Pasquale BALDOVINI

SCENZA è PUESIA

Un parlemu micca di puesia cum’è genaru literariu ma inde u sensu più generale di l’estru chì porta à vulè dà sensu à tutte ste cose ch’omu ùn capisce, qualsiasi a forma ch’elle pigliinu, è ci n’hè parechje, s’ella ùn hè un infinità.
« Non cercate di prendere i poeti, perchè vi scapperano trà le dita » Alda Merini

Cumu esce a puesia ? Ci serà statu puesia prima di l’omu o ghjè una creazione umana ? S’è no pigliemu a puesia cum’è una scuperta, tandu si. U puetu, scopre a puesia, cum’è u scientificu, scopre u so teuremu.

« La poésie est une plante libre ; elle croît là où on ne la sème pas. Le poète n'est pas autre chose que le botaniste patient qui gravit les montagnes pour aller la cueillir » Lettre à Louis Colet, Flaubert
S’è no pigliemu a puesia, cum’è una creazione, tandu no. U puetu, face nasce calcosa è li dà vita, ghjè un creatore.
« Douce poésie ! Le plus beau des arts ! Toi qui, suscitant en nous le pouvoir créateur nous met tout proche de la divinité ! » G.Appolinaire.
In stu casu, u fiore ch'ellu mintueghja Flaubert ùn hè micca scupertu ma cultivatu, apposta, da una granicella, di cultura o di fede, prisente in a mente di l'omu.
S'accettemu a seconda pruposta, cumu pare dì la a radica greca di a parolla puesia, chì vole di creà, ci hè un opposizione chjara trà u puetu è u scientificu.

A – Scenza è puesia, una lotta infinita ?
Per falta di tempu, è pò esse dinò di cumpetenze, ùn avemu micca da entre in a rilazione trà issi dui muvimenti longu à a storia, chì faceria dinò entre l'affare sempre sensibile di a Religione, chì dumanda à esse trattata cù minutezza.
Parleremu solu di u statutu di a scenza è di a puesia in u mondu oghjincu.
U scientificu ricerca a verità di a realità, per via di a ragiò, u puetu elli, ricerca a verità di i sintimi, per via di l'immaginazione. In u nostru mondu induva a scenza hà pigliatu a suprana à nantu à a puesia, a ricerca di a realità pare a ricerca schietta, a ricerca sputica, quandu quella di i sintimi, pare un affarucciu, per zitelli, donne romantiche è omi effeminati.
Eppuru, ghjè un sbagliu maiò, secondu me, perchè a puesia pò entre in certi lochi induva a scenza ùn pò micca.

B – A risposta à u biotu di risposta : a puesia

« La connaissance poétique naît dans le grand silence de la connaissance scientifique » Poésie et connaissance, Aimé Cesaire

« A puesia hè ciò chì accade quandu nunda astru pò » Bukowski, « Writing »

A puesia ghjè a risposta chì spunta, quandu risposta ùn ci n'hè micca. S'è no pigliemu a dumanda eterna di a morte, a scenza cerca di ogni modu à scansà la, fiaschendu sempre, quandu a puesia, ella, hè riesciuta dipoi un bellu pezzu, fendu di a morte una stonda puetica, tremenda è bella à tempu.
Basta à leghje Le Dormeur Du Val per sente chì a puesia pò fà calcosa chì a scenza ùn face : fà di a morte un affare chetu è sirenu, u calmu rigalatu dopu à i stragi di a vita.
Basta dinò à mintuà e morte simboliche, e morte dette « per una dea pura », « per una lotta degna », chì, di fattu, sò frette quant'è l'astre, ma chì, ingutuppate di simboli, è tandu di puesia, ci parenu de volte e morte e più belle, più calde chì a vita stessa.

Nietzsche dicia di i pueti chì eranu burgiardi. Eppuru crede, malgradu i so detti, assai di più in a puesia chè in a scenza.
« U puetu chì si sente bugiardà, di modu vulinteru, apposta, ellu solu hè capace à di a verità ».

Ellu solu, hè capace à di a verità, issa verità ultima cercata da u scientificu ma mai trova.

C – U putere infinitu di l'imaginazione

Di fattu, a lotta trà scientificu è puetu vene da a vuluntà di risolve e listesse dumande di dui modi opposti : quella di u cumu è di u perchè di stu mondu scunnisciutu, di a Causa Originale.
U scientificu, cerca a risposta fora di ellu è fiasca sempre. Vole definisce un mondu, chì dopu à ogni di e so scuperte pare sempre più infinitu, in u spaziu, o in u tempu, è tandu hè sempre più arrabiatu in a so ricerca, perchè ùn ghjunghje a scumbulisce si cù u biotu.
U puetu, ellu, per risponde ci, cerca in ellu, è ci trova ciò chì li face sente si esse. È ùn c'hè nunda di più putente per quessa chì di fà esse calcosa di novu, creendu lu. U puetu colma u biotu cù a creazione.
Quandu un omu si figura una maghjina in mente è chì, un quartu di seconda, un quartu solu, ci crede, cum'è s'ella fussi vera, spunta in ellu a granicella di fede chì li face sente si creatore.
Secondu Nietzsche, u scopu ultimu di u puetu hè di ghjunghje à a gioia per via di u putere di a creazione puetica.

Per a dea di a putenza di a puesia

« S'o sentu in me cum'è s'ella fussi cacciata a punta di u mo capu, allora sò ch'ellu hè puesia » Emily Dickinson

E ghjè un attu di gioia :

« L’imaginazione è il primo fonte della felicità umana. Quanto più questa regnerà nell’uomo, tanto più l’uomo sarà felice » G. Leopardi

Chjusura

A critica è l'analisi scentifiche di u mondu facenu parte di u nostru campà. U scopu quì, ùn hè di nutrisce a lotta trà scenza è puesia. Ma, è quì, parlemu in u nostru nome, a scenza, per un perde si in a so brama di verità, averà bisognu di una puesia forte è valurizata.
Perchè l'attu di creazione per via di l'imaginazione hà, è averà per un pezzu secondu noi, calcosa chì a scenza ùn pò avvinghje, vogliu dì a senzazione di creazione, a senzazione di divinità mintuata da Apollinaire.
Cusì chì, a più bella manera di surride à tuttu issu scunnisciutu ch'avemu in gira à noi, issu biotu infinitu, serà sempre una creazione nostra, ch'ella fussi una creazione di pocu valore o un capu d'opera, ch'ella fussi un puemu scrittu à nantu à un fogliu eternu o impruvisatu in l'aria è subitu scurdatu, una sculpitura zuccata in u marmaru o in a rena, è chì ci averà dattu, un pizzarellu di seconda, a fede d’esse puetu, a fede di campà, luntanu da u penseru di tuttu ciò chì ci circonda.

Pasquale BALDOVINI