BELVEDERE IN ORU

Murite in pensamentu è mai più temerete di more
HAGAKINE
U mare luntanu, cum’è un suppliziu pianu.
Ai scrittu issa frasa cusì
è ùn ai tempu à ascultà la
cresce è battichjà nè di sapè u gustu di a so energia
di cuntattu, di u so dissegnu esattu.
O Peliò, u tilaghju da filà i to dulori
pò esse issa scenza cumputaziunale ch’è tù ammaestri.
Ùn mi ai teurizatu sopra à insemi maiurati
cun l’alguritimi più umani ch’ella splora a matematica?
Ùn mi abbagliulava cun prudigi di mascine inteligente
fatte da dite pitecantropiche?
È, in issu mentre, a ti sciali solu
gudendu davanti à San Bastianu carcu à frezze
da Guido Renni, fendu a pedala
s’è tù era maritatu in a notte pruvinciale,
o ciuttendu ti in a pece di e piccule vanitai
di salottu.
Ùn ti passi mai pè u capu, o Peliò, chì sta lettera
fussi di cunsigliu o di rimbeccu
Solu qualcosa bellu è nobile
Cumu quandu ti aghju vistu à u tramontu
À u belvedere in oru è forse chì scrivia
U mare luntanu, cum’è un suppliziu pianu.
è mi fece pensà à tè, amicu caru, cun tantu affettu.
(Signari, Telloc, 1984-1994)