Versione :
Corsu

E galere di Capu di Muru (in l'acelli di i sariseu)

Santu Casta

 

U campavanu aghjà l'unguenti, è si ripiglia¬va di spiranza u vechju Signore. In Istria avianu trovu altri dui centu orni, trà ghjente afritinca è rucchisgiana. Uniti à Cruschesi è à Vaddinchi, eranu più di trè centu ava Cinarchesi, senza cuntà à Bastiricacci è Talavintacci. S'elli scalavanu Aracunesi, muvianu tutti quanti contru à Gugliermu è u Lupu infamu, è i scumpiianu in la rimpianata di San Ghjorghju. S'elli un iscalavanu, pigliavanu tutti à Litala o ancu più in sù e zenne di u Cuscionu è di Bavedda, lascenduli i castelli.
Vulia ch'elli si stanchissinu è bè Cismuntinchi, fendu ch'elli si sparruccissinu par tutte quelle torre è quelle rocche di e so Signurie sputiche. È l'avia da piumbà addossu à l'issumbretta induva è quandi ùn l'aspittavanu mai più ! Facianu una vitaccia tandu Amarga è u so cani Cuntacciu, è li saria garbata pocu. Pinsendu ch'ellu pudia attimpà un antru ghjornu, Ghjudice avia cumandatu à e sintinelle di curà in la punta di Prunetu è d'avartiscelu ora par ora s'elle vidianu nulla in Valincu.
Eranu passate l'ore è s'era statu spachju u mare. A mane avia intrunatu quelle loche a torma spripusitata di Taccili bianchi cù u capu neru, ed eranu state surprese assai e sintinelle, ch'ùn eranu micca vultati a sera innanzu è cuntavanu ch'elli fussinu capulati tutti sinamente à a Spagna o più in là. Avianu scummessu in trà d'elle s'elli avianu da affaccà a sera, cù e galere o senza, è appinzavanu l'ochji.
Salinese, ùn si sapia induv'ellu era tinutu. L'avia cumandatu u babbu in Cavru di righjun-ghjeli in lu so castellu à meziornu, ma ùn s'era ancu prisintatu à le none.
«— Ch'ellu ùn avissi brusgiatu u Poghju di l'Urnanu ! disse astizzitu Ghjudice à Amarga in lu mentre ch'elli iscianu par spassighjà appena in piazza à u tarrazzolu d'Istria.
- Fume ùn si ne vede culandilà, rispose ella pianu pianu, vultendusi à fighjulà un bellu pocu da e parte di San Ghjorghju. Ch'ellu ùn sia o pigliatu o mortu !
- Cumu hè chì vo mi vultate u capu, gentilissima sposa affizziunata ? Vi pargu un ammostili ?»
Un rispose micca subitu Amarga, ch'era troppu sopra pinseri. Da sè à sè a ghjastimava quella Siciliana troppu astuta, troppu dillica è troppu insidiosa. Da ch'ella l'avia untu l'ochji a prima volta, a mane, avia dettu Ghjudice chì calcusella vidia avà è ch'elli li frighjianu appena menu. L'avia ringraziata di core a siconda volta à meziornu, ch'eranu e man di Diu i so unguenti ; avia suvitatu i so cunsigli è s'era cacciata a fascio¬la. U tempu ch'ellu eranu stati à ripusà in la stan¬za meza bughja da i tindoni cù a mugliere, l'avia palesu i so piani. L'avia stata à sente cù u rispettu ella, capizendu quand'ellu evucò a vita andarina straziata di e bande cinarchese par quelli traconi è quelle sarre imbugnate. A sapia cà troppu ella ch'ellu ci vulia à attimpà è piattassi, ma di vedesi stracquata in la stanza di u so amante incù quellu vechju macuccu scarnitu ochji imbuffati cù a so catarazzona sfilacciata sempre sanguinosa, l'anicava u schifu di sè. Li disse solu ch'ellu ci vulia à primurassi anzituttu di a so salute par esse prontu à luttà contru à i so numichi eterni è francalli da i guai ella è Cuntacciu. Suspirò Ghjudice, ma a l'abbunò, è riflesse subitu à truvà di notte tempu a Madonna Fiora in lu so appartamentu sottu à a sparaventula di a torra maestra.
«— Vi pargu un ammostru ? insistì spacinzendu appena u Signore di a Rocca.
- Carissimu Signore, rispose pianu pianu Amarga, mirate à mette a fasciola, in grazia, chì soffru troppu par voi videndu sti cavaroni imbuf¬fati inseme cù a catarazzona. Ci vole u tempu par tuttu. Ci vole à stà à sente à mè, chì vi vogliu bè.»
Fu cummossu assai Ghjudice da quella dillicatezza è da quella ghjilusia sgalabbata. Strinse forte a manu di so mugliere cara cararella, turrò à allaccià a fasciola, è ghjunsenu senza dì altru in lu capu di u tarrazzolu tempu ch'ellu si prisintava Salinese.
«— Lasciaiu à Cavru à meziornu, spiicò subi¬tu varcusi da cavallu incù una cria d'irunia u Signore d'Istria, chì fuimu ritardi da i Talavintacci è da Risturcellu di a Stazzona. Ghjunse pricipitatu tantu, ch'eranu belli più pochi è ùn avianu più saette micca. S'eranu ripigliati dinò i cavalli alerini accampati in San Lorenti ed eranu falati à stringhjeli da ch'elli avianu intesu e trombe di Gugliermu. Ancu Risturcellu era statu d'un avvisu di cappià è di cunghjunghjesi in Lavesi cù a salma di Terapesu. Dopu a e funzione, era prontu à aiutà u so signoru, ma pinsava ancu ellu avà ch'ellu ne era corsu abbastanza sangue è ch'ellu ùn era cusì bon segnu l'attaccu di u bandaglione di Taccili bianchi è neri.»
Volse altri schiarimenti u Signore di Corsica. Disse Salinese ch'elli avianu ricussu dui pidoni balanini sbrimbati affannati in cor di a notte i Cinarchesi valurosi talavintacci è bastiricacci. Un ci cridì micca ellu à l'attaccu è à la strace di l'acelli in la Incappillata, ma insistinu Ucu è Risturcellu, ch'avianu vistu e finte in carre viva schifose di l'omi d'arme è matriculatu assai dopu. Pinsavanu ch'ellu si vindicava u Celu, par forza di a tregua rinicata. S'eranu chjippati à Cismuntinchi u ghjovi sera l'acelli, ed era più cà ghjusta, ma attaccà, pudianu attaccà à tutti à una para. Forse, forse, s'avianu da arriquià s'elli si ritiravanu tutti in le so tarre...
«— Lasciaraghju chì tù ti sarghi ancu tù in lu to castellu, o Salinè, dicise acciaccatu di colpu Ghjudice, s'elli ùn cuncorrenu micca à aiutacci alloccu à dumane i nostri alliati aracunesi.»
Fù tandu ch'ella cuncorse à fiatu in bocca a sintinella di Prunetu : l'avianu viste e galere, avianu duppiatu à Capu di Muru è vinianu à le foce di fiume Quercu. Eranu cinque, cù i culori bianchi è rossi ghjinuvesi. A torma di l’acelli bianchi cù u capu neru l'era passata vicinu vicinu senza sgumintassi.