Cari lettori
Baratti
Scontri di 18.02.2025

Cari lettori,


Cari lettori,
Un cantu per a Libertà
Sottu à un celu turchinu, duve cantanu i venti meridiunali,
Un’isula s’alza, fiera è indumevule,
A Corsica, beculu d’un populu resistente,
Chì sunnieghja a so Libertà, eternalamente.
U Cantu di a Libertà, risona attraversu i seculi,
Un mughju di rivolta, un innu à i curagiosi,
Per una Corsica libera, luntanu da ‘sse gabbie è catene,
Sottu à un sole novu, un radiosu avvene.
1769, data maladetta, in i nostri cori, incisa,
Alba nova
Ogni aurora, si pinghje un’ opera nuvella,
Duve i culori si cunfondenu in una dolce armunia.
U sole, tale un giuvellu, alzandu si, spunta,
È bagna u mondu d’una luce divina.
L’omu malgradu e prove, tene u sperà
Si rialza più forte, frontu à l’aversità.
In e piccule felicità, spessu hè a gioia.
È l’anima trova rifugiu, una serenità.
L’alba hè simbulu d’un custante rinnovu,
Un tempu di prumesse induve i sogni sbuccianu
Balla cù e to ombre, o ciù!
Un’ombra perfida, un crudele murmuru,
Imprigiuna u to core, u to sognu sutterratu.
Una voce interna, una eterna bugia
Chì ti dice : “Ùn poi, ùn ti la farai, fughji !”
Balla, balla, o ciù cù e to ombre
Lascia le purtà ti versu à novi orizonti,
Smentica e to paure, e to ferrite, i to dubbiti,
Balla, balla, o ciù sin’à l’albore.
Catene invisibile, da u passatu, stazzunate,
Da parolle inghjuliose, fallimenti à ripetime.
Cum’è un soffiu di libertà
Una volta ci era unu chì vulia difende a so terra. Parlava troppu forte, troppu spessu, troppu ghjustu.
Da u dubbitu à l’amore
Da u dubbitu à l’amore, u core bilancia...
Daretu à ogni paura, u dubbitu si piatta,
Un velu opacu duve l’amore si ne scappa.
L’alma, un campu di battaglia duve duie forze lottanu,
A paura, un dracone, l’amore, un scopu.
A prima aggranca, l’astru si stende
A prima nasconde, l’altru difende.
A paura ritene, l’amore libera,
Una ferisce, l’astru guarisce, bella sicura.
Vestuta di paura, l’alma hè prigiunera,
Eternità
A to risa, un fulmine
I to ochji, dui soli
U mo core, à i to pedi
E nostre anime, pare.
Alzemu ci inseme
Luntanu di u rimore.
A mo gioia, u t’amore,
A mo unica salvazione.
E to parolle, dolce carezze,
Sbucciata
Da l’ombra sò esciuta, una farfalla sbucciata,
L’ale fremente, versu à una petraghja nova.
U core batte a misura d’un ritimu scunnisciutu,
Un svegliu di i sensi, un sole novu.
È in e to bracce, rinascu, un fiore chì si spanna,
Sottu à e to carezze, sò, tuttu ciò ch’ùn ardia di crede,
A speranza hè un cantu chì ribomba in mè,
È in i to ochji, vecu l’eternità.
Pella contr’à pella, una lingua secreta,
Murmuri d’amore, essenza inzuccherata,
Sedecianni torna
L’anni filanu, à l’infuria è u tempu si n’hè andatu.
Contu e stonde, l’aghjustu una à una.
Menu ghjorni davanti chè daretu, hè vera,
Ma l’anima si migliureghja è u core s’hè maturitu.
A rena scorre, inesurabile è loscia.
L’ombra stinza i so passi, u ghjornu si ne và.
U mo core, giovanu tempi fà, oramai hè serenu.
Tastu l’istante presente, cù tanta primura.
È un ghjornu, di colpu, un lampu in u bughju,
Sia tù stessa
Ùn sì un camaleone, scambiandu di culori
Per piace à l’altri, hè un’ illusione.
Sia tù stessa, sputica è vera,
Ùn t’inturchja micca, ùn ti rompi micca.
Interessante, piacevule, distrattiva ?
Isse parolle ùn ti definiscenu micca.
A to voce, i to sintimenti, lascia li alzà si.