Ci si colla u mare sin'à e cime

À Ghjacumu Thiers è Rosa Alice Branco, chì eranu custindi.

 

Ci si colla u mare sin’à e cime,
È una volta s’hè vista stesa in sè stessa à l’isule,
Fala pè i valdi, piatta à mezu à i nuli,
A so luce viaghja pè isse piazze
Cù i so passi bramosi di petre è di sguardi.

Posu nant’à un balcone per sopra à A Marina
Chì vogliu esse l’ora chì si stinza custindi
È lacà li mo ochji piglià l’altu in la notte.

Affundati
Ci azzinghemu à a ferita di quelli chè no fuimu
È i ghjorni à volte ci lacanu cappiati,
Forse cun crudeltà, forse cun cumpassione,
À visi è vistali
Chì eranu stati nostri
Chì d’esse nostri, l’aviamu bramata.

Sanguinemu à ricordi,
Sentimu u tempu cotru nantu à e nostre mani,
È s’incroscia u core à lacrime di terra.