PESCIUPORCU

Umone di a literatura, Jean-pierre Scampuddu hè tracunnisciutu da mare in là. Puntellu di a mossa culturale sarda, hà scrittu in l’annu quarantu ottu, annu simbolu di a « Regione Autonoma della Sardegna », una racolta indiata è ridicula di nuvelle. Satira zuccarellesca, Statu Quo hè u ritrattu di un’Italia Nazione duve tuttu si ne và in bruma. Publicatu da u clan edizione, issu librettu hà uttenutu u premiu di a cità di Bastia. Ma l’autore hè dinù pueta. In 1984, esce in Cagliari un libru illustratu cù qualchì terzina di prima trinca.

Oghje, u nostru amicu sardu ci rigala un rumanzu. Particularità : hè scrittu in lingua nustrale, in corsu. Ma quale hè chì l’hà da crede ? Un autore di best-seller, numinatu pè un Premiu Nobel di literatura, parla u dialettu d’un populu mezu mortu. Parenu folle !

Batter d’ochju à l’isula surella, a scrittura di Pesciuporcu trova una spiegazione certa in a vita di l’autore. Figliolu d’un famosu avucatu cundannatu à l’esiliu dopu à una prova d’omicidiu, Jean-pierre Scampuddu hè statu allivatu Carrughju Dirittu, in a vechja cità aiaccina, durente 3 anni. U babbu, chì temia u rapimentu di u so primu, avia piattu à Jean-pierre ind’è zia Maria, una cumpatriotta sarda maritata à un pescadore. À quandu in mare, à quandu in portu, u zitellucciu s’impatruniscerà prestu d’una lingua nova, populara, ma da veru sfarente di u logudorese maternu.

Rumanzu pulititicu-pullizzescu, Pesciuporcu invita u lettore in e strette aiaccine di u dopu guerra, ma dinù in mare. Viaghjendu à tempu à l’alba, annantu à un vascellu di pesca di sette metri, Pesciuporcu è Amatu scoprenu, à un migliu marinu di a citadella, una parsona à gallu. U cadaveru hè quellu d’un capizzone di a pulitica lucale, nemicu di Pesciuporcu. In quattru è trè sette, a nutizia si sparghje è cummove assai in tuttu u rughjone. U lindumane, a stampa tituleghja : « L’assassinu firma : duie spine di zinu in a lingua di l’elettu ». Pescadore è zinaghjolu, Pesciuporcu hè u primu suspettu.

Davide