettiva avemu l’isule... Isule nostre in faccia, ingiru à ogni sguardu, è à vede le cusì, poste à l’orizonte, ci accade di pensà ch’ùn campemu micca noi stessi nant’à un’isula. Spessu spessu quand’ella ci accade di parlà d’isule ùn sapemu più ind’è no simu...

(Un articulu da leghje è da cumentà s’ella vi garba)

CUM’HÈ CH’È NO SCRIVIMU IN CORSU ?

Ùn ci la dumandate vè, ch’osinnò simu capace à fà vi una risposta militante! Ricunnosce a lingua, e virtù di u bislinguisimu, u valore patrimuniale, e radiche, a la dignità culturale da cunquistà. Basta chì a sapete digià ! Sarà vera per voi è per noi ma vene dopu à une pratica turnata cutidiana. Chì per noi, scrive in corsu hè una cosa chjara è evidente cumu l’aria ch’è no rispiremu.

(Chì ne pensate voi?)

PRIMA DI SANTU CASANOVA

Si tratta di u sintimu di a “lingua corsa” cum’ellu hè spressu trà varii ducumenti è in particulare u manuscrittu di e Memorie di Francesco Ottaviano Renucci (1). Ci si vede cum’ella piccia a cuscenza di a sputichezza linguistica di u corsu, pigliendu u nome di “dialettu”, u so valore culturale, i so sbocchi “literarii” in a literatura à bocca, è dopu, una certa ambiguità, trà valore patrimuniale degnu è statutu linguisticu minore.

(Un modu di ricullà in u passatu, ma firmerà qualcosa oghje?)