Versione :
Corsu

RADIO CORSA FREQUENZA MOZZA

Una cumedia di Paulu Michele FILIPPI

Un studiu di radiu. Pochi mobuli: un tavulinu incun dui microfoni, duie carreghe; lampana verde accesa, è chì deve esse bella visibile da u spettatore.

Paula GARBU, l'animatrice, hè à posà davanti à u tavulinu. Nantu, fogli, scartafaghji. In fondu sunoru, piccula musica allegra, un generu di cha-cha-cha. U tuttu deve lascià un’impressione d'organizazione malandata, imprecisa.

Paula GARBU :(versu e culisse, incù un gestu spazientosu) : Chì femu?
Una voce (venendu da e culisse) Ch'avimu da fà ? Sì l'invitati ùn venenu. À u Diavule i poeti è a poesia!!
(silenziu)
A VOCE (venendu da e culisse) : Ah ! ah ! Eccu lu eccu lu ! Sentu un rimore… Hè ellu ! Uffa ! Siu passati pè una machja brusgiata…
Paula GARBU :(suspiru tamantu di sullevu) Uffa ! Mi caccia un pesu mi caccia ! Alè alè ! Avemu da pudè annunzià (ripete) : Salute à tutti cari auditori, o s’è vo videssite, o s’è vo fussite quì in u studiu cun noi, è vede u nostru invitatu, u grandissimu pu…
(pianta di un colpu chì invece di u pueta invitatu, entre Kiki, u canucciu di Paula Garbu…)
O mon petit tout beau, mon petit Kiki
A VOCE (azeza): Và bè ! Và bè ! Ùn hè tempu di i Kiki è di i cari di mamma ! Simu in un bellu impiastru, a ti dicu eiu ! …Simu sicuri chì tutte l'invitazioni sianu partute? Mi pare ch'è no avimu fattu què appena à tralalera sta volta dinù! Ùn facciu rimprover à nimu, ma prugramà, sprugramà, caccià è mette... ùn sò s’è à rombu di caccià s’ellu ùn si perde micca u filu ! (silenziu) Senti, secondu mè, à st’ora quì, nimu s'affacca più. Annunziemu chì i pueti ùn sò venuti… Lighjerai tù dui testi… intantu ùn si capisce nunda à e so puesie d’avà ! Impruviserai qualchì critica. È tantu peghju per l'interviste... È po, a sai, e so interviste... a ghjente ne anu poca primura. Preferiscenu musica è canti. Eccu. Rinuncemu. Di tutta manera, simu ublicati. Cumu fà ? Ma cumu fà ?
PAULA GARBU: (fendu u gestu d'arizzà si). Mai, ai intesu, mai, ùn rinunceraghju mai. Voli ch’è no siamu à e rise ?.Ch'elli ci piglinu in giru RCFM, Voce Vustrale, Bassa Frequenza, è tutti quanti....
(Silenziu…In issu mentre si sente in fondu sunoru a piccula musica allegra, quasi scherzosa).
A voce : Fideghja chì a musica stà per finì.
PAULA GARBU: Lascemu li torna u tempu. Nant'à i cinque invitati ci ne sarà po unu à affaccà si! Ùn si saranu cuncertati per fà ci issu colpacciu! (incù un'energia chì si deve sente micca troppu sicura) Avemu da passà in direttu. Prisentu l'emissione.
A VOCE: Torna! L'ai digià fatta...
PAULA GARBU: Cambieraghju u discorsu. Anu da vene, ne sò sicura... O almenu, anu da chjamà. Ah ! Senti ? Sò elli… (ma nimu spunta : hè solu unu chì tira un filu eletricu)…Bon ! Alè. Attenti… Sta volta, tempu accesa a lumera rossa, ùn vogliu più sente un zittu in studio. OK ? Ci simu tutti?Face un gestu incù u ditone tesu à l'insù. A musica cala è si sguassa mentre si spenghje a lumera verde è s'accende a rossa. À ogni gestu simule -quì « Ditone »- ci si ritruverà issu ghjocu incù u cresce è u calà di a musica è incù l'accende è spenghje di e duie lumere verde è rossa signalendu u passaghju da u direttu (rossu) à u fora d'antenna (verde). Ne sarà cusi durante tutta a scena.
PAULA GARBU : (à voce altissima è lumera rossa) Cari auditori, bonghjornu. Eccu u secondu numeru di a nostra emissione, « Scritture, scrittori è staffilate », l'emissione literaria di a vostra radio favurita, Radio Corsa Frequenza Mozza, un'emissione obiettiva, libera è im-per-ti-nente! Aspettemu i nostri invitati per fà li dumande precise, chjare è … IM-PER-TI-NEN-TE. Oghje ricevimu i pueti. A vi ramentu: puderete intervene quand'è vo vulite per fà li e vostre dumande, e vostre rimarche, dì u vostru parè, chjamendu u 04 95 22 21 23 (Ditone, cresce a musica, lampana verde. Passa una stundarella di silenziu pisiu.
U TECNICU : (ironica) Ùn s'affaca nimu, mi pare. Al Diavulu i poeti. Mi rompenu…à mumenti a dicu !.. mi rompenu u subbissu, mi rompenu sì!
PAULA GARBU : (incù un gestu decisu) Ci vole à sorte ci ne... Lascia fà à mè. Piglia un libru nant'à u tavulinu è leghje: « Poesie particulare. » Cunnosci?
A VOCE: L'aghju sfuglittatu… cum'è tutti l'altri.
PAULA GARBU : Allora, chì ne pensi?
A voce : Nunda ! Ti lascia cum’ellu ti trova ! È po sai, eiu sò piuttostu quì pè i fili, i lumi, e merde di micrò chì cascanu in panna è l’alte voce chì si mettenu di un colpu à scrimizà quand’ellu ci hè un discorsu impurtante... Allora, e cose di u literariu, u lasciu à quale...
PAULA GARBU: Iè, à quale ne vole…(picculu silenziu) Senti, sì statu stitutore, ùn hè vera?
A VOCE: (inchieta) Iè, è allora? Avemu da fà a scola ? A pedagugia?
PAULA GARBU: Ti sì occupatu di puesia, tempi fà. Scrivia ancu, mi pare ?
A VOCE: (di più in più inchieta) : Prosa, sola prosa. È ghjè cusì luntanu... Ùn scrivu più da anni è anni... Avà tirgu i fili, collu nantu à e scale, falgu…
PAULA GARBU : Ai una certa cultura literaria, quantunque.
A VOCE: Iè, duie piane per fà l’ortu ! In fatti ùn n'aghju più nunda, nè cultura nè...
PAULA GARBU: A cultura hè cum'è quand’è tù sai nutà. O andà in bissicletta.
A VOCE: Iè, cum’è caccara !
PAULA GARBU: Zittu, sò sapè fà quessi chì quand’è tù l’ai amparati ùn si perdenu mai.
A voce : Hum! Mi monti u zucchinu! Hè cattivu segnu. Ai qualchì idea in capu! Ùn conti micca d'interrugà mi nant'à i scrivachjulimi di stu tippu di cumu dici, u so libru ?
PAULA GARBU: U libru si chjama « Poesie particulare ! »
A voce : (energicu) Ùn mi dumandà di fà u criticu literariu, ch'ùn lu facciu.
PAULA GARBU : (incù un grande gestu vuluntariu): Avemu da fà megliu, avemu da fà megliu. Lascia fà à mè… Lascia fà à noi !
A VOCE: È ch'avemu da fà?
PAULA GARBU: A sai ciò ch'avemu da fà?
A VOCE: Nò
PAULA GARBU: A sai ciò ch'avemu da fà?
A VOCE:
PAULA GARBU: A sai?
A VOCE: Nò ch’ùn la sò !
PAULA GARBU: I pueti, ùn volenu vene i poeti, chè?
A VOCE: Nò!
PAULA GARBU: Ùn volenu vene?
A VOCE: Senti, hè longa ? Hà da durà quantu sta cumedia ?
PAULA GARBU: (arrizendu si, d'un colpu) Ùn volenu vene ? Eh bè eiu, i facciu vene listessu.
A VOCE: Ma chì dici? Traparli.
PAULA GARBU: Alè, i pueti tutti quì en file indienne, i pueti ! Alè, lesti ! chì v'avemu amparà u matricale,a rima doppia è a rima sciolta
A VOCE: Ma sì scema o intuntisci? È cumu faci à fà li vene?
PAULA GARBU: Cumu facciu?
A VOCE: Iè
PAULA GARBU: Cumu facciu?
A VOCE: Ah ! Senti, avà mi... hein?
PAULA GARBU: (voce calma, linda è serena) C'est simple. Eiu è tù!
A VOCE: Cumu eiu è tù ?
PAULA GARBU: Iè, eiu è tù! I rimpiazzemu, ai capitu ? Eiu è tu! Et voilà!
A VOCE: (rimore tamantu A VOCE si avvicina è si vede affaccà : frumbatu, azezu hè quella U TECNICU chì si piglia una crisa nantu à a scena) Et voilà! Et voilà! Ma sì scimita o chè? (ver’di u publicu) Hè scimita! Ùn la videte ! Fighjate fighjate ! Vi pare nurmale, vi pare ? Hè liatoghja. Sì scema liatoghja! Eccu! Liatoghja!.. Ma rifletti una cria, ghjè impussibile a to cumbriccula. Impussibile! Ci vole à annulà, ti dicu, annulà, è basta! (circhendu di parlà incù calmu è di ragiunà la) Senti. Ciò ch’è tù voli fà hè troppu periculosu... Ùn stuzzichemu u vespaghju. À mette ci male incù i pueti, mai ch’ella sia ! (cambiendu tonu) S’è tù ci rifletti, ci hè ancu u risicu! I pueti, i nostri, ùn valenu tantu, ma s’ellu si tratta di fà ti le falà, tandu vai puru chì sò i tercani ! Cunnoscenu mezu mondu : merre, pulitichi, u direttore è tutti quelli chì ti ponu azzuncà ! Ponu esse terribili, issa ghjente, credi la puru !
PAULA GARBU: Eviva s'ellu hè periculosu! Ce sont les risques du direct. (Pigliandu un libru, nant'à u tavulinu) Bon! ste poesie particulare, chì ne pensi?
U TECNICU : Senti, ascolta mi!
PAULA GARBU(decisa) Ti dumandu: chì ne pensi?
U TECNICU : L'aghju lette, è bon...
PAULA GARBU: Bon chè?
U TECNICU: È bè... à dì ti la franca, stu generu di poesia à mè... È po, s'ella si pò chjamà puesia d'altronde... Ma per rivene à a t'idea,
PAULA GARBU: Aghju capitu. Ùn vale un soldu, ùn ci si capisce un ca..vulu ! Ne simu d'accordu. Allora, e li femu falà ! Papà ! L'assassinemu. U l'aghju da da eiu, u particulare è l'universale...
U TECNICU: Soca a si merita ! Ma l'autore ùn ci hè ! Ùn la vedi chì l'autore nè ci hè, nè si affaccherà.
PAULA GARBU: A mi pensava quandu l’aghju invitatu. Unu chì dice subitu di sì..
U TECNICU: Centu per unu hà da fà di nò !
PAULA GARBU: Ma l’hà da pacà. Hà cridutu di ficcà ci la ma ci hà da falà! L’ai da rimpiazzà ! L’ai da fà tù!
U TECNICU : Mancu per ride ! Ci vole à annulà, ti dicu, puntu è basta!
PAULA GARBU: Ma vai chì nimu s’accurghjerà di nunda. È s'elli si n'accorghjenu, è bè, diceremu ch’ellu hè una burla, un generu novu d’emissione ! Ùn ti ne fà : qualcosa truveremu !
U TECNICU : (si sente ch’ellu si laca cunvince à pocu à pocu) Ma ciò ch’è tù mi faci fà…
PAULA GARBU:Ùn t'inchietà! Pigliu tuttu in contu eiu. Ti facciu e dumande ùn averai chè à fà e risposte…
U TECNICU : Bella sicura... Ùn averaghju.chè à risponde ! Mi pare un sprupositu, ..
PAULA GARBU: Alè ! Ùn hè più tempu di tanti cari mamma… Ci andemu on y va ! ...L'avemu da amparà e crianze à i poeti nustrali!
On décolle (Ditone lampana rossa, musica chì tace)
PAULA GARBU: U nostru primu invitatu sta mane sarà (piglia un fogliu) Paulu-Matteu, mi scusu, Paulu-Michele, Paulu-Michele… Fi… (hè pronta à dì « Filippi », ma si ripiglia, è enfatica)… Effe ! Aghju quì sottu à l'ochji l'ultimu libru di Paulu-Matteu... Michele -ma ch'averaghjiu sta mane incù stu Matteu !- Paulu-Michele Effe, aghju quì u libru soiu, una raccolta di poesie intitulata: Poesie particulare.. Titulu curiosu, titulu stranu, nò?
(Qualchì seconda di silenziu : U TECNICU ùn parla, è PAULU GARBU prova à incuragisce lu fendu li segnu di lampà si…).
PAULA GARBU(incù a voce appena più ferma) : M'annunzianu dunque chì u nostru invitatu sta per entre in studio. Eccu lu quì... Ecculu: Paulu-Michele Effe, Paulu Michele Effe, pusate, pusate, ça ne fait rien s’è vo site un suppulellu in ritardu ! Bonghjornu. Paulu-Michele Effe (gestu energicu à u TECNICU)
U TECNICU : (dopu un picculu silenziu cumu s’ellu si lampava in l’acqua): Bongiornu
(Oramai dopu à ogni dumanda, PAULA GARBU averà un gestu cum'è per di « à tè » per sullicità a risposta di U TECNICU. U ghjocu di e dumande-risposte PAULA GARBU averà à u principiù u so da fà à mette lu in ballu chì l’omu tartagliuleghja di paura)
PAULA GARBU : Simu veramente felici di riceve vi quì sta mane per parlà di u vostru libru... Arricordemu quì chì l'ascultatori ponu intervene quand'elli volenu... Eccu. Euh. Paulu-Michele Effe, a cunniscite a pulitica di a nostra emissione, dumande dirette, è s'ellu ci vole, im-per-ti-nente. (Incù voce ironica) Bisognu à ricunnosce la, site forse un grandissimu pueta, ma ùn site tantu cunnisciutu!.
U TECNICU : Hè verità.
PAULA GARBU : Rimarcate ùn hè micca un difettu. (silenziu) Cumu dite?
U TECNICU : Nunda.
PAULA GARBU : Parlate pocu (silenziu) Hein ? Cumu ? Nunda ? Si pò dì ch’è vo site un omu… (risa furzata) di poche parolle ! Aibò! Circhemu à avanzà appena. Dunque ùn ci hè nimu chì vi cunnosce.
U TECNICU : Nimu!
PAULA GARBU : Nimu nimu?
U TECNICU : Ma nimu nimu nimu!
PAULA GARBU : Infine, nimu quoi. Bon ! Perchè stu titulu « Poesie particulare » Ch'averanu di particulare e vostre poesie?
U TECNICU : E mio poesie so particulare perche ùn sò micca poesie.
PAULA GARBU : Anh anh! Hè vera chì, certe volte a poesia, in li vostri testi ci sarà, ma ci vole à circà la. (Sfolliteghja u libru) Per esempiu, stu testu intitulatu « Prighera »: « Euh! Diu, sò quì. Più sottu. Ahù! »
(PAULA GARBU ridichjuleghja, atroce)
Simu freschi s’elli sò tutti custi i vostri Ave Maria è e vostre prigantule? È quessa, intitutalta Genesi: « A Voce, à u seiesimu ghjornu: Anh, fatta fatta... » (silenziu) À u fondu, dimu la franca, vi futtite di u mondu. I vostri poemi sò tutti à Heu, Anh. À Beuh. Cianfugne quoi!
U TECNICU : (si deve induvinà un certu imbarrazzu): Tutti ? Forse micca tutti, ma... a più parte, ci vole à....
PAULA GARBU : a grande magiurità
U TECNICU : parechji
PAULA GARBU : Innò, tutti ! Tenì, eccu un antru puemu « Ovu Pasquale: L'ovu, in Ponte Novu, Pasquale, in fiuminale. » Custì ghjè una provocazione. Stuzzicate, quoi.
U TECNICU : (incù una certa agressività): À quale stuzzicheghju?
PAULA GARBU : Mi pare un’evidenza : i lettori !
U TECNICU : (listessu versu) È chì lettori ? Lettori ùn ne aghju.
PAULA GARBU : Qualchidunu po’...
U TECNICU : Manc’unu ! Invendus!
PAULA GARBU : Cumu « invendus »?
U TECNICU : E mio poesie... tutte « invendues »
PAULA GARBU : Ùn avete vendutu manc'un libru?
U TECNICU : Recueils, …si dice piuttostu recueil o raccolta ? Quelli di « Dite a vostra, cumu dicenu ?- Umbè, è bè, libri n'aghju vendutu cinque . Mi l’hà compru unu di « Femu qui », sapete l’associu chì vole aiutà u slanciu ecunomicu di a pruduzzione in Corsica (si deve sente ch'ellu si ritene di ride o ridichjulà è PAULA GARBU capighjeghja di accunsentu). È bè, figurate vi chì l’altri membri di l’associu li anu rimpruveratu in pienu cunsigliu d’amministrazione di spulà i so solli incù i pueti. U tippu ancu à pena ci ghjucava a so piazza di presidente. Allora, avà, s’è vo li parlate di puesia –è di a meia, in… particulare (risa) li vene u sangue à l’ochji ! Anu cambiatu di pulitica è l’anu messa in i statuti (cerca ind’istacca è caccia un fogliu) L’articulu 2 dice cusì: « Ecunumia sì, puesia Innò!”. Di sustene a puesia corsa, ùn raporta nunda nunda ; (ritenendu sempre a so risa) è u più bellu d’issu puttachju hè chì à l’ultimu mi hè toccu à rimbursà. I mio libri, i mi sò cumprati cù I mio soldi, solu solu. (face vista di caccià i libri è di dà li à PAULA GARBU) Tenì, ùn ne facciu nunda, allora s’elli vi ghjovanu…
PAULA GARBU : C’est pas la peine, non merci. Ma rimarcu ch’ella puderia esse una suluzione da generalizà, da impone ! Saria una suluzione... i pueti facenu I libri è dopu, I si compranu elli.
U TECNICU : Ci accade di fà la
PAULA GARBU : È dopu chì ne fate di tutti sti libri ?
U TECNICU : I rigalemu.
PAULA GARBU : À quale?
U TECNICU : À ghjente chì ùn ci leghjenu micca.
PAULA GARBU : (quasi sturtulita) È bè! Voi sì chì… (riflette) Rimarcate chì Mallarmé dinù vendia pocu… Forse site un generu di Mallarmé.
U TECNICU : Ùn la sò di Mallarmé è di u restu ma eu vendu pocu. D'altronde, a dicu in una di e mio poesie... (face vista di apre un libru ma l’altra u pianta subitu)
PAULA GARBU: Iè, iè, lasciemu corre... Dunque cumprate i vostri libri per rimpattà vi chì ùn vendite tantu.
U TECNICU : Dimu cusì, ma avà contu di scrive.
PAULA GARBU: Per issa cuuperativa, cumu si chjama ? Anh ! iè ! Femu qui?
U TECNICU : Mancu à pena ! Per mè. (incù una certa gravità) O forse per un antru... Quale, ùn la sò… (voce di unu chì face un sognu maravigliosu, si avanza braccitesu per acbbraccià issu lettore imprubabile). Ùn lu cunoscu ancu. Unu chì un ghjornu averà u mio libru in le so mani, è chì l'aprerà.
PAULA GARBU: Bravu, o Paulu Matteu. Bravu !
U TECNICU : Michele, Paulu Michele.
PAULA GARBU: Michele, hè vera. Scusate. È lacheremu i nostri auditori riflette nant'à u sensu di isse parulle cusì prufonde, cusì squisite… (Un gestu. Lumera verde; a musica sarà cum'è un fondu sunoru durante e battute chì seguitanu)

**
PAULA GARBU: Bravu! Cumplimenti ! Chì attore ch’è tù sì! Mai cridia ch’ellu si pudessi difende i poeti. À l'ultima, custi...
U TECNICU : Ma sì scema o a faci à posta ? Mai ch’ella sia difende i poeti? Innò, mi dumandi di fà nice, allora provu à risponde cum’ellu faria unu chì scrive, è chì risponde à e to dumande fatte à machiavelle ?
PAULA GARBU: Ma chì machiavelle! Ghjè a filusufia di l'emissione cusì, ma mi ci vole à palisà ch’ella mi paria vera è ch'ellu era quì, u nostru puetu.
U TECNICU (à pena vanu è cuntentu di sè): Hè vera. Anch'à mè, m'hè parsu ch'elle fussi quì. (breve silenziu) Bon ! Avà, chì femu ? Ne femu un antru ?
PAULA GARBU: Avà, di regula tuccaria à l'auditori?
U TECNICU : Ùn la sò po eiu (sguardu ver di a regia) Nisunu chjama ! Mi possu sbaglià ma oghje ùn sò ancu svegliati !
PAULA GARBU : Ghjè un cumplottu di l’altri media. A sai chì Radio Corsica Frequenza Mozza dirangia ! Radio Corsica Frequenza Mozza sgena! Bon. Mi vene un’idea : A ti senti di fa l'auditore?
U TECNICU (face vista di ricusà ma si vede è si sente ch’ellu hè in suchju): Torna ?! Tu po allora… Aùh… innò, ci vole à fà la finita avà!
PAULA GARBU (decisa) Allè! (Gestu, a musica si tace, lumera rossa). Avemu una chjama à u telefonu. Alò, alò (Gestu insistente versu e culisse, per sullecità una risposta.)
U TECNICU : (dopu una stundarella indecisa) : Iè. Alò.
PAULA GARBU : Ci vulite di qualcosa nant'à Petru Matteu... Site Madama ?
U TECNICU : Innò, piuttostu Monsieur. Eiu, à Paulu Michele
PAULA GARBU : Vecu chì u cunniscite bè...
U TECNICU : Ùn lu cunoscu tantu…
PAULA GARBU : Bravu. È chì li vulite di à Paulu-Michele ?
U TECNICU : Ùn li vogliu di tant'affari. Hè ghjustu ch'ellu ùn si scuragischi... Ci vole à insiste. À rombu di pichjà, di pichjà, di pichjà, di pichjà, u chjodu si ficca !
PAULA GARBU : Una bella metafura quella di u chjodu ! Sò sicura ch’ella li piacerà… à Paulu Mattè, euh, scusate Paulu Michè…
U TECNICU : Umbèh… E metafure, sapete eiu e metafure… è po sò à u regime, allora e metafure…
PAULA GARBU (tagliendu lu, secca) : Voilà! Avemu capitu ! Ch'ellu ùn cappii! Un ghjornu, i so libri ne venderà... Ne venderà vinti, ne venderà trenta.
U TECNICU : Forse ancu di più, forse... trenta dui, o trenta quattru!!
PAULA GARBU : È trenta quattru chì u leggeranu.
U TECNICU : Podassi podassi… Avà mi scuserete, ma devu andà pè i mio affari. U mi salutate. À vedeci
PAULA GARBU : Vi ringraziemu per a vostra chjama è a vostra testimonianza, cusi interessante. Paulu-Michele, volite dì qualcosa?

**

U TECNICU : Euh... ghjustu ringrazià sta persona. Euh... Face prò di sente si cusì sustenutu...
PAULA GARBU : Chì ricunfortu! Hè vera... Hè a ricumpensa di tante è tante nuttate bianche. I pueti si sà scrivenu di notte tempu.
U TECNICU : Infine eiu… scrivu piuttostu di ghjornu.
PAULA GARBU : Fate cum'ella vi pare. Ah! Mi dicenu ch'avemu un'antra chjama.
U TECNICU : (sbuffitendu) Ma...
PAULA GARBU : Bonghjonu Monsieur? Madame?
U TECNICU (azezu di esse scuzzulatu, ma cuntentu di cuntinuà a so prova): Piuttostu monsieur...
PAULA GARBU : Salute o Monsieur. Allora? chì ci vulite di?
U TECNICU : Nunda, ma solu chì ùn so micca troppu d'accordu incun quella persona chì parlava prima...
PAULA GARBU : Nant'à chè?
U TECNICU : U fattu chì ci vulerebbi à sustene a poesia...
PAULA GARBU : Ghjè un puntu di vista interessante!
U TECNICU : Iè, eiu pensu cusì : Hè megliu à ùn scrive più.
PAULA GARBU : Aghju capitu, site di quelli chì pensanu chì u corsu hè una lingua à bocca, una lingua orale quoi ?
U TECNICU : Ùn la sò po eiu ! Eiu ciò ch’o vogliu dì hè chì ùn ci vole più à scrive in corsu »
PAULA GARBU : Perchè? Ma perchè ?
U TECNICU : Perchè u corsu, quasi nimu ùn lu sà leghje
PAULA GARBU : È allora?
U TECNICU : Allora nunda. Dicu cusì… Era per fà avanzà u cosu… u scimilibillicu...
PAULA GARBU : (tagliendu lu in furia) Bon! Vi ringraziemu (Ditone; un'antra musica, qualunque, lumera verde)

**

PAULA GARBU (incù a musica in fondu sonoru) : Sai, chì sì magnificu ! Un veru pueta ! Più veru chè unu in veru ! Mì ci ne femu un antru !
U TECNICU : Un antru ma un antru chè?...
PAULA GARBU : Un antru autore, un antru pueta.
U TECNICU : È bè, innò, fà vede à pena tù ciò ch’è tù vali ! Hè una puetessa avà !. Si chjama… Alè ! Micca nomi… Si chjama Emme Emme... (versu e culisse): Sta volta facciu eiu e dumande è tù farai e risposte.
PAULA GARBU (intimurita à pena) : Ma chì ne sò eiu di Emme è micca Emme ! È pianu cù e dumande...
U TECNICU : Ùn ti ne fà chì t'aiuteraghju. Cumincemu. Attenti ! Tocca à tè !
(Ditone. Lumera rossa A Musica cresce, si tace.)
PAULA GARBU: È avà, cari ascultadori, ricevimu una puetessa. Eccula quì, davanti à mè ! Bella donna, sgualtra è distinta ! Salutemu l'intrata di Emme Emme... È à interrogà la sarà, u mio cumplice, u mio amicu… Francescu Maria, dettu « U Tecnicu », per via ch’ellu a sà longa… in puesia ! Grande amatore di femine, vogliu dì di puesia feminile, di poesia corsa, c'est évident... (cambia voce è face a puetessa, Emme Emme, voce preziosa è maneruta chì mette subitu à cantà) :
« Bongiornu madamicella, scusate la mio ignuranza »
Hè un serenatu chì piace assai à i Corsi.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Un serenatu?! chì serenatu?
PAULA GARBU (EMME EMME) « Bongiornu o madamicella, scusate la mio ignuranza »... hè un sirinatu assai cunisciutu...di un certu Pampasgiolu mi pare.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Và bè !. Pampasgiolu, m'avete dettu, chè... Bò. À Pampasgiolu tutti u cunnoscenu… Bon ! È voi, vi pudete prisentà, forse….
PAULA GARBU (EMME EMME) : Ma di sicuru... eccu. À u fondu, nò, ùn mi possu prisentà. Sò è ùn sò ! Voilà. Ùn la possu fà !
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Và bè !È cumu hè chì...
PAULA GARBU (EMME EMME) : Eccu. Ghjè semplice... Euh... U cunniscite à Pessoa?... Iè ?... Innò ?... Bon, c’est pas gagné !... Ghjè un puetu purtughese. U Purtugallu, ça vous dit quelque chose ? Portugal...?
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Iè, iè. Vecu induv'ellu hè.
PAULA GARBU (EMME EMME) : C’est déjà ça ! Federico Pessoa si era inventatu settanta dui poeti. Ognunu d’issi settanta avia a so biografia, a so opera, a so arte di scrive...
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Anh anh !
PAULA GARBU (EMME EMME) : I chjamava i so eteronimi.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Anh anh!
PAULA GARBU (EMME EMME) : È bè, noi altre, puetesse corse, avemu fattu qualcosa di u listessu generu.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Anh anh…
PAULA GARBU (EMME EMME) : Ma à l'arrimbesciu. Noi puete corse avemu creatu u nostru, o piuttosta a nostra Pessoa. Capite?
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Euh ! sicura ch’o capiscu, ma… fate cumu s’e ùn capissi ! Cusì s’ellu ci hè unu chì ùn capisce nantu à l’onde…
PAULA GARBU (EMME EMME) : Hè semplice. Eiu, Emme Emme, raprisentu quì qualcosa di novu, ch'ùn esistia fin'à oghje in la scrittura poetica corsa. Sò cum'è a raprisentante, sò l'anima di a scrittura poetica femminile corsa, sò tutte l'altre poete corse sò… Mi seguitate ?
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): ……..
PAULA GARBU (EMME EMME) : Vecu ch’è vo ùn ci capite un'acca !... Voilà : Esistenu ste puetesse ch’e dicu, esistenu è ùn anu bisognu di mè! Sò eiu ch'aghju bisognu d'elle per esiste.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): (chì si sente persu): Và bè, per rivene à Pampasgiolu, ne scrivite voi serenate?
PAULA GARBU (EMME EMME) : (cù un certu disprezzu) Innò, avemu sceltu altre forme. Staccate da u tradiziunale...È ognuna di noi hà u so versu, u so estru, a so arte poetica. Tenì vi aghju da fà capisce cù un esempiu (Apre un libru, leghje)

« Certe volte
si sentenu i
passi ammutuliti
di a so zitellina:
quant'è chì qualchissia
sia cullatu in lu granaghju
di l'anima à l'aspettu... »

U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Euh… ci hè qualchissia ch’aspetta ! (si ripiglia) … Euh ! Ghjè, ghjè... mi face qualcosa d'avè la intesa, sta poesia. Vi face vi face, vi face qualcosa vi face ! È di qual'hè?
PAULA GARBU (EMME EMME) : Una di noi.. Una di l'eteronime ch’o dicia. Quelle di a poesia corsa feminile. Ne vulete un’altra (attacca senza aspettà a risposta…)

« So tessuta
di rossu
rossu stracciatu
di a cinta russiccia
intinta di u sudore settembrinu
di tutte e sichere..

Sò tessuta
di verde
verde di u mandile … »

è cusì per l’altri culori : u turchinu, u giallu, u negru, u biancu... Sò sicura ch’ella vi piace… Allora, vi ne dicu un antru di un’altra…
U TECNICU (FRANCESCU MARIA) (straziendu à dì la): un' ete… ete… un’ero… Un’eteronima….
PAULA GARBU (EMME EMME) : Bravu ! Vecu ch’è vo principiate à capi... straziate... ma principiate à capi... Leghje:
« À quellu chì si ne và
chì si pò di?
À quellu chì ci laca
un orizonte foscu
un paisagiu mutu
una lettera nuda da leghje à l'oramai
À quellu chì ci laca
Una muntagna alta à cunquistà
A quessu qui chì si po di
S'elli ùn sò detti d'eternità?

U TECNICU (FRANCESCU MARIA): ghjè trista a vostra poesia.
PAULA GARBU (EMME EMME) : Sarà ma sò pueta. A tristezza esiste, è parlu di tuttu ciò chì esiste. Parlu dinù di a gioia, di a felicità...
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Parlate di tuttu, eccu. O di n'importa chè...
PAULA GARBU (EMME EMME) : È po cantu dinù.
U TECNICU (FRANCESCU MARIA): Peghju… euh… vogliu dì… chì furtuna per voi... Bon ! Alè ! Avà Ringraziemu à Emme Emme per a so participazione cusì curtese. Grazie o Emme Emme… è à a prossima s’è Diu vole ! (Ditone. Lumera verde. Musica)
**
(A musica cala, si tace, lume rossu. Oramai PAULA GARBU è U TECNICU si vede ch’elli sò complici è ch’elli si godenu u ghjocu è a situazione)
PAULA GARBU: Alè alè ! On décolle, l’emu da fà vede quale simu noi à tutti issi mezi pueti chì ùn si ponu move è vene sinu à quì (Ditone lampana rossa, musica chì tace). Sfoglietteremu avà qualchì testu di i nostri poeti corsi, cusì premurosi di a difesa di a nostra santa lingua…
U TECNICU : Heu! Heu! Cacciate ne à pena ! Ùn simu pò à prucessiò!
PAULA GARBU(finghje di esse stupita) Eccu ch'hè ghjuntu in lu nostru studiò, hè ghjuntu...
U TECNICU : Simu parechji
PAULA GARBU A vecu, a vecu
U TECNICU : Infattu, sò solu è simu parechji. Una spezia di Emme Emme, versione maschile… Pessoa, u Portugale, vedite?... È bè so quì è mi sò purtatu cun mè tutti l’altri, l’eteronimi, i poeti corsi...Heteronimu, vi dice qualcosa?
PAULA GARBU : Bon ! Alè, alò, andemu è sentimu subitu ! Cun quale principieremu ? (sfoglitteghja) Tenì. Quellu di u parallelugramma.
U TECNICU : Iè iè, dice di u parallelugramma; l'aghju quì..
Ti aghju l'anguli diritti
u core isocelu
-o quasi-
PAULA GARBU : Ma sarà puesia o piuttostu matematiche ?
U TECNICU : (gestu per dumandà u silenziu, pò cuntinueghja à leghje)
mente equilaterale
cù primure allibrate
fantasia misurata
è passione arrigulate,
PAULA GARBU : A sentu vene, a sentu…
U TECNICU : (listessu gestu chè prima è po leghje):
Cù a so palma di ghjudiziu.
Sò un tippu di rigiru
PAULA GARBU : Attenti!
U TECNICU : Ma s'ellu salta u tappu
attenti à u cavallu mattu
PAULA GARBU : L'avia detta! Eccu li, i nostri pueti...A riconnosce da per ellu! hè mattu! Pocu eteronimu chì site voi! Mi dumandu qual’hè più tontu : u cavallu ch’ellu dice u pueta, u pueta ellu stessu, o allora voi ! Hè un veru brocciu issu puema ! Un veru scandalu.
U TECNICU : Hè un brocciu… scandalosu ! U tippu eiu dicu ch'ellu hè scemu compiu, è po a dice da per ellu ch’ellu hè mattu. L' aghju sempre pensata : noi pueti, simu ghjente periculosa !
PAULA GARBU : Bon ! Alè, ci femu un’arretta. Dui minuti di rifiatu è di musica…
(Ditone; musica, qualunque lumera verde… I dui si ritiranu à pena in fondu di a scena. A musica forte copre a so voce è ùn si pò capì ciò ch’elli si dicenu ma si vede ch’elli scumbattenu, riflettenu è tandu voltanu à pusà, decisi è cuntenti).

**

PAULA GARBU: Avemu da fà un’altra chjama à l'ascoltadori, per fà ci conosce u so parè... (S'interrompe…face finta ch’ellu ci hè qualchissia , va versu e culise, volta. Face sente d'esse persa, senza più troppu rizorse ne iniziativa)
Ma cosa ci hè ? Qual’hè ? Si sente un sussurru… Hè venutu qualchissia… Entrenu nin u studiò ! Una pruvucazione ? Un assaltu ? Una presa d’ostagi ? Madonna, quale sò tutti quessi ?
U TECNICU : L'eteronimi, avemu intesu l’emissione è ci simu detti ch’ellu ci vulia à fà ci sente…
o tutti custi à volè entre.
PAULA GARBU: È bè, allora, entrite è pusate ! Simu felici di accoglie vi quì…
, in i studii…
U TECNICU : di RADIO CORSICA FREQUENZA MOZZA, a radio chì dà voce à a Corsica d’oghje è di dumane…
PAULA GARBU: A riclama, a riclama… ùn hè nunda… Allora entrite è fate vi avanti… Bongiornu, bongiornu à tutti. Quanti site numerosi !.
(Saluta, cum'è s'elli fussinu presenti. PAULA GARBU da l'impressione d'esse incù elli, di vede li. Si principia à sente un rimusciu di voce, è ùn si pò sapè à u principiu s'ellu si tratta di un arregistramentu o di qualcosa d'altru, più misteriosu.Incrociu di voce, di frase (ognuna pigliata in l'opera di un puetu). Ogni tantu un versu si stacca sopra à u sussurru è PAULA GARBU saluta ste frase incù una riverenza o una figura quasi di ballerina:

SUSSURRU DI E VOCE :

tutte quelle case
chì stanu
arrimbate à li ghjorni
chì vanu

…….scrivu
pà a persona
quidda di a
stracciatura
in u locu di l'amori

………lasciatemi sente
l'ansciu
di u silenziu
chì giranduleghja

In i stagna di Carataghju
L'anitri sò di ritornu
I culi statinaghji
Sò mossi avà pa st'Auropi

Flash nantu à PAULA GARBU è U TECNICU à pusà è cum’è trapassati una cria da a so fisicata…
PAULA GARBU : Oimè, oimè, ùn sò ciò chì si passa…
U TECNICU : È tù dinù, chì sì andata à circà ? A puesia, umbeh a puesia !
PAULA GARBU : Simu andati à stuzzicà…
U TECNICU : U vespaghju di a puesia…
PAULA GARBU : Sò cappiati l’eteronimi
U TECNICU : È à sapè quand’elli pianteranu !

SUSSURRU DI E VOCE :
Per Baccu… simu à l'antenna? È chì impurtenza... Simu in poesia… A puesia suprana tuttu… Sentite ma sentite la… da a tradizione à u mudernu, da u mudernu à a tradizione.

(Ripiglia u ricità di i versi, cum'è prima. Cum'è prima sti versi si staccheranu nant'à u fondu musicale chì poderebbi principia incù e prime misure di a Moresca, po quelle di un quadrigliu, po’ di musica di rock. Si ripiglierà, in sensu cuntrariu: rock, quadrillu, moresca). Ci sarà cum'è un ghjocu di e sonorità chì dara a primura à quandu à u testu, à quandu à a musica, senza chì unu sguassessi tutt'affattu l'altru. Ponu sempre accumpagnà a ricitazione i dui attori incun gesti, figure di ballu.
Si impone a musica è si sente, venute da ùn si sà induve, parolle di puesie arregistrate chì sfilanu nantu à u fondu sunoru)

Ci era un boscu è ùn ci hè più
Duv'è tù volti tù
Ci era un arburu è ùn ci hè più
Duv'è tù volti tù
A miseria cù a guerra
Anu messu tuttu in terra
Mentre ùn ci ere tù
Mentre ùn ci ere tù

Sintili
in u sussuru di a sciuma...
tutti i partenzi
scritti da i timoni
À ogni cantu
di u mio tempu
ci aghju una stretta
di paese
stretta stretta
chi m'aspetta
cù duie line
di silenziu
accatastu
sottu è sopra

A Musica và criscendu è po, à manu à manu, U TECNICU si pesa è incù un gestu imperativu di capiorchestra, face piantà tuttu. Silenziu. Si feghjanu cù F M, gestu cum'è per di « chì femu? »

U TECNICU-PANANTONI : Cari ascultatori, avà ch’è no ùn sapimu mancu più s’è vo ci site sempre, è s’è no simu in direttu o in bisbò, vi faremu un ultimu rigalu. Avemu l'onore, è ancu diceremu u duvere di riceve u nostru pueta maiò ! Eccu lu custì, vicinu vicinu, propiu di fronte à mè, da dumandà si ancu cum’è no meritemu a so visita, quì, in sti studii di RADIO CORSICA FREQUENZA MOZZA u grande, u solu, l'unicu Panantone Panantoni.
PAULA GARBU: Cumu dite, o sgiò Panantoni ?
U TECNICU-PANANTONI (fendu à Panantoni): Lacate corre i sgiò è dimu di puesia. Dicu: Simu à Panantoni. I pueti, spessu, ci femu una chjachjerata incun noi stessi, chì l'altri, anu à chì fà à capì ci. Invece chì noi, ci capimu piuttostu bè.
PAULA GARBU : Allora voi, dite ci, o Panantò Panantoni, chì ne pensate di i poeti d'oghje?
U TECNICU-PANANTONI : Poeti? Poeti ùn ne sentu tantu, poeti ùn ne connoscu micca.
PAULA GARBU:Voi, bò, site poetu?
U TECNICU-PANANTONI : A dicenu.
PAULA GARBU:Ùn ci vole à cuntrarià li! Sentite, hè veramente difficile di scrive una poesia?
U TECNICU-PANANTONI : Scrive una poesia? Difficile! Sì, si pò dì cusì. Per l'altri, hè assai assai difficile.
PAULA GARBU: Iè, ma per voi,
U TECNICU-PANANTONI : (vanu è incun voce sulenna) Eiu, ùn hè micca listessa ; eiu, aghju u donu.
PAULA GARBU:….cum'è quelli di u chjami è rispondi?
U TECNICU-PANANTONI : Ùn ci aghju nunda à vede, incun quelli! Quelli e so parulle, e lampanu à u ventu, è u ventu e si porta è e sguassa. Eiu, Monsieur, scrivu.
PAULA GARBU: …cum'è tant'altri.
U TECNICU-PANANTONI : Ma à mè mi vene cusì. Pof! Una parulla, un'idea, pof ! scrivu una poesia…
PAULA GARBU : Pof ! Ma Date ci un esempiu
U TECNICU-PANANTONI : Un esempiu? Incù « piove »?
PAULA GARBU: Perchè nò?
U TECNICU-PANANTONI : Piove,
ma piove,
nant'à e case vechje
è nant'à e case nove.
PAULA GARBU: Pof!
U TECNICU-PANANTONI : Incù « Ùn piove più »?
PAULA GARBU: Perchè nò?
U TECNICU-PANANTONI : Ùn piove più
nè inghjò, nè insù!
PAULA GARBU: Và bè! Poderestete aghjustà:
U ventu face hou hou hou »
U TECNICU-PANANTONI : Saria cascà in la facilità. Mai ch'ella sia!
PAULA GARBU: Avete à raghjò.
U TECNICU-PANANTONI : Scrivu ancu poesie intelletuale.
PAULA GARBU: Vene à dì ? Ci pudete fà sente ?!
U TECNICU-PANANTONI : Pigliu lu mondu, a realità di u mondu, cum'ella hè (fendu gesti di più in più rabbiosi) l'impastu, a tirgu, l'allongu, l'accortu, l'invuluppu, a tazzu, è a rendu à pocu pressu incomprensibile. Date mi una verità di un mondu, n'importa quassa. Alè.
PAULA GARBU: Beh… ùn la sò : L'acqua bolle à centu gradi .
U TECNICU-PANANTONI : Anh! Ùn hè micca di e più faciule. Principia u travagliu di scritture impiecu u plurale, perchè ci sò sfarente manere di compone u puema secondu ciò ch'o chjamu eiu a « tonalità » di a poesia.

Per esempiu, tunalità giocosa (stacca ogni versu incù un silenziu appoghjatu à a fine, è un gestu di u bracciu )
Bolle, bolle
L'acqua
bolle, bolle
à
centu gradi
Tunalità : Angosciosa :
Ma bollerà
l'acqua
à
centu gradi
bollerà?

Emoziunatu è indiatu
guardade la
frizzulente
bolle
à più di centu gradi
l'acqua nustrale!

Sfacciatu, quasi insustenevule
à centu gradi
a meia l'acqua
nè ùn bolle
nè mai bollerà!

Tunalità più violente :
Quì
à centu gradi
nè bolle
nè mai bollera
l'acqua francese!
Libertà!

Struita :
O Nausicaa
vergine pura
lavesti i to panni
Ghjunse Ulisse
è à centu gradi
l'acqua bollisse

(cù una voce magistrale di unu chì a si crede) : Allora, videte issu « bollise » forse ùn si dice in prosa, ma in poesia sì, sopra à tuttu di stu calibru, si pò scrive, ùn saria che pè a rima.

PAULA GARBU (tagliendu lu): Bravu o sgiò Panettò, euh… Panantò. Hè bella è bona a puesia, ma u tempu corre è noi li simu à pressu… Vi ringraziemu.
U TECNICU-PANANTONI : Ah ! Peccatu chì avia previstu di leghje vi dece di e mio...
PAULA GARBU: Allora sarà per un'antra volta.

PAULA GARBU: À ringrazià vi tutti, cari auditori. È s’è vo truvate ch’è no ci simu risi à pena di i poeti è di a poesia, era solu a nostra manera di rende li omagiu.

Mentre ch'ellu falerà u tendone si senterà una voce chì dice:
Avete intesu poemi è cacciate di:
Patrizia Gattaceca
Sonia Moretti
Lucia Santucci
Marcu Biancarelli
Rinatu Coti
Alanu di Meglio
PM Filippi
GG Franchi
G Fusina
Pasquale Ottavi
GT Rocchi
Ghjacumu Thiers