Versione :
Corsu

U TESTAMENTU

Un scrittu di Martine Lucciani

Affaccavu à pena annant’à a strada in tarra di Cauria chì, dighjà tuttu u paesu era prisentu, a ghjenti erani dighjà ghjunti di Tizzà è Sartè ; ùn hè micca pussibuli st’affari, ogni volta chì si passa qualcosa chè sia un assassiniu o un’accidenti, hè sempri listessu, tutti i puttachji di u paesu sò sempri à mezu. Lacu a vittura à mezu à strada, è m’avvicinu. Mi ci volsi a calcighjà da fà mi piazza trà a ghjenti curiosi. U giandarmu Roger è dui altri aviani ghjà francatu a scena di crimini. Trà dui stantari c’era un omu d’una cinquantina, cupertu di sangui. À veda cusì, l’omu era mortu di una ferita in capu.

- « Aspittori Casanova, avemu l’identità di u mortu, saria un certu Ghjaseppu Maria Mondoloni.
- Iè, hè sartinesu, u cunnoscu, ci hè un testimoniu?
- Innò u solu hè l’omu culà, hè quissu chì a trovu u mortu, Antonu Viti si chjama, hè u guardianu di u situ preistoricu. Ah, ci hè u legistu.
- Aspittendu i resultati di u legistu, aghju da veda u testimoniu. »
U tipu era vistutu di panni di caccia, era posu annant’à un scoddu.
- « Bonghjornu, socu l’aspittori Carlu Casanova, allora cunteti mi ciò ch’aveti vistu.
- Ùn aghju vistu nudda o sgiò aspittò, andavu da veda si ùn c’era micca un buschettu à taddà, socu passatu è l’aghju trovu cusì, ùn aghju tuccatu à nudda è aghju chjamatu a gendarmaria.
- Ùn aveti nutatu nudda di particulari ?... ùn aveti vistu à nimu, nienti?
- Mancu, era sei ori di mana ùn ci hè nimu a st’ora quì fora di mè.
- Va bè, vi dumandaraghju solu di firmà a dipusizioni à a gendarmaria. À ringrazià vi. »

« Sgiò Aspittori !
- Bonghjorunu o Duttori, allora chì ci hè statu ?
- Hè un omicidiu hè sicuru, hè mortu sei o setti ori fà, da un colpu di mazza daretu à u capu. Vi diciaraghju podassi di più dopu à l’autupsia.
- . À ringrazià vi o sgiò Duttori. »

Eramu, eiu è u giandarmu Roger in casa di u mortu in Sartè. A moglia era come petrificata, quandu avemu annunzatu a nutizia avia persu cunniscenza, è dapoi ùn dicia mancu una parolla.
- «Madama Mondoloni, diti mi ciò ch’aghju bisognu di sapè pà aiutà vi.
- Ùn a socu nudda o sgiò aspittò, ùn aghju micca vistu u me maritu dapoi arrimani.
- Nimichi n’avia u vostru maritu ?
- Ùn pensu micca. A sapeti, u me maritu era bravu, ùn avia micca prublemi cun a ghjenti di u paesi, hè vera certi sò ghjelosi parchì teni qualchi bè immubiliari ma micca di più… possu ghjustu dì dapoi dui o trè mesi era a pena stranu, com’è cuntrariatu.
- È parchì ?
- Ùn a socu… »
A veduva paria strana, si vidia a tristezza ind’è i so ochji ma ùn pienghjia micca ; era com’è si edda aspittava issu ghjornu. Socu sicuru, ch’edda sà calchosa.
- È vò ch’aveti fattu arrisera ?
- Socu stata in casa, sola.
- Vi prumettu chì aghju da fà u me pussibbuli dà truvà l’assassiniu di u vostru maritu.
- À ringrazià vi.
Quandu ci semu surtiti di a casa avemu scontru un omu d’una cinquantina d’annati. Madama Mondoloni aspittava davanti a porta, u tipu l’hà stringhjata è hè intrutu.

U giandarmu ni avia prufitattu da fà u giru di a casa è di i vicini, è avia scopru chì sicondu una vechja donna, a moglia si tenia un amantu dapoi qualchi mesu, è ch’arrisera avia intesu una disputa (litica ?) cù i dui. A donna ùn sapia micca u so nomu, solu u culori di a so vittura una Peugeot nera.
Di ritornu à a gendarmeria, avemu cumminciatu appena à racoglia i testimugnanzi. Avemu pinsatu à circà più luntanu annantu à a pista di l’amanti.
- « Dunqua, a moglia hè stata buciarda, hà piattata a storia cù l’amanti, ci voli dunqua à vultà in casa soia da intarrugà la dinò. Avà, cù un testimoniu contr’edda ùn pò più dì bucii.
- Ci voli dunqua à arregistrà a dipusizioni di a vechja vicina. Mi rispondi, u giandarmu Roger.
- Iè, femu cusì, vocu in casa di a moglia è tù volta ind’è a vicina. »

Com’è privistu semu vultati in Paccialedda, ma à a nostra granda supresa davanti a casa ci era una Peugeot nera, semu cascati bè, aghju pinsatu. Tamanta fortuna chì si prinsintava quì, puddemu intarrugà a moglia è l’amanti.
Senza pichjà à a porta, semu intruti in casa.
- “Chì feti quì, avia stridatu a veduva! Seti dighjà quì, è l’inchiesta quali hè chì a faci avà?
- Ùn vi inchetati micca Signora Mondoloni, induva hè u vosciu amicu, avemu dui punti à dumandà li.
- Ùn ci hè nimu, socu sola.
- Aspittò ! Scappa u suspettu ! scappa aversu à Castagna!
- Allora và è chjappa lu ! »
U giandarmu avia presu a vittura, l’avia aghjustatu subitu nanzi à crucitura di a strada di Granaci è a Castagna. Mentri chì eiu, arristaiu a moglia.

Mentri chì u Murtoriu sunava in Sartè, una volta di più, eramu vultati à a gendarmaria, cù i dui suspetti.
- « Signoru Tramoni, induva erati arrisera da novi ori à dui ori di mani ? li dumandaghju.
- Eru in casa, solu.
- Avà basta ! avemu un testimoniu chì dici chì erati ind’è Madama Mondoloni, è ancu chì vi siti cuntrastati tràmindui. Ùn hè vera ?
- Iè, hè vera, ma ùn l’aghju micca tombu a vi ghjurgu.
- Pudeti spiegà mi parchì vi seti cuntrasti ?
- Sempri pà a listessa cosa, a tengu cara, è n’aghju una techja di stà senza edda. Vulia ch’edda lasci u so maritu, ma ùn vulia micca, parchì dapoi qualchì mesu ùn era micca bè, era malavviatu, è ùn vulia micca fà una pena di più. Quantunqua, tenia sempri à u so maritu, è ùn avaria mai fattu què.
- Allora parchì seti scappatu, nanzi ?
- Parchì ùn vulia micca ch‘edda t’aghji prublema colpa à mè ».
Roger era intrutu ind’è a salla cù una foglia in manu, era u testamentu di Ghjaseppu Maria Mondoloni scrittu u vintottu di Lugliu, fussi trè ghjorni fà. Dicia chì tuccaia tuttu à a moglia, sia dui appartamenti in Sartè, trè casi è quattru tarreni trà Sartè è Tizzà, si capisci u « qualchì bè immubiliari », m’istunaia chì u tippu ùn era micca mortu nanzi. Ùn era micca un omicidiu pà i tarreni, ùn avariani micca faci cusì, un colpu di pistolu è basta, à u solitu. Era sicuramentu l’amanti…
- « Allora Monsieur Tramoni, eccu chì cumplichighja ancu di più l’affari, u Signoru Mondoloni avia scrittu u so testamentu trè ghjorni fà cù u nutaru è laca tuttu à Diana Mondoloni, a moglia, eccu una bedda mancia pà vò ! Ricuperati una moglia è tutti i bè immubiliari, ci n’hè chì tumbariani pà menu…
- Ùn aghju fattu nudda sgiò Aspittò ! Socu innucenti ! ùn avaria mai fattu qualcosa chì pudarè fà li male.
- Tamanta cuincidenza, quantanqua ci voli à fà lu !
- Eppuru, ùn aghju fattu nudda, arrisera quandu socu partutu da a casa di Diana, socu vultatu ind’è mè… »
Era dinò u giandarmu chì era intrutu è chì mi dumandava di sorti parchì u legistu vulia parlà mi.
- « Sgiò Aspittò, aghju trovu annant’à u cadaveru sangui chì ùn currispondi micca. Hè quissu di un omu hè sicuru ma ùn hè quissu di a vittima.
- Ah và bè, emu da paragunà cù quissu di u suspettu cusì ùn pudarè più nicà. Vi portu u sangui subitu subitu. »
Jean Tramoni avia dattu u so sangui senza prublema, cunvintu di a so innucenza, era ancu cuntentu. Mentri i resultati di l’analisi, eru andatu à veda a vechja vicina chì lacaia a so dipusizioni à a gendarmaria, saparè podassi qualcosa di più…
- « Madama Bruschini, aghju rimarcatu annant’à u testamentu chì aveti accumpagnatu Ghjaseppu Maria Mondoloni ind’è u nutaru cum’è testimoniu.
- Iè, m’hà dumandatu d’accumpagnalu.
- È comu si faci chì hà decisu di stampà u so testamentu avà ? ùn era micca malatu, micca vechju, ùn avia nisuna raghjò di sente si in periculu, fora di u fattu chì a so moglia avia un amanti , ma què, ùn a sapia micca mi pari.
- L’hà fattu avà parchì sapia ch’eddu avia da mori.
- Comu a sapia ? era minacciatu ?
- U mazzeru, a sà sempri quandu tocca à eddu...
U sangui di l’amanti ùn currispondia micca cù quissu trovu ind’è u cadaveru. A vechja, edda parlava di lotta pà u territoriu è cosi cusì ùn l’avemu micca presa à u seriu. Ùn ci sò chì tonti. L’inchiesta ricumminciava è eiu annarbatu di riparta à zeru, decidia d’andà à bia un caffè annantu à piazza quandu socu cascatu annantu à un’articulu ind’è u ghjurnali…
I Mazzeri :
I Mazzeri sò quissi chì vedani a morti in sonniu, precisamenti, hè incaricatu di purtà a morti,è di cunducia l’anima di u mortu in l’altru mondu. Si facia in sonniu, u mazzeru sorti di a so parsona stessa è và à caccighjà, vedi un animali, u tomba è sà quali hà da mora.
(...)I mazzeri facini battaglia u 31 di Lugliu à mezzanotti, armati di bastonu fattu di tarabucciu. Si battani pà u territoriu...
Sò veramenti affari ch’ùn si pò truvà solu in Corsica…