Versione :

Ducumentu
U Pinu di Formentor

Un arburu aghju in core! Più vechju chè l’alivu,
più forte chè u quarciu, chè l’aranciu più verde,
tene di e so fronde u veranu eternu,
lotta cù e timpeste è à l’assaltu arriva
cum’è un gigante in guerra.

Ùn cura pè e so fronde u fior innamuratu;
à a funtana ùn và e so ombre à basgià;
ma Diu hà untu à muschi u so capu sacratu
è li dete per tronu a teppa inalpellata
è fonte u mare immensu.

Quandu luntanu à l’onda volta u lume divinu,
ùn canta pè i so rami l’acellu chì si annida;
ascolta u mughju lebbiu di l’acula marina,
o di l’altor chì passa sente l’ala tamanta
move u so frundame.

Di a fanga di sta terra ùn si face a so vita,
intorchja pè issi scogli u so pudente pede,
hà l’acqua, a guazza, i venti è u lume ardente,
è, cum’è un prufeta vechju,  hà vita è nutrimentu
cù l’amore di celu.

 

Arburu altissimu! Figura viva di l’ingeniu
Dumineghja e muntagne è feghja l’infinitu:
a terra li si hè dura, ma u frundame basgia
u celu ch’ellu tene è da gloria è piacè
t’hà lampi è saiette.

Oh sì!  quandu a vintera sciolta ci cappia u so mughju
è a schjuma ne pare trà e tombe di e grotte
è dopu ride è canta più forte chè marosuli
pare tutta a schjuma u sugellu reale
u vincitore sopra i nuli scuzzula
a so chjoma ideale.

Arburu, core meiu, u ghjelosu  mi piglia è nant’à a terra impura
vesteraghju i panni sacri di a memoria,
luttà sempre è po vince, esse rè à l’altura
è nutrì mi cù a vista di u celu è u so lume puru
o vita! O sorte nobile!
Andemu, anima forte per sopra a bughjura
Arradicatu in altu di l’arburi è di a rocca
Viderai quaiò u marosu di u mondu, è serenu u to cantu spianarà a vintera
Aacellu sopra à timpesta