Innamurati

Ùn si sà chì ventu i si porta
issi fantasimi manu in a manu
pisati si in volu senza sapè la
nantu à nuli dipinti di chimere
cum’è quelle visione di a zitellina,
è ùn sò culombe alte in u celu
ma surrisu di sciuma d’una antra onda
cun ale d’affanosu desideriu
passanu sopra à a terra abambanati
felici cusì di vive annecandu si
à mezu à un mare ardente di carezze.