SENZA BANDA, SENZA BANDERA
Attività altre
SENZA BANDA, SENZA BANDERA
Ci era una volta, vicinu à e piaghje di rena fine è e muntagne di granitu, a piccula republica di Machjavellu chì campava à u ritimu d’allianze tremende, di veste chì si vultavanu è di cassette chì ipnotizavanu. A pulitica lucale avia u gustu amare è acidiosu di u figatellu troppu affumicatu. In ‘ssu paese, l’ideali eranu malleabile cum’è a pasta di frittelle, è e cuscenze cambiavanu di culore più in furia chè una facciata rinfriscata nant’à u vechju portu. L’unica cosa chì firmava imuvevule era u rimore di a vechja cassetta di a Realpolitik, chì girava senza fine in u postu autoreverse di l’accordi eletturali, ramintendu à tutti chì l’unicu partitu chì vince veramente… hè quellu di l’interessu persunale.
U baru si chjamava « À l’Autoreverse », perchè chì u vechju postu à cassette daretu à u bancone sunava sempre i discorsi d’altri tempi… à l’inversciu cum’è à l’addiritta. Era quì chì si ritruvavanu l’animali pulitichi di u paese, ognunu cù u so piumame, i so denti o i so zocculi, ma tutti cù un’idea bella fissa… sin’à ch’ella si capivultessi. À mezu à a tavula centrale, e fiure emblematiche di Machjavellu tramavanu i so colpi.
U primu à fà parlà di ellu fù Fiffù, chjamatu prima « Camaratu Fiffù », eroe di e centrale, delegatu sindicale di manca, sempre armatu d’un portavoce à fà risunà e rivendicazione pruletariane. Ma una matina, u populu scuprì cù stupore ch’ellu avia scambiatu a so barretta rossa contr’à un pin’s turchinu marina : Fiffù era diventatu portaparolla di a Raddunanza Naziunale, ma tenia sempre in a so stacca una cassetta di Bernard Thibault, « per i ghjorni di nostalgia ».
- U sindicatu difende u serviziu publicu. Quale mugliu chì a RN per naziunalizà i cori è e mente ? Eiu dicu ch’ellu ci vole à mutà si. U sindicatu era bè, ma a RN, hè di più… omesca.
E linguacce dicianu ch’ellu avia soprattuttu truvatu, viutendu prima u scagnu di u secretariu di nanzu, una cassetta di Charles Pasqua scurdata in un postu Pioneer autoreverse. Dapoi, nant’à ogni latu, scambiava di culore è di discorsu. Si dicia chì quella cassetta avia un effettu ipnoticu, fendu travarià lu di vesta à ogni girata.
- Mi pare chè t’ai giratu a to vesta, cum’è una paraventula in piena libecciata, murmurò Coccò.
Per ‘ssu pumonte, ci era quellu Coccò, cignale rusticu, cumpagnu di prima trinca di Fiffù. Puru è duru. Un cumunistu cusì cunvintu, chì ancu e so camisge eranu tessate di bandere rosse. Sindicalistu ellu dinù, terrore di i prefetti, avia inventatu u blucchime di i giratoghji artisticu è a greva ingorda, ellu, « u bluccatore di a machja ». Nimu ùn averia messu una baiocca di suvvenzione ch’ellu farebbe un ghjornu culu è camisgia cù unu chì calzava muccassini à pendicagliuli. È puru, à e prossime municipale, Coccò u rossu s’assuciava cù Ghjughjù, un laziosu muvrone di dritta, cunnisciutu per a so passione per e sfiscalizazione.
Quandu omu dumandava à Coccò l’impensevule ragiò d’issa girata, rispundia, a fronte alta :
- Hè un’allianza tecnica ! Perchè chì a lotta ghjunghjessi à fine, ci vole à assicurà si bè d’avè a manu nant’à a merria ! L’unione di i contrarii, hè a vera revoluzione ! U più impurtante hè l’unione. Puru i cignali è i muvroni ponu custruì un prugrama cumunu.
Mentre ch’ellu briunava isse parolle, si pudia sente u fischju di a so vesta chì girava cum’è un giraventu sott’à a tramuntana di i calculi eletturali. Inchjaccò una cassetta di Lénine sottu à u so zocculu, tucchendu cù Ghjughjù.
Pippetta, l’altore, et Pippò, a volpe chjachjarona, i fratelli nemichi à l’elezzione di u 2020, u so scontru era statu degnu d’una tragedia greca. Ci si ricorda sempre di quellu ghjornu induve Pippetta avia attraversatu u paese stridendu « Traditore ! », mentre Pippò sparghjia i so stampini prufumati à a lavanda, cù u surrisu di quellu ch’ùn sente più nunda. S’eranu pistati davant’à a statula di Napuliò, nant’à a piazza San Niculà, u sangue è u rincore currendu à fiumi cum’è vinaccia in tempu di vindemia. Ma trè anni dopu… eranu culu è camisgia.
Sta sera, ridianu inseme, spartendu una cassetta intitulata « Ricunciliazione in trè tempi », incisa nant’à un postu autoreverse arrubatu à a merria. Spartianu a stessa Fiat Panda di funzione, è si facianu passate decisive à u cunsigliu municipale. Ma perchè, si dumandava in e tane ?
- Avemu capitu chì si perde troppu tempu à scumbatte per e frachjulerie. In verità, avemu solu ascultatu a cassetta di Fiffù. Quandu hè passata in autoreverse… ci hè venuta a voglia di fà ci un abbracciu.
- Finchì sia bellu arrustitu è servutu cù qualchì prumessa, aghjustò Pippò cun u surrisu vulpaghju.
Rirì, u gallu cunquistadore, pumpizava nant’à u paese da u so appullatoghju, circundatu da e so galline. Ùn falava à u baru chè per verificà chì ognunu cantessi à l’ora soia. Avia delegatu Mimì, un gallettu malleabile, à capu di a merria. Mimì pigliava note nant’à un vechju arrigistradore, sperendu un ghjornu d’arrigistrà u so discorsu sputicu… s’ellu truvava a faccia bona di a cassetta.
- Silenziu ! Mimì, nota : à u populu li piacenu l’animali chì scambianu di piuma ma micca di mughju, disse Rirì.
- Euh… quale parte di a cassette, patrò ? dumandò Mimì, esitante.
- E duie, bella sicura. Hè quessa, a pulitica : autoreverse in permanenza ! rispose Rirì, triunfante.
È a piccula republica di Machjavellu, annanata da u ventu di u cambiamentu è da u tucchettu di l’allianze, cuntinuava a so vita pulitica, induve u più grande talentu ùn era micca a cunvinzione… ma l’elasticità di a cuscenza.
In u baru « À l’Autoreverse », mentre i bichjeri s’inchjuccavanu è l’allianze si facianu è si sfacianu cum’è nodi d’un filu troppu frustu, u vechju postu sputava una canzona scurduta, cum’è un avvisu ironicu à u populu corsu:
« Girà a vesta,
Girà a voce,
Ma mai u ventu di a verità… »
In Machjavellu, u vaghjime purtava più chè castagne: purtava un ventu di campagna. E municipale s’avvicinavanu, è l’animali di u baru « À l’Autoreverse » arrutavanu i so motti cum’è denti. E cassette giravanu più in furia chè e prumesse, è e veste gallighjavanu in u ventu cum’è bandere senza culore.
Fiffù avia lampatu a so lista sputica : « Identità è Pastizzu ». U so prugramma ? Naziunalizà l’aperitivi, interdisce i giraventi… fora di u soiu, è pinghje a merria in turchinu marinu cù tocche di rossu nostalgicu. Appiccicava i so affissi à l’arringuerciu, per chì l’elettori i vultessinu da per elli :
- Hè què, a demucrazia participativa, dicia fieru, cù un surrisu à rochju.
Coccò è Ghjughjù avianu unitu e so liste sott’à u nome di « Machja è Mercà ». U so mottu : « Per un’ecunumia di combattu è una fiscalità di resistenza. » Urganizavanu meetings in i giratoghji, cù manghjusca militante è distribuzione di cassette fatte à manu. Coccò parlava di Marx, Ghjughjù mintulava De Gaulle, è tramindui finianu cantendu Bella Ciao in versione fiscale.
I dui anziani nemichi, Pippetta è Pippò, avianu fattu lista cumuna : « Ricunciliu è Lavanda ». U so prugramma : rinnuvà a statula de Napuliò cù luce treculori, creà un postu di mediatore animalistu è stallà un postu autoreverse tamantu nant’à a piazza San Niculà. Prumettianu una pulitica dolce, muscosa, ma tagliva in casu di tradimentu.
- Ùn si perdonna ch’una volta sola, dicia Pippetta.
- Ma arregistremu tuttu, aghjunghjia Pippò.
Rirì, u gallu imperiale, ùn si presentava...si presentava. Regnava digià. Avia cacciatu à Mimì, u gallucciu malleabile, rimpiazzatu da Lilà, una pullezza, capu di lista « Cuntinuità è Cacufunia ». Lilà distribuia stampini arrigistrati nant’à cassette, cù discorsi in autoreverse per piace à tutte e campagne.
- Sò per ciò chì site contru, è contru ciò chì site d’accunsentu, ella dicia cù assicurenza.
A veghja di u scrutinu, tutti si ritruvonu à u baru À l’Autoreverse per un dibattitu publicu. U postu sputava stratti di discorsi, si tuccavanu i bicchjeri è i motti si mischjavanu :
- U cambiamentu veru, hè di turnà in daretu, briunava Fiffù in u so anzianu portavoce.
- L’avvene hè rossu, ma fiscalemente muderatu, dicia Coccò.
- A lavanda appace i rincori, ma micca l’urne, aghjunghjia Pippò.
- Sò per a banda A, ma dinù per a banda B, abbuchjò Lilà.
- Ch’ellu vultessi a so vesta u megliu di noi. È ch’ellu sia u ventu à decide, cuncluse Rirì, da a cima di u so appullatoghju.
È in u baru, mentre l’allianze s’annudavanu è si scunfissavanu cum’è ghjuramenti di campagna, u vechju postu sputava una canzona nova :
« Girà u discorsu,
Girà u votu,
Ma mai u ventu di a cuscenza… »
U sole s’era alzatu nant’à Machjavellu. Cù a lentezza d’un bigliettinu mal piegatu, l’urne aspettavanu, e cassette eranu rimbucinate, è e veste stirate à l’arringuerciu. In u baru À l’Autoreverse, ùn si servia più pastizzi : si servianu prunostichi.
À 8 ore di sera, u verdettu cascò cum’è una cassetta troppu frusta : Fiffù, cù a so lista « Identità è Pastizzu », racolse 12% di i voti, soprattuttu in i quartieri induve u postu autoreverse era in panna.
Coccò è Ghjughjù, cù « Machja è Mercà », fecenu un puntu solidu : 28%, ma persenu a merria per via d’un manifestu fiscale stampatu à metà.
Pippetta è Pippò, cù « Ricunciliu è Lavanda », creonu a sorpresa: 34%, grazie à una campagna muscosa è à una prumessa di cassette gratisi per ogni elettore.
Rirì è Lilà, cù « Cuntinuità è Cacofunia », ottensenu 26%, ma Lilà fù squalificata per avè arrigistratu u so discorsu nant’à una cassetta vergine. Quella sera stessa, l’allianze si scumposenu cum’è cassette scurdate à u sole. Fiffù prupose un pattu à Pippetta:
- Ti dò i mo 12%, mi dai u to futtogliu.
- Preferiscu un altore arrittu chè un cameleone à pusà, rispose Pippetta, cù l’ochji fissi è a voce chì tagliava cum’è u ventu di u punente.
Coccò pruvò un colpu di forza, blucchendu l’accessu à a merria cù matronculi è motti gridati à mezu à u ventu. Ghjughjù, inzerghitu, partì à fundà una start-up di sfiscalisazione in linea, cù u logo d’un porcu incravattatu. Pippò, chì era digià in traccia di pinghje a sala di u cunsigliu in lavanda, fù surpresu da Rirì, chì pratese un dirittu di sguardu nant’à i discorsi.
- Ùn mi prisentu micca, ma survegliu.
In l’ombra, Mimì, u gallettu decadutu, avia arrigistratu un messagiu secretu nant’à una cassetta doppia banda. L’hà infilata in u vechju postu di u baru, è d’un colpu, tutti i discorsi si mischjonu cum’è voce in autoreverse :
- A RN hè fiscalmente rossa, a lavanda hè omesca, a machja hè participativa, è a cuntinuità… hè rivoluzionaria, dicianu à tempu, mentre chì e cassette giravanu è e veste si vultavanu cum’è bandere senza culori.
L’animali, ipnotizati, si messenu torna à vutà, senza sapè nè per quale nè perchè. È in u baru À l’Autoreverse, mentre chì l’allianze si rinnigavanu è si rifurmavanu, u vechju postu sputava un’altra canzona, arregistrata da Mimì ellu stessu :
« Girà u risultatu,
Girà l’allianza,
Ma mai u ventu di a memoria… »
U scrutinu era passatu, l’allianze avianu valzatu, i discorsi s’eranu ammuntellati cum’è cassette senza scancelle. Ma in Machjavellu, a calma ùn era mai chè un soffiu prima di a timpesta. Una matina, u vechju postu di u baru si zittò. Più discorsi, più musica, più bugie in giru. A cassetta era rotta. Senza a banda magnetica per dà u ritimu à i vultamenti, e bestie pulitiche persenu i so punti di riferimentu. Fiffù si messe à parlà senza firmà si, incapace di sceglie un culore. Purtava una vesta riversibile sopra à un’altra vesta riversibile, è girava nant’à ellu stessu, gridendu:
- Sò per a nazione… nò, per a greva… nò, per a nazione in greva ! ripetia ellu senza fine.
Coccò incausò u silenziu d’esse una manovra liberale. Bluccò l’entrata di a merria cù cavagni di motti invenduti, cum’è barricate di parolle scurdate.
- Senza cassette, nisuna lotta ! U mutisimu hè u novu marketing ! ellu gridava, mentre appiccicava una cartella à mezu à i cavagni: parlate o partite !
Pippò pruvò à fà crede chì u silenziu era un messagiu nascostu. Urganizò una cunferenza di stampa induve tradusse i sfrighjimi di u postu in prugramma puliticu.
- U « grrrr » vole dì riforma, u « krrr » significa cunsensu, dichjarò seriu seriu.
Rirì, furiosu, cunvucò un cunsigliu d’urgenza. Esigì ch’omu ritruvessi a cassetta uriginale, quella di a Realpolitik, quella chì facia vultà e veste senza dulore. Fù tandu ch’apparse U Barbucciu, un vechju ciocciu incorruttibile, archivistu di a republica è guardianu di e bande perse. Scese da u so campanile cù una luppa, un quaternu, è una piuma croscia d’irunia.
A cassetta avia smarritu. Era stata sguassata da qualchissia chì vulia chì e bestie pensessinu da elle stesse. Un brividu parcorse a sala di u Cunsigliu. Pensà da sè stessu ? Senza autoreverse ? Senza mottu arregistratu in avanzu ? A sera stessa u parlacciu ingunfiò : Mimì, u gallettu, averia rimpiazzatu a cassetta da un arregistramentu di silenziu. Un silenziu puru, senza prumessa, senza vultata, senza musica.
- Vulia sente ciò ch’elli dicerebbenu senza arregistramentu, ellu tartagnulò.
U baru schiattò. Micca in fiame, ma in mughji, in struncature, in rivelazione. L’allianze andonu à pisticciuli. I tradimenti funu cantati in core. È in ‘ssa pedraghja, una voce s’alzò : quella di Lilà, a pullastrella licenziata.
- È s’è no’ scrivessimu i nostri discorsi da noi stessi ? È s’è no’ firmavamu di girà ?
In u baru À l’Autoreverse, u vechju postu fermava mutu. Ma in u silenziu, si pudia sente altr’affare : u sfrombu di e piume chì si rialzanu, u soffiu d’un ventu ch’ùn gira più, è a voce d’un populu chì, per una volta, ùn ripetia nunda.
« Ùn gira più a voce,
Ùn gira più a vesta,
Ma forse, infine, gira a verità… »
Qualchì settimane dopu à l’elezzione, un avvenimentu inaspettatu scuzzulò Machjavellu : u Primu Cungressu di e Veste Trincadore fù urganizatu… da e veste elle stesse. Iè, e veste. Stanche d’esse girate senza accunsentu, elle avianu furmatu un sindicatu : a CGT – Cunfederazione Generale di e veste Trincadore. U so porta-parolla, una pelliccia reversibile di lana bio, dichjarò davanti à a stampa lucale :
- Esigemu u dirrittu à a stabilità tessile è a fine di i rivultamenti timpestivi.
Fiffù, affannatu, pruvò à neguzià cù a so vesta sputica, chì ricusò di sequità lu in reunione. Coccò, ellu, fù ritruvatu in piena discursata cù un ghjileccu para-balle :
- Tù o mancu, prutegi e to cunvinzione.
Pippò prupose de parfumà e veste per amasgiulà le. Pippetta indittò d’appiccà le… in sempiternu. Rirì, in quantu à ellu, dichjarò sullenu :
- Finchì regnaraghju, e veste giraranu in u sensu di u ventu.
Ma quellu ghjornu, u ventu callò. È in u baru À l’Autoreverse, una vesta sulitaria, posta nant’à un appiccapanni, murmurò :
- Ancu à mè, mi piacerebbe à esse tenuta cara per ciò chì sò… micca per ciò chì piattu.
Muralità :
"Di cassette in cassette, gironu senza fine,
Ma quandu vense u silenziu,
Nimu ùn sappe da induve venia u ventu.
Cusì và a pulitica, quandu l’arriversciu diventa un’ arte,
Si vota infine per quellu chì parla u menu…
Ma chì sà quandu stà zittu.
Chì troppu spessu gira a so vesta,
Finisce nudu quandu u ventu si alza."
Mariella CLEMENTI
