Alanu DI MEGLIO

BUNFAZIINCU, CORSU È LOCHI MONDU

In a so ragiunata cun noi, Alanu DI MEGLIO hè primurosu di ùn lacà da cantu nisun fattu, nisun locu ch'ellu pensa fundatore di qual'ellu hè in puesia, ma puru in a so persunalità. Ci porta da Marseglia, à Bunifaziu è a Corsica sana, è po entrimu in u so Lochi Mondu. Una creazione è po un cuncettu. L'idea di un locu, puru strettu, ma cusì carcu è zeppu di identità è di baratti ch'ellu cuntene putenzialità di scontri varii è capiscitura sempre più allargata di ciò chì ci move è impunta à ricircà sempre l'accostu di l'alterità. Basta à fighjà, basta à vulè apre ochji è mente. Altre realità, altre lingue, altre culture, altri lochi. Innò, micca per spaisà! U cuntrariu: andà di più in più prufondu ver'di sè, indrentu à sè. Un'idea, un paradossu, ch'ellu sprime cun forza persuasiva ed esempii, fatti, testi, puemi, cronache è canti stratti da una seria di rializazione ch'ellu ghjudicheghja -cun mudestia- sempre troppu stretta da pudè si chjamà "opera". Una dimustrazione lampente, detta cun passione è cun suddisfazione. Suddesfu sì, ma micca per vanità! Gratitudine di pettu à tuttu ciò chì hà fattu a so identità varia è cumplessa. Cuntentezza di sente si bè, à l'asgiu, creativu senza ricerca propiu di ricunniscenza. È i puemi di soiu ch'ellu ammenta sò a metafora di issa pienitudine allegra è tranquilla.