Versione :

Tripticu di u granciu inamuratu

(Prima intruduzzioni di a boci)
I - I vittona di l’aliva fanni di cruci.
Jérez de la Frontera duva i cavalli cantani un coru chì
s’assumidda à i dodici misuri di un blues spavintatu versu à
l’incudini di farrali chì si sò sminticati ch’iddi campani dinò.
Qualchì nota s’arracica à i platani chì avali ani una fami intichjevuli.
A ! zingari di Jérez ! morenos de verde luna, com’iddu dicia
in u mumentu di l’amori, a ! tigri di i Ramblas
firoci com’è l’omini, com’è tè, com’è mè chì ùn cunniscimu
l’isatti vii di accessu el ple domini de la terra, à i ritima
di viti micca compii, vilinosi, com’iddi sò i viti chì cantani
u piaceri è ci porghjini i chjavi di a morti chì s’avvicina.
Chì s’avvicina o chì, ghjà ci copri a parsona incù u manteddu neru,
fattu - cusì dici idda - da pruteghja si da u fritu forsa tarribilmenti difinitivu.
Malgradu tuttu, a furia di campà dà impetu à i cori più duri.
(Prima cunclusioni di a boci)

* * *

(Siconda intruduzzioni di a boci)
II - Vittona di sassafrà pà Scarlett
L’ochja diventani bianchi da iddi chì sò pà sempri
nieddi, schjavi acciariddulati da paddi è disprezza
in a notti. Tandu i bangiò illettrici tombani i rondini chì passani.
Credu chì i palituvieri sgrignani i denti à i cuccudriddi chì sunniighjani
di misteri è chì, pà vindicà si, manghjani i sacchi zuffi à dollari
di i donni, quiddi senza misteru, di New York a smisurata.
Spiccia com’è Mika, l’acula verdi fala è pianghji
a morti di ziteddi strappiddati da mini suttarranii.
A ! a furia, a furia di a vita chì s’arrizza contru à
l’inutili morti ch’idda ci vurria impona a dittatura di l’arburi.
A Morti stessa - pà forza cù maghjuscula - t’hà a paura di i morti inutili.
Avali un ignuranti pidda u viulunceddu di l’arburi in fiurisi è ci rigala
a tinnarezza di un tristu scioru in i vittona di i sassafrà.
Malgradu tuttu, a furia di campà dà impetu à i cori più duri.
(Siconda cunclusioni di a boci)

* * *

(Terza intruduzzioni di a boci)
III - Vittona scunnisciuti di un arburi senza asistenza
A boci mi metti in cruci u corpu subra à un arburi senza asistenza.
Hè più forti a paura cà/chè a vita, à ciò ch’omu dici, ma hè ancu
più forti cà/chè a morti. Incù a morti ùn si pò campà malgradu u silenziu,
incù a paura a vita hè tarribuli com’è unu stilettu malesu, ma a vita
và par a so strada, pidda scansi ed andati chì coddani
è falani dinò com’è una carezza nantu à a to parsona in u silenziu
di una notti silenziosa. U piaceri, bench’idda sgradischi à a paura, hè una sfida
vinta ugnora, una muntagna impassibuli ed un ucianu stizzosu
chì ci dani, ci voli à sapè la, u pani di ugni ghjornu, u pani di ugni notti.
I stritti silinziosi, i scanzi di muntagna chì torrani
più lungu u camminu, sò i me stundi di dilettu è piddu
a vita, i mani benchì si prufili u nomi di a morti.
A ! i ritima chì, malgradu l’anni, fani palpità i nosci veni.
Malgradu tuttu, a furia di campà dà impetu à i cori più duri.
(Terza cunclusioni di a boci)