Versione :
Corsu

A STORIA DI U SULDATU DI U CHEMIN DES DAMES

Un scrittu di Ludovicu Baris

( nantu un’aria di « la marseillaise ») Apprêtez armes !!! Feu !!!
Pan

( silenziu di morte)

Oghje mi ne vocu à esse incù i me antenati, una tacca di sangue corre in a mio risa è u mio core ch’era in pettu, à pocu à pocu, hè di pace ; rivecu e dolce stonde da a me nascita à i me vint’anni.
Mi ramentu di quelli mumenti in u me paese di Tallone induve eramu andati à piglià l’alive è di st’insoli tamanti chì pigliavanu tutt’ un ortu. Pensu à Miola chì sunnieghja l’ochji spenti è chì deve prigà pà rivedemi ; mi rivederà forse, ma micca cum’è ci a speremu tutti.
M’arricordu di sta manza di paglia imbrusgendu sottu à u sole spampillante ; rivecu e mio pecure in u compulu à l’ora di a munta, dopu à un pezzu di pane untu.
U me fratellu, chì hè in un’antra sezzione di De Nevel, lu rivecu intrachja di zappà l’ortu cantandu una di’sse paghjelle ch’erani cantate in ogni veghja ; è Paulu, u me cughjinu, mortu eri di pettu à mè da u so propriu cumandante, parchì prigava à u nemicu d’ùn tumballu è li avia dettu ch’ellu ùn era francese. Oghje pienghju a so anima di piscadore cù e nostre barche ballandu in u portu aiaccinu.

A mio zitellina in scola di u paese, tutti i chjuchi ghjuchendu è mughjendu in ogni locu.
Babbò cantava sempre quella nanna ancu s’elle erani e donne chì praticavanu sta faccenda a maghjore parte di u tempu. Ripinsà à què mi dà u fretu à a pella.
Fasgianu u sumere chì porta u legnu, purtarà sta volta u testimognu d’una morte, sarà ellu chì t’averà issu legnu pisivu pisivu di u quale u paese pienghjerà.

Ripensu à ogni stonda di Natale in a ghjesgia cù un invernu fretu fretu ; à u casgile è i so furmagli ; issi dui tizzoni ch’aviamu nanzu à sta guerraccia.
I pastori chì zurvulavanu dopu à e bestie.
Infine tutti sti mumenti felici ch’aghju inchjudatu in u me spiritu.

Stamane m’anu alzatu in casa mea, millai è millai suldati ch’ùn eranu micca capiti da i paisani ; tallunesi intrachja di parte ùn si sà duve.
Simu andati in un cosu cù quattru rotte chì facia un scandalu à ùn più sente si.
Avemu avutu a paura di l’ingnuranza, ci semi ritrovi cù quattru altri di i paesi vicini. Dopu avemu presu un battellu grisgiu, ghjè quì ch’avemu fattu a cunniscenza di u generale de Nevel, eiu ùn aghju micca capitu ciò ch’ellu dicia ma Paulu, u me cughjinu ch’avia studiatu A Lingua, m’hà fattu a traduzzione. Ci hà amparatu, u generale, chì faciamu parte di u 173 Régiment d’Infanterie, un’unità di l’armata di terra francese, chì eramu francesi è chì duviamu luttà contr’à i nemichi tedeschi, nemichi veri, senza dà di più infurmazione.

Semi sbarcati, dopu, in una cità di a Francia cuntinentale chjamata Marseglia è torna u « quattru rotte » è semi andati, andati è andati in un’antra cità, quella di Soissons è quì ci simu piantati qualchì stonda, u tempu di manghjà, bia è tuttu.
È simu ripartuti ver’di Verdun è quì avemu vistu una scena apocalittica, morti dapertuttu, sangue in ogni locu. Una paura tamanta invadia i nostri cori, si pudia vede parechji suldati di pettu à noi, aghju dumandatu : « Sò i tedeschi ? » m’hà risposu di sì u me cughjinu : « aspettanu u signale pà attaccà ».
Un tedescu hà mughjatu qualcosa, ùn sò micca chene, ùn aghju micca capitu ; Eramu noi è elli armati sin’à u capu.
Pigliatu da a paura, Paulu cumincia à pianghje è à mughjà « ùn sò micca francese vengu da a Corsica ». Era veru veniamu da a Corsica ùn ci sintiamu cuncernati da stu cunflittu. De Nevel hà capitu ciò ch’ellu avia dettu u me cughjinu, li dumandò mi pare di parlà in lingua francese.
Ùn riescia micca a parlà sottu à a paura. Dopu duie minute di prova à fassi capì, u generale hà fattu un surrisu cum’è s’ellu avia capitu ma in fattu avia capitu dighjà dipoi un pezzu è d’una fucilata in capu lu tumbò. L’ochji sburlati l’avemu avuti tutti è de Nevel hà mughjatu qualcosa in francese, sentiu ch’elli dicia qualcosa cum’è : « vulintari ci n’hè d’altri ? avarete a listessa condanna ! » o qualcosa cusì ; eru persu ind’è st’ignuranza di capiscitura, ùn a sapia ciò chì ci facia in sta baruffa ; una musica si facia sente. Era a musica di a morte, u generale hà cuminciatu à corre alluntanendusi, torna à mughjà in i so mustacci.
Apprêtez armes !!! Feu !!! Pan
In capu mi sò presu una cartucciata
Fine di a storia