PROSA SCULARE, L'Ammaniti

INTROITU

 

          Tituli più belli ci ne sarà, à parè di quelli chì volenu sempre chì a vita cutidiana fussi sensazione, spetaculu cuntinuu è maraviglia riprincipiata sempre...

          Ed hè vera chì a nostra sensibilità linguistica intimurita da tanti periculi appesi sopra à a lingua corsa ci hà messu à l'anima u mendu chì, s'è no ci avemu qualchì speranza, aspetttemu ch’ellu spicchi qualchì iniziu una cria sulenne. Una matina porga più chè l'altre, un filu di paghjella si pesa pianu pianu, u sole ride più chè mai, ed a voce corsa si spanna chì ùn si pò mancu pensà... A salvezza di a lingua principia sempre dumane, pè u nostru amore inchietu.

 

          Invece Prosa sculare dice altre altre cose, chì hè difficiule à sente le s'omu ùn ci mette cura assai è vuluntà una cria. Dice tante cose, dice...

 

          Di prima u statutu di a lingua, chì da sti trenta o quaranta anni hè mutatu in a so capacità spressiva è cumunicativa. Andate chì ùn hè mancu cusì luntana l'epica chì u corsu ùn si cridia ch'ellu fussi capace à francà a varga chì porta da I'idioma urali solu à e lingue scritte, da a literatura detta o cantata, ma scritta mai à l'altra, degna ed alta chì empie mente è bibbiuteche. Una spressione corsa? una manera literaria? Uralità, forme è generi particulari, cuntati è limitati : puesia sempre. Bella, incantevule è piena à garbu, finezza o risa, ma puesia è basta. Una manera di impastughjà l'estru è a dicitura soia, puru senza vede ci male o pregiudiziu. Prosa  sculare face tuccà a realità cum'ella hè girata à prò di u duminiu sanu di a spressione. A prosa chì dà voce à a descrizzione è à I'analisi di un mondu. Un pensamentu chì si allarga senza mutà lingua nè universu mentale. È s'ellu si và à circà più in fondu, ci sarà ancu qualcosa cume a sudisfazzione cumossa di dà una dignità nova à l’ingeniu di i Corsi. A nascita è u sviluppu di a prosa in corsu squassanu seculi di inghjulia è di nega. Sò cose quesse chì aprenu spaziu, locu è territoriu mentale. U custattu ùn hè uriginale, ma ci vole à ramintà lu ognitantu, chì e dificultà di a trasmissione tradiziunale di u corsu, a perdita cuntinua di I'usu è u mischju rrà corsu è francese ponu ancu piattà l'acquistu maiò chì a lingua si hà buscu à livellu simbolicu. Di fatti ùn ci hè più nè temi nè forme difese à a dicitura in corsu. Paradossu amaru di sti decenii : a pratica linguistica calieghja, e cumpetenze generale si rinforzanu. Basteria pocu à salvà è da spannà. Và cusî a cuscenza di lingua, è i prugressi di a prosa scritta ci sò per assai. Avanzate simule, ùn ci ne hè statu allocc’à oghje.

 

          Allora ralegremu ci di vede spampanà a spressione in prosa corsa, è siamu ne tantu più felici ch'ella hè oramai ropa ancu da giovani, è da zitelli puru. À a lingua ùn li cacciarà nunda di a so dignità antica, è li hà da fà prò d'esse manighjata da estri macerbi è, s'ella gira, primaticci. Ci vole à avè fede, cunfidenza è fiducia in issi andati novi di a spressione corsa scritta. S'ella gira, girerà chì si ne saranu impusessati quelli chì sò sculari oghje. Quessi, quandu I'assestu pedagogicu piccia, anu a furtuna di pudè strutturà i so sapè linguistichi, è vede si porghje cumpetenze di spressione chì mancu à pensà le... pè a scola di i so genitori.

 

          In tempi di una volta, è puru ùn hè tantu, scrive in corsu hè stata ropa di maiò, di anziani, è di una categuria suciale stretta stretta. Ghjente di sennu, di auturità è à dì la vera, à le volte ancu di cunfurmisimu o di vita più scorsa chè da fà si. Bona ; à una cultura li stà bè u ghjudiziu è a sperienza di l’omu attempatu è a riferenza/lriverenza di i patriarca. Patti è cundizione chi l'altre parte di u populu avessinu ancu elle accessu liberu à tutti i livelli di a spressione, à bocca o scritta ch'ella sia. È ch'ella ùn sia assimilata una forma linguistica cù u patrimoniu culturale è a saviezza di a cumunutà. Pè a lingua và cum'è pè l'affirmazione di a persunalità. A pratica ci vale quant'è a gramatica è u pruvatoghju, quale cunnosce lezzione chì u ponu rimpiazzà?

 

          Un custattu chjuccutu palesa da parechji anni una cosa, evidente è dispiacevule cum'è a parolla - chjappa in u so sensu strettu è ugettivu - chì indetta u fattu ; à maiò parte, i Corsi cursofuni sò analfabeti in a so lingua. Vole dì, u corsu, ch’elli u sanu scrive è leghje pocu è micca.

 

          Sta racolta di prosa sculare face vede chì e cose cambianu. A scola di corsica hè in issu filu da ch'ellu ci hè un insignamentu di a lingua di quì. Gratusine à tanti sforzi appaghjati un cambiamentu culturale si hè messu.in ballu. Ciò chì ferma da fà si vede più chè ciò ed hè ghjusta cusì s’omu vole mantene l’energie corde! À chì dice ch'ellu ci vuleria una cria d'assestu in più à fà tirà tutti à tempu, à chì ùn vede futuru chè s’elle sò chjappe decisione energiche in fatti di putitica linguistica. Stu vulume di prose scritte da sculari di a nostra scola cum'ella hè, dicerà quant'elli valenu unu è I'altru parè.

 

          Sò sicuru dinò chì tanti bapi è mamme chì di solitu li incresce à apre un libru scrittu in corsu anu da truvà gustu è piacè à leghje qualchì filare scrittu da i so figlioli. Forse si anu da mette ancu in suchju pè issa lingua è dumandà li qualchï cunsigliu di scrittura...

Ùn vi parenu fole ?

 

          Assucendu si cun l'altri partenarii di issu cuncorsu, u Centru Culturale Universitariu hà vulsutu dì chì l'azzione culturare in lingua corsa s'insolca, ind'è listesse pruspettive duv’elli si allevanu i nostri sculari tutti. Ùn hè cosa da cantu o da incantu. Deve esse

sparta è cumuna cum'è a nostra scola.

 

Ghjacumu THIERS

 

ilI