Aut - tl enbusiamënt ora de mesura
o tl chiet - amor sëuramenà
cun la derjoles dla lum l cuer
s'emboa de viërs di ciei. La ti va mé do
al jol de n sentimënt
liër, mucià sa Idie a tan de tendëdles
i a ce temporai,
fustìa fina de eles sun l troi. É
crì la lum y ue mé té,
bastimënt dopl da cëria. Degun'auter
ne n'à na ciuleies tan tóc: dut l renamënt
y l rijamënt, l plajëi da puech y la pëina
Te ies schiche n camel asetà
de na cialadura, mi aguniëda legrima,
y te desfides la sëit sfadiëusa de na traverseda
danter cherpons de stëiles. Chësc
ie l desert che te enciadinea te ueies
a viver - sciche stleva - l massa amor.
Ma sce te stlujes i slefs
al plajëi de n rì
iel bel deslià: i dis
di pomarances y dla mënta
vën inò a tufé. Dedite te nëus
davania n miëur crëidum i semiamënc
ulache se piërd y n giapà inò la cosses,
che nia duta la paroles scrites
dala pëna de n poet.
Mé la derjoles busiëntes
- plumes lesieres tl vënt
che à udù se empian la luna tl ciel -
sà ce matità che spënj la sbinga
danter legrëza y duel. Nosc semiadum
à na tle: l'aspité cà
de na urità plu granda. Nëus,
tla legrëza sgricëusa,
anes de vedla derjoles
dla dala vita
spions bele l'adurbamënt de ch'la lum
che nes emplenësc i uedli bistrei
plu segura de duta nosta sapiënzes.