PUVAREDDU

 

À quiddi  tempi, c’eranu dui frateddi. Unu era riccu mezzu, è l’altru povaru è carcu di ziteddi à addivà. 

 Si chjamava   Carulu Antonu ma in paesi u chjamavani  Puvareddu !

Ci voli à dì ch’edd’era feneanti è pocu curaghjosu !

 

Vinutu un mumentu di fami nera più chè mai, ùn firmava à Puvareddu chè d’andà à veda  u so frateddu pà dumanda li qualchi pruvisti.

 

-« Pan pan »

-« Qual’hè ? » rispondi a moglia.

-« Socu Puvareddu, vogliu discorra inc’u me frateddu »

Laca lu entrà, » dici Francescu, u frateddu,  chì avia intesu.

-« Chì voli ? Qualcosa à manghjà ? »

-«  Ùn aghju più nudda, micca travagliu,  è i ziteddi battini a fami.

     Presta mi ghjà un pani è u pocu di farina, i ti rindaraghju quandu avaraghju truvatu un travagliu »

-« Truva un travagliu ? Iè chì t’aghju da creda, cusì feneanti ch’è tù sè ! Ti vogliu pristà un pani , ma s dighjà novi ch’è tù mu devi ! »

-« Dà mi  din  un bacinu di farina, ti rindaraghju tuttu, ùn ti ni fà ! »

-« Tè, ma ùn volta più quì senza ci ch’è tù mi devi ! »

 

Ghjuntu in casa, allegru è cuntenti, Puvareddu senti dì à a so moglia chì ùnu hè vinutu à dumandà s’edddu vulia travaddà li i so chjosi ..Saria  una campà parchì i festi di Natali s’avvicinani è cusì ci saria da passà li  comu si devi.

 

-«Comu farìu, ch’ùn n’aghju nè  boià  nè cunceghju ! Ѐ  po’ ùn vogliu andà in infernu s’e  travugliu  issi ghhjorni di festa sacra ! Dumani hè Natali ! »

-U t frateddu hà compiù di rompa u so chjosu. Ti pristarà i boia è u

   cunceghju dopu, dumani. Basta à dumandà li ! ».

 

Puvareddu hà pocu laziu ma ùn pὸ fà altrimenti d’andà indè u so frateddu :

 

-« Pan pan »

-«  Chì ci  hè ? Sè din quì ? Chì voli ?

-« Presta mi i t boia è u cunceghju pà dopu dumani, chì aghju truvatu un travagliu, è cusì ti   pudaraghju  renda ci chè ti devu ».

-« Ừn ni ti possu pristà chè dumani, parchì dopu dumani, l’aghju prumissi. »

 -«  Ma dumani hè Natali, è ùn si travaglia micca pà ùn’affenda u Signori ! »

-« Ừn m’arriguarda, s i to affari. I voli n ? »

 

Puvareddu ùn pudià chè accità. Allora, malgradu i rimprovari di u curatu è di a ghjenti, si missi à travaglià u chjosu u ghjornu di Natali.  Ma quandu mezu ghjornu hà sunatu à u campanili di a cappedda,  a terra s’hè aparta è a ingudditu di colpu è u boia è u cunceghju ! Soca chì u Signori era scuntenti !

 

Puvareddu  eddu  s’hè salvu intupendu a branca d’un castagnu chì pindia, ancu di grazia !

 

Ma avà, ci voli à andà à truvà u so frateddu è spiigà a perdita di i boia !

 

Ѐ mi voli fà creda chì a terra s’hè aparta ? Sè un bacciardu ! Avarè vindutu tuttu pà fà ti qualchi soldi ! »

-« possu ghjurà davant’à Cristu chì veni di nascia chì s’hè passata cusì !

-« Allora u tribunali di Bastia ti farà sapè  a so sintenza ! Andarè di sicuru in prighj finch’hè ùn m’avarè pagatu ci ch’è tù mi devi ! »

 

Di fatti, pochi tempi dopu, Puvareddu hè chjamatu à andà à u tribunali di Bastia. Tandu, metti dui pisticcini  in a so musetta è piglià a strada pidionu.

Dopu avè marchjatu una notti è dui ghjorni, ghjunsi à un’ustaria, entri è dumanda l’alloghju.

Ma soldi ùn n’avia !

Mi dispiaci ma senza soldi, ùn vi possu accittà quì ! »

-« Ùn dumandu nudda, chè di piglia un pocu di riposu, chì fora ci hè u fretu !

-« Cusì p andà. Mitti ti vi in un scornu di u salottu ».

 

Cusì feci Puvareddu, Si sdraga in un cantu è si manghja una pisticcina ch’edd’avia in a so musetta.

A moglia di l’usteriaghju, chì era incinta, avaria anch’edda manghjatu  una pisticina ma  li vinia mali à dumandà la ! Tandu, di scuntintezza, li veni ni i dulori è si hè scunciata, pirdendu u criaturu chì divia nascia da pocu !

 

U maritu, si pὸ pinsà, si metti in collara nera , dicendu chì a scunciatura era causa di Puvareddu !

 

Tù entri in’i casi di l’altri pà fà scuncià i donni incinti ? Ti vogliu purtà à u tribunali di Bastia e fà ti cundannà à morti ! » Esci dà quì è ch’ùn ti veghi più »

 

Lampatu  fora, Puvareddu  piglia a so strada è, fiumu fiumu,  dopu à un ponti  vedi una mula chì si hè infangata in un pozzu d’acqua,  è u patronu chì circaia à salvà la.

-«  O amicu, viniti ghjà à  dà mi un colpu di mani  pà  salvà a me mula »

 

Puvareddu intoppa a coda di a mula è tira,  è tira tantu , chì a coda veni à strappà !

Ma chì strampalatu ch’è tù sè ! Una mula d’issu prezzu ! Hè lecca ! Ma a mi pagarè ! U tribunali di Bastia ti diciarà ciò ch’è tù mi devi ! »

 

Addispiratu, u tintu puvareddu si dissi chì u megliu era di mora una volta pà sempri, chì tutti erani contr’à eddu

allora ch’edd’ùn avia fattu mali à nimu ! 

 

Allora si lampa à capu in ghjὸ dà un chjapponu,   ma sottu c’erani unipochi di monachi chì prigavani.

Cascheti nant’à unu è li truncheti un bracciu.

Puvareddu, eddu, a s’hè sfrancata chì u monacu hà sirvutu di strapunta !

Di più, u monacu firitu era un capizzonu di a cunfraterna ! Pocu cuntenti, dissi à Puvareddu ch’eddu sarà cunvucatu à u tribunali di Bastia, è cundannatu comu si devi.

 

Hè cusì chì tutti si trovani pochi tempi dopu davant’à u tribunali ! Ùn ni mancava manc’unu !

C’era u so frateddu, l’usteriaghju è a so moglia, u patronu di a mula, u monacu…

 

U prisidenti di u tribunali dumanda à Puvareddu parchì a vindutu i bioa di u so frateddu :

-« Inn , socu statu ublicatu pà u me frateddu  di travaglià u ghjornu di Natali è tandu Diù m’hà punitu ! A terra si hè aparta,  è mi so salvu di ghjustezza. I boia eddi s morti cusi. »

Ѐ voi, l’usteriaghju, chì aveti à dì ? »

-« Avemu datu l’alloghju à iss’omu ma hà cuntrariatu a me moglia chì s’hè scunciata ! »

-« Chì ni diti voi l’accusatu? »

-« Ùn ci hè chè Ghjesu Cristu, o sgi prisidenti , chì p fà scuncià issa povara donna.

      Ùn ci socu pà nudda eiu.. »

-« Avà parlemu di a coda di a mula ! Parchì avè feritu issa bestia? »

-«  L’omu m’hà dumandatu di aiutà lu, è a coda s’hè strappata,

      Chì ci pudiu fà ? »

-«   Ѐ u bracciu d’issu povaru monacu, parchì avè lu troncu ? »

-«  Dopu tutti issi strazii, aghju dicisu di tumbà mi. Mi s lampatu da un chjapponu  di a furesta senza sapè chì i monachi erani sottu , è socu cascatu  senza vulè la   nant’à u bracciu , è mi dispiaci ma comu pudia fà pà scantà lu ?. »!

 

U Prisidenti di u tribunali chì  hà compiu di senta tutti i mutivi di unu è di l’altru, si pesa pà dì a so sintenza :

 

-«  Eccu ci ch’e aghju dicisu :

 

-«  U frateddu di Puvareddu  l’hà ubligatu à travaglià u chjosu u ghjornu di Natali. U cundannu à pagà li dui mila franchi è cinqui centu franchi tutti l’anni finch’è i boia escini di sottu terra ! »

 

 - « L’usteriaghju hà accusatu senza raghjoni Puvareddu di  avè scunciatu a so moglia.

      U cundannu à pagà li quatru mila franchi .

 

-«  U mulatteri si hè pientu chì a coda di a so mula hè stata strappata.

     Ùn avia chè à micca dumandà l’aiutu. U cundannu à pagà centu franchi l’annu à Puvareddu, finchè  a coda di a mula cresci ! »

 

-« I monachi s scuntenti parchì u so capizzonu  hà u so bracciu troncu. Ma L’accusatu ùn hè causa soia parchì fù un accidenti, pensendu mai chì a ghjenti si saria truvata sott’à issu chjapponu. Purtà lu davanti a u tribunali fù una cattiva idea dannosa.

    Dunque, cundannu u monacu à pagà à Puvareddu deci mila franchi ! »

 

Ѐ da povaru crudu è nudu, eccu Puvareddu riccu comu un papaghjonu pà tutt’a so vita!

 

Si n’hè vultatu à casa soia in carrittonu tiratu dà  duì ghjumenti bianchi , è da tandu,  tutti l’anu chjamatu u “Sgiὸ Carulu Antonu”, parchì facia ù bè à tutti quiddi chì n’aviani bisognu.