SPASSIGHJATE : E FOLE CHJAPPE DA I STUDIANTI DI CORTI-3:

 A funtana di e fate. 


Tempi fà, campavanu in a furesta vicinu à u paese di Pianellu, fate. Ùn si scuntravanu mai postu chì si sprimavanu solu e sere di chjar’ di luna in a funtana versu à a cascata induv’elle facianu ballate in vestitu di lume. Si dicia chì sti vestiti eranu cusì abbaglianti ch’ùn si pudia guardà e fate senza perde a vista. Ste fate eranu malefiche è avianu un putere nantu à l’inseme di e persone. In u paese era u sughjettu principale è ognunu vulia sfidà stu fenonemu chì, sicondu à a legenda, ammagava è caghjava la ghjente sin’à l’alba. Tandu, un ghjornu un ghjuvanottu di u paese decide, cun imprudenza, di sfidà le è si loda à u so vicinatu ch’ellu hà da resiste à stu mitu. Eccu, chì una sera d’aostu à u fà di a notte, u giuvanottu s’hè resu vicinu à a funtana è aspettava l’apparizione di e fate, ellu si truvava bellu, bravu, cù una virtù maiò, era montasega è sperava seduce e fate. Ma ùn era micca cusì simplice.... À mezanotte, seguidendu l’usi, un chjarore tamantu purificava u circondu, piccule stelle spampillavanu è qualchì rispechju di forme scunnisciute di l’umani avvinculavanu u zitellone chì risentia un stremu piacè. Era smiraculatu ma stava sticchitu, pudia ripiglià cuscenza solu à u sprichjà di u ghjornu è vultà in paese solu s’ellu dicia a formula « o fate, o fate, lasciate mi sorte chì ci hè u sole ». Per via di a so bellezza seducendu e fate u ghjuvanottu avia riesciutu à vultà in paese è ùn hè mai più andatu à a funtana. Qualchì ghjornu dopu, una sera di chjaru di luna una zitella si rende à a funtana incù u so babbone, nantu à a strada a zitella era propia cuntenta è aspettava stu mumentu cum’è mai. Ghjunti nantu à u locu, sempre à l’annuttà, e fate si sò messe à ballà eppò c’hè statu un chjarore tamantu incù e stelle è i rispechji chì per sta volta ùn anu micca fattu e cose per metà... In fatti, a zitella è u babbone sò stati affascinati da una spezia di raffica piena di furtuna, di pacè chì in fine l’anu imprigiunati diventendu sticchiti anch’elli. À l’alba, i dui paisani mintuavanu a formula « o fate, o fate, lasciate mi sorte chì ci hè u sole » pè sorte di quì ma in generale basta una volta salvu chì in ́ssu mentre ùn marchjava micca... Si sò messi à spaventà, à mughjà a formula parechje volte: « o fate, o fate, lasciate mi sorte chì ci hè u sole »
« o fate, o fate, lasciate mi sorte chì ci hè u sole », anu ancu chjamatu à Diu ma nunda cambiava... Tuttu u paese s’hè messu à circà a zitella è u babbone, sò andati sin’à a funtana eppò anu trovu duie statule, i paisani eranu morti... A legenda dice chì quessi anu smariti, ch’elli ùn sò mai vultati in paese perchè ùn anu seduttu e fate è sò stati maladetti. Dopu à què, più nimu hà risicatu a sperienza di modu à svià una fine fatale postu chì ci vulia una bellezza particulare per seduce e fate. Oghje a funtana di e fate esiste bè, hè un locu legendariu è permette di dissetà si cù un’acqua chjara chjara.