SPASSIGHJATE LITERARIE: A TRIPPA!

A TRIPPA

 

Tempi fà ind’è un paese di muntagna c’era un zitellone chì campava cù a so famiglia, i parenti ùn eranu tantu asgiati è ellu rendia servizii à tutti di modu à vince dui soldi pè i soi. I paisani avianu sempre qualcosa à dumandà. U zitellu à a scola ùn c’era andatu tantu è qualchì volta era longu à capì ciò ch’omu li dicia, era ancu à pena niscentre. Un bel ghjornu u sgiò di u paese li dice :

-«  O quellu zitellu voli andà à circà mi un pezzu di carne senza ossu ind’è u macellaru ? »

- Hè capita, dice u zitellu ma chì macellaru ?

- Quellu chì stà ind’è issu paese chì supraneghja u mare à vinti chilometri da quì ! Ti tuccherà à parte à bon’ora dumane matina è à vultà nanzu à a notte !

- Và bè dice u zitellu, cusì feraghju. »

U lindumane eccu lu in anda à cinqu’ore di mane. Dopu à qualchì ora di marchja ghjunghje ind’è u macellaru chì apria a so buttega.

-« Bonghjornu o sgiò Macellaru, l’avete un pezzu di carne senz’ossu pè un sgiò di u paese?

- Un pezzu di carne senz’ossu ? Innò ùn ne aghju, alò fila o zitellò ! »

Ma u zitellu insistia è u macellaru ùn sapia più cumu fà per fà li capì ch’ellu ùn avia issu pezzu di carne. Tantu chì à la fine u macellaru s’inzerga è dopu avè datu à u zitellu un bellu carciu in culu li dice :

-« Stà à sente s’è tù voli propiu sta carne senz’ossu piglia ti issa trippa è porta la à u to paisanu ma prima vai à lavà la in mare chì ùn senti cum’ella puzza ?!

-Và bè vi ringraziu  » dice u zitellu propiu cuntentu d’avè trovu da chè cuntentà u sgiò è buscà si cusì  dui soldi.

U zitellone parte è prestu eccu lu à u mare duv’ellu prova à lavà a so trippa ma ùn ci la face. D’un colpu vede in mare un bastimentu à vele è si dice chì forse sta ghjente u puderà aiutà à pulì a so trippa. Si mette à fà gesti è à chjamà :

-« Aiutu, aiutu, aiò venite à aiutà mi ! ».

I marinari videndu smanittulà è sentendu mughjà decidenu d’andà à porghje succorsu à u disgraziatu.

-« Chì t’accade u mo zitellu dice u capitanu ?

-Mi pudete aiutà à lavà issa trippa chì ùn ci la facciu cari amichi ?

-« Cume ? Ma sì tontu ! Ti rendi contu chì ci ai fattu strazià pè vene nantu à a sponda à aiutà ti, pensavamu ch’è tù ere in periculu è tù ci dumandi di lavà a to trippa !! »

Di zerga i marinari  li sciaccanu una bella chjiba da ch’ellu capischi è li dicenu :

-« Stà ci à sente bè ! Quand’è tù vedi un battellu à vele in mare, mughja piuttostu Ventu in poppa, ch’ellu si pesi u ventu per aiutà lu à vucà ! Ai capitu !! Avà fila a to strada è ch’è no ùn ti veghimi più ! ».

U zitellu ripiglia a so strada, ghjuntu vicinu à un paisolu sente mughjà a ghjente è vede un incendiu tamantu, ognunu corre in ogni sensu circhendu à spenghje u focu cùn i stagnoni d’acqua, u focu minaccia e case è l’addisperu si face sente . Tandu per aiutà, ùn sapendu chì fà u zitellu cumencia à mughjà :

-« Ventu in poppa, ventu in poppa !! »

S’avvicina un gruppu d’omi, in zerga chì ùn ci la facenu à capì una reazzione simule.

-« Ma chì dici, sì tontu !! » è li tocca à mette li una concia per fà lu stà zittu.

- Scusate dice u zitellu, eiu vogliu solu aiutà ! Sò i marinari chì m’anu cunsigliatu di mughjà Ventu in poppa !

- Ma mancu à pena, infine, quand’è tù ti trovi davanti à un incendiu simule chì minaccia un paese, ci vole à mughjà : Chì Sant’Antone u difendi ! Ai capitu ? Alò avà fila a to strada è ch’è no ùn ti veghimu più !! ».

U zitellu ripiglia a so strada tenendu à mente issa lezziò è eccu ch’ellu sente voce, sò cacciadori in battuta, i cani si sò achjiccati à un cignale chì corre pè a machja per pruvà à salvà si. Quand’ellu vede stu poveru animale in periculu si mette à mughjà : « Chì Sant’Antone u difendi, chì Sant’Antone u difendi… ». S’affaccanu i cacciadori azezi :

-« Ma serà pussibile, avà ai fattu scappà u cignale cù i to mughji !

- Scusate mi ma à mè m’anu dettu chì quandu e persone sò in periculu ci vole à pregà à Sant’Antone !

-E persone, ma micca i cignali o besgiò ! » è li mettenu unepochi di carci in culu per amparà li.  Quand’è tù vedi un affare cusì ci vole à mughjà, Centu è più megliu ch’è tù ! Ai capitu ?? Alò fila è ch’è no ùn ti veghimu più girandulà pè sti lochi ai capitu ?!

-Ùn vi inchietate chì aghju capitu » dice u zitellu impauritu.

Cuntinuendu, ghjunghje prestu ind’è un paisolu duve issu ghjornu quì interravanu à qualchissia, a ghjente seguitava a cascia purtata da l’omi ver di u campusantu, i paisani pregavanu addulurati. Tandu ùn sapendu chì fà, u zitellu si mette à seguità dinù ellu a fila è ùn sapendu pregà, s’arricorda di i cunsigli dati da i cacciadori è si mette à ripete ad alta voce : Centu è più megliu chè tù, centu è più megliu chè tù

Unepochi d’omi s’affaccanu u piglianu pè u cullettu, li mettenu dui belli pattoni è u tiranu fora da a fila dicendu li :

-« Ma sì scimitu ! Ùn vedi chì intarremu un omu di bè ! Ùn vedi u dulore di a famiglia ? È tù dumandi torna di più morti ? Ma ùn ai cerbellu u mo zitellu !!

-  Sò i cacciadori chì m’anu cunsigliatu cusì !

-  I cacciadori ?!  dice un omu. È tù ascolti ste scimità ?! Quand’è tù caschi ind’è un intarru, metti ti in dinochje è fà ti una preghera è basta ! Ai capitu ? Alò fila è chè no ùn ti veghimu più in paese ! »

U zitellu si ne và, tristu è addisperatu cù a so trippa in manu.

Escendu da u paese casca nantu à un sumere mortu, ùn sapendu chì fà, si lampa in dinochje è  mette à pregà dumandendu à u Signore d’accoglie st’anima ind’è u so paradisu. S’affacca un pastore è vede u zitellu scunsulatu in traccia di pregà pè u sumere mortu. Prima di tuttu u scuzzula è li sciacca duie ruchjittate cù u so bastone .

« Ma serà pussibile di pregà per un sumere mortu quandu ci hè tanta ghjente chì perdenu i soi ! Arrittu alò  è fila da quì ! Invece di pregà avie fattu megliu à piglià lu pè a zampa è à lampà lu sottu ripa ! Alò, aiuta mi à caccià lu da quì ! » è u lampanu sottu ripa.

-« Ai capitu a lezziò spergu ! Alò fila invece di stà quì cù sta trippa puzzicosa! ».

U zitellu ùn hà chè una voglia, rientre in casa soia à ritruvà a so famiglia, strazia ancu à  camminà chì li sente dapertuttu cun tutti issi colpi ch’ellu hà ricevutu ! Cuntinuendu, un pocu più luntanu, vede un omu arrimbatu à un castagnu, ochji chjosi chì pare mortu. U zitellu si dumanda perchè st’omu hà sceltu di vene à more quì in piena natura arrimbatu à un pullone. Tandu u piglia pè un’anca è prova à lampà lu sottu ripa. Ma l’omu ch’era solu addurmintatu si disceta d’un colpu è per difende si si mette à minà cazzotti è u zitellu u cappia accurghjendu si ch’ellu hè bellu vivu : 

« Scusate mi, scusate mi , pensava ch’è vo erate mortu !! 

- È sò fussi statu mortu !  dice l’omu,  era una scusa per lampà mi sottu ripa ?? 

- M’anu cunsigliatu di fà cusì  dice u zitellu cuntendu li tuttu ciò chì l’era accadutu in un ghjornu,  à chì dice una cosa à chì ne dice un’ altra, ùn ci capiscu più nunda ! .

- Stà à sente » dice l’omu  avà hè ora di rientre in casa toia è d’ùn ascultà più à nimu ma di fà cù u to capu, alò fila è sbarazza ti di sta trippa causa di i to guai. 

U zitellu, si ne và à trippa in manu , ringraziendu quellu chì l’avia datu cusì belli cunsigli.

U paese avà era ammanitu, si sentia a campanella di a chjesola sunà l’ora di a messa vesperina. Era festa in paese è u prete avia fattu u giru di e case per beie è manghjà più chè più.

U zitellu ghjunghje di punta à a chjesa, entre è posa per stà a sente l’omelia di u prete, quellu, mani in croce è corpu pienu dice :

« I mo figlioli ,oghje disgraziosamente si pensa solu à sta maladetta trippa ! »

U zitellu dillusu s’arrizza è lampa in pianu a trippa dicendu :

« Eccu la sta maladetta trippa chì m’hà custatu tantu ma chì m’hà amparatu à ùn stà à sente tutte e vostre chjacchjare !! ».

Cusì finisce issa fola, u zitellone hè diventatu un omu ormai rispettatu da tutti. Oghje hè primurosu d’aiutà i so paisani è più particularmenti i zitelli à pena niscentri.