BESCE

Una volta ind’è un paese di muntagna stava un zitellone chjamatu Besce, à pena besgiu cum’elli dicianu tutti. Stava cù i parenti è i so dui fratelli maiò.

U babbu un ghjornu vene à more è à i figlioli li tuccava à sparte si a banda di e vaccine.

I fratelli maligni tandu dumandanu à Besce :

- « O Besce stà à sente, tù ti voli piglià e vacche chì sortenu à beie a matina o puru preferisci tene quelle chì si stanu tranquille in a stalla ? »

Besce pensendu di fà bè risponde subitu :

-« Mi teneraghju quelle chì si stanu in a stalla ! »

U lindumane matina quand’elli aprenu a porta di a stalla tutte e vacche sortenu prestu à beie. Ind’è a stalla ferma una vaccaccia vechja, mezu ch’è ceca è chì ùn po più move.

-« M’avete burlatu » dice Besce !

-« Mancu à pena » dicenu i fratelli, « Sai, una vacca cum’è quessa s’è tù vai à vende la ne poi tirà un bellu prezzu ! »

-« È quale m’hà da cumprà issu cadaveru ? » dice Besce.

-« À una quarantina di chilometri da quì ci hè un macellaru chì compra e vacche vechje è chì e paca à prezzu d’oru ! »

-« Ah ! Feraghju cusì allora parteraghju dumane à l’albaghjone. » dice Besce.

È u lindumane matina, Besce piglia a strada à bon’ora cun quella vacca chì spatansciava quant’è sette ! Ghjuntu sopr’à locu trova u macellaru è li prupone a vacca dumandendu li ne un bellu prezzu.

-« Ma ùn ti possu cumprà què dice u macellaru, chì voli ch’o facci cun sta vaccaccia , ti possu dà per paca sta coghja vechja di vaccina , coghja di grande qualità ch’è tù puderai rivende s’è tù voli, alò lascia sta vacca quì è vai ti ne, soldi ùn ti ne possu dà . »  

Besce ùn dumanda u so restu, tantu ùn cuntava di vultà in casa cù issa vaccaccia. Si piglia quella coghja è si ne và. Strada facendu, cuminciava à  annuttà è u zitellone sentia ghjunghje a fatica , decide dunque di cullà à arripusà si nantu à un castagnu , si sciacca quella coghja à dossu per ùn avè fretu è cumencia à penciulà , ma hè prestu discitatu da voce è rimori strani .Sottu à u pullone eranu ghjunti trè omi chì si spartianu un tesoru, pezze d’oru . Eranu banditi è Besce circava à ùn fà si sente ma d’un colpu li vene a voglia di piscià è ùn si pò tene .

-« Vai puru » dice un omu « stasera piscianu l’acelli ! »

Besce pruvava à sta fermu ma nantu à stu gambone stava male è quand’ellu prova à move li scappa quella coghja chì fala in pianu cù un rimore spaventosu. I banditi videndu falà da u celu sta cosa strana , si piglianu di paura è scappanu abbandunendu u tesoru sanu sanu.

Besce fala da u so arburu è scopre un baullucciu pienu à pezze d’oru, e mette ind’è a coghja è volta in casa soia. Besce vulia sapè quant’ellu c’era soldi ma ùn sapia cuntà. U lindumane matina và à truvà i fratelli è li dumanda un decalitru.

« Chì n’ai da fà » dicenu i fratelli ?

-« Aghju vindutu a mo vacca è aghju da misurà i mo soldi ! »

Quelli ùn ci volenu crede è curiosi, mettenu a pece in fondu à u decalitru per sapè ciò ch’ellu avia da misurà Besce.

Besce misura i so soldi, i piatta è rende u decalitru à i fratelli chì trovanu in fondu, appiccicata, una pezza d’oru.

-« Mì chì Besce hà misuratu l’oru ! » dice u fratellu maiò, « s’ella hè vera ch’ellu hà vintu l’oru cù a vaccaccia vechja , noi s’è no vindimu e nostre pudemu esse ricchi pè u sempre ! »

Vanu à truvà à Besce :

-« O Besce ai vindutu a to vacca ? »

-« Hè capita è m’anu pacatu propiu bè, vi ringraziu d’avè mi insignatu stu macellaru ! »

-« Tandu noi s’è no vindimu tutta a banda ci pagherà vinti volte di più ch’è à tè ! »

-« Hè capita » dice Becse .

U lindumane matina i fratelli partenu à vende e so vaccine.

Ghjunti ind’è u macellaru li pruponenu a banda sana è ne dumandanu un bellu prezzu.

U macellaru ùn vole sente nunda è li dice di nò, ma i fratelli insistenu è insistenu, u macellaru chjama dui amichi è per fà la finita è li sciacca una bella chjiba, li lampa duie baiocche per paga è li dumanda di parte subitu.

I fratelli intimuriti piglianu i dui soldi è si ne vanu senza dumandà ne di più !

-Ci hà burlatu Besce, hè buciardu, ma duve l’averà piattati i so soldi ?? A l’avemu da fà pacà !

È per vindicà si , i fratelli decidenu d’andà ogni mane à fà i so bisogni davanti à a porta di Besce. Quellu invece di ghjittà a merda, a riguara è l’accanta. Qualchì ghjornu dopu , empie unepoche di giarre di merda è e ricopre cù mele di sottu scala , poi parte à vende u so pruduttu pè i paesi.

-« Cumprate u mo mele o ghjente ! mele melatu chì cum’è quessu ùn ci n’hè ! »

A ghjente chì appaspava u mele cumprava giare sane è Besce accatastava torna soldi .

È si ne volta in casa felice, fisculendu. Vede i fratelli.

-« O Besce ci pari bellu cuntentu oghje, chì ci hè di novu ? »

-« Aghju vindutu a vostra merda, l’aghju imbulighjata cù à pena di mele è a ghjente hà compru tuttu. »

-« È cumu ai fattu ? »

-« Aghju mughjatu : cumprate merda mele , Aiò merda mele cusì bona  o ghjente ! »

-« Allora, fà u  piacè o fratè, veni ancu tù à cacà à l’usciu di a nostra casa è anderemu dinù à vende a to merda. »

-« S’ella vi face piacè a feraghju » dice Besce.

Dopu à qualchì ghjornu i fratelli piglianu i paesi à vende a so robba.

Videndu li affaccà mughjendu « merda mele » i paisani chì s’eranu fatti burlà a prima volta , li sciaccanu una concia di quella per vindicà si.

Cusì i fratelli voltanu in casa soia mucati è senza un soldu .

« Sta volta ùn si passeria micca cusì è Besce ci vulerà ch’ellu paghi ! »

I fratelli  decidenu dunque di tumbà lu.

Besce durmia cù a mamma  vechja è faticata. Una mane escendu di casa sente i fratelli chì mettianu à u puntu u so assassiniu.

-« Sta notte ci passa » dice unu

-« Hè ora ch’ella finischi » dice l’altru «  u tumberemu mentr ‘ellu dorme ».

A mamma si chjinava à bon’ora è durmia cù u so mandile in capu. Quandu Besce cullò in camera à chjinà si, ebbe l’idea  luminosa di sciaccà si u mandile di a mamma in capu. Quand’elli entrenu i fratelli per tumbà lu a camera hè bughja, vanu à pasponi finu à u lettu è tucchendu sentenu u mandile :

-« Quessa hè mamma, Besce hè quì à cantu »

È tandu invece di tumbà à Besce i fratelli tombanu a mamma.

U lindumane matina Besce esce fora è cummencia à mughjà :

« O chì anu tombu à mamma, anu tombu à mamma »

I fratelli li dicenu : « O Besce , ùn andemu à circà i gendermi chì anu da pensà ch’è tù sì tù l’assassinu, chì durmie cun ella ! Metti à mamma nantu à u mulu è porta la à interrà la luntanu da quì !»

Besce mette a mamma à pusà nantu à u mulu cù un bastone ind’è u spinu di modu ch’ella sia bella sticchita è parte.

Strada facendu vede avvicinà si omi à cavallu, eranu niulinchi chì falavanu à briglia sciolta. U capimachja, fendu chjuccà u so staffile cummencia à mughjà :

« Piazza, piazza, lacate passà, alò piazza !! »

È d’un colpu eccu a mamma chì si ne fala in pianu.

« Cosa avete fattu !! Avete tombu à mamma !! Avete tombu à mamma ! »

L’omi ùn sanu più chì fà, u capimachja piglia a parolla è li dice :

« Ùn dite nunda o amicu, o sinnò ci n’andemu in galera ! Pigliate tutta a robba è pigliate tutti i nostri soldi, ma fate u piacè ùn dite nunda ! ».

Besce rimette a mamma nantu à u mulu, piglia robba è soldi è parte à interrà la.

Quand’ellu volta in casa i fratelli eranu fora è u vedenu carcu à robba .

-« O Besce, chì ghjè tutta sta robba ?? »

-« A m’anu rigalata » dice Besce « è fighjate, m’anu datu ancu tutti sti soldi ! »

-« Quessa po allora ! Ai vindutu à mamma morta ! È ghjera vechja ! Ma cumu ai fattu ?

-« Aghju pigliatu i paesi mughjendu : Cumprate donne morte, aiò donne morte !! »

-« Quessa po allora !» dicenu i fratelli .

-«  Allora, s’è no vindimu e nostre moglie giovane è in salute simu capace à fà furtuna ! »

-« Hè capita » dice Besce «  e donne giovane si vendenu propiu bè ! ».

Ind’è a nuttata i fratelli tombanu e moglie è u  lindumane matina e mettenu nantu à i muli è partenu à vende le.  Ghjunghjenu ind’è un paese è cumencianu à mughjà :

 « Aiò quale compra donne morte, aiò e donne morte !! »

I paisani ùn ci volenu crede, ma avvicinendu si s’accorghjenu chì e donne sò propiu morte, tandu infuriati, aguantanu i dui fratelli è li sciaccanu una chjibba di quelle ! I fratelli a ci facenu à scappà abandunendu e moglie sopralocu. Ghjunti in casa decidenu propiu di fà la finita cun Besce. U lindumane matina à l’albaghjone i fratelli entrenu in a camera di Besce, u piglianu  u mettenu ind’è un saccu cù unepoche di petre, u mettenu nantu à u mulu è decidenu d’andà à lampà lu in altu mare.

Strada facendu à i fratelli li vene a voglia di piscià, leianu a mula à un arburu è vanu à fà i so bisogni. Besce sente una musica dolce, era un pasturellu chì sunava di cialamella . Tandu Besce si mette à mughjà :

-« Mi volenu purtà à basgià a figliola di u rè ma eiu ùn ci vogliu andà, mi volenu purtà à basgià a figliola di u rè ma eiu ùn ci vogliu andà… »

Tandu u pastore s’avvicina è dice : 

-«  S’è t’ùn ci voli andà eiu ci vò è ti lacu tutte e mo pecure ! »

-« Caccia mi da stu saccu è piglia a mo piazza a ti lasciu vulinteri ! »

È cusì fecenu, Besce scappa è si ne volta in casa cù a banda di e pecure .

I fratelli voltanu è ripiglianu a so strada, ghjunti à u mare lampanu u saccu da un elpale. Avà eranu felici d’esse si sbarazzati da Besce pè u sempre. Eccu li nantu à u chjassu di u ritornu, elli imaginavanu a so vita nova, oramai puderianu gode di a furtuna accatastata da u fratellu.

Ma avvicinendu si da a pruprietà vedenu a banda di pecure cun Besce chì a curava.

« Pussibile o Besce » dice u fratellu maiò «  cumu poi esse quì chì t’avemu lampatu in altu mare ?? »

Besce risponde : «  Più in altu mare m’avete lampatu, più pecure è castrati n’aghju tiratu… »

« Quessa po ! Hè un miraculu ! Tandu s’è tù ci lampi à tramindui ne puderemu caccià u doppiu »

« È ancu di più forse » dice Besce.

« Alò, andemu subitu !! » 

Becse mette i fratelli ind’è i sacchi, i carca nantu à i muli è i porta à lampà li in altu mare secondu a so vuluntà. 

Cusì finisce sta fola, Besce campò felice è furtunatu tutta a so vita