Versione :
Corsu

SALUTE A TE, SDF MACHJAGHJOLU

Nata in lu 1993, Letizia BALDI hè uriginaria di Moita di Verde. Un paesolu muntagnolu situatu in la pieve di a Serra in Castagniccia induv’ella face parte di a Cunfraterna di a Serra.
À u liceu hà fattu studii in raportu cù l’ambiante è l’agrunumia. Hà ottenutu un Bac specificu à issi duminii. Dinù, participava à un attellu di teatru in corsu.
Dapoi a so zitellina, Letizia porta un gran’ interessu à a lingua è a cultura corsa. Hà seguitatu i corsi di corsu à ogni scola da a scola materna sin’à u liceu. Per seguità u parcorsu à l’università di Corsica in Lingua è Cultura Corsa.
Hè stata premessa per a so nuvella puliziera à u cuncorsu « Aghjus » in Sardeigna accant’à Ghjaseppu Turchini è Ghjuvan-Battì Albertini.
Per a seguita, li tene in mente d’esse insegnante bislingua, un sognu ch’ell’hà dapoi a so zitellina.

 


 

Un scrittu di Letizia Baldi

Luni u 21 di settembre

U chjoccu di e campane ribomba... Sò duie ore di u dopumeziornu quandu l’abbate Uliva entra ind’ a chjesa San Ghjuvanni nant’ à a Piazza di u Mercatu. Ma chì accade ? Mentre ch’ellu s’avanza in l’andata centrale, un’ombra scappa in furia voltu una porta sposta à l’ambarscia di l’edifiziu, fendu cascà un candelaru cù un fracassu infernale.
À u pede di l’altare, una persona longutirata in pianu … U prete s’avvicina, atterritu. Un spetaculu orribile….Piotr, u pulunese, un senza domiciliu fissu, hà u sangue chì li corre nant’à u visu… ochji sburlati. Hà resu a so anima à Diu.
Tremulendu, u prete caccia di stacca u so telefuninu è chjama u cumissariatu di Bastia : « Quì, Padre Uliva…Hè toccu una disgrazia .. ! Cristu Santu ! Venite subitu, subitu…in chjesa San Ghjuvà.. »

* * * * *
A pulizza ghjudiziaria ghjunta, l’inchiesta mette in ballu a procedura abituale: fotografie di a scena di u crimine, ricerche minuziose in parechji lochi di a chjesa.
U cadaveru fù traspurtatu in u murtichjalu di Marsiglia per esse autossiatu.

Padre Uliva culpitu da tamanta scuzzulata, si ritrova in lu scagnu di l’ispettore Ignaziu Mattei per fà a so depusizione.

- « Sgiò Curatu, ancu sì vo site tenutu à u sicretu, cercate d’infurmà ci di tuttu ciò chì puderebbe serve à truvà a verità... Mi tocca à piglià a vostra testimunianza… Ci accore propiu a vostra « assistenza spirituale ».
- Sia fatta a luce ! U Signore porghjerà u so succorsu ! Un assassiniu, quì, in chjesa, ùn ci n’hè mai statu ! Ùn si n’hè mai vistu !
- Dunque, aviate un appuntamentu cun Piotr Miewski à duie ore, u luni 21 di settembre. Vi site dumandatu ciò ch’ellu vulia ?
- Di matinata, avia telefunatu pè dumundà à vede mi…Nulla di più.
- Vi paria ansiosu, impaziente ?
- Ùn possu dì…
- Mi piacerebbi cunnosce e vostre impressione nant’à ellu. Chì vi ne paria ?
- Capunanzu, facia a limosina da punta à a chjesa è durmia in lu parking sutteraneu di u mercà. Poc’à pocu, hè statu accettatu da i lucali. Hà acquistatu a cunfidenza di guasi tutti. Hà datu un colpu di manu à i marcanti, à i pescadori di u Vechju Portu. Veramente servizievule.
- Avia avutu prublemi cun qualchidunu ?
- Una volta, in una panetteria di Terra Nova, dui giovanotti tremendi l’anu ghjucatu à a risa. Unu d’elli hà briunatu cù zerga : « Ma chì puzza! Ci vole à sterpà issi brutti,..ch’elli sparischenu di a terra. In Bastia, raccugliemu tutta a merda ».L’altru hà aghjuntu : « Ti ritroveremu o mulizzò…».
- Di sicuru, u panetteru hà calmatu a ghjente….
Un’antra volta, Piotr hè intrutu per beie un caffè in u barru di u carrughju Napuleò. C’era quatru mascalzoni chì infilavanu e turnate di pastizzu. Unu di quelli hà azzizzatu u ghjunghjiticciu cun parolle assai vilenose. Piotr hà capitu ch’ellu ùn era u benvenutu ; hè statu mutu per ùn imbruttà a situazione. Eppuru, s’hè fattu sciappà u nasu da u cliente u più impetuosu. Dapoi, Piotr era cum’un animale feritu.
Un ghjornu, l’aghju trovu in u scornu di a chjesa, annigatu in l’alcolu. Sò statu veramente seccu….Ùn li piacia imbriacà si… Aghju chajamatu u Samu suciale. Hè statu piazzatu in u Centru d’alloghju per disgraziati, quellu di Furiani. Ùn si pò lascià sta ghjente in bordu di strada.
- Eccu. In a so stacca, c’era un numaru di telefunu, quellu di u centru.
- Chì pudete dì à prupositu di l’omu in chjesa ?
- Hè scappatu in furia in furia…Era di spinu… Di più, ci era assai oscurità. A chjesa era schjarita unicamente da a luce di i cironi…Mi paria grande, pudia misurà un metru è ottanta… Largu di spallera. Un cappellu incalfatu… Nulla di più..
-
Fattu prumessa di stà ci à a dispusizione di a ghjustizia, Prete Uliva chitò u cummissariatu, tardi in a serata.

Marti u 22 di settembre
In a cità, e discussione portanu annantu à « l’assassiniu di San Ghjuvà ». D’apressu à un famosu giurnale, « Bastia vive una spirale senofubia…. ». Sfarenti associi, è a Lega di i diritti di l’Omu strumintalizanu « l’affare Miewski ».
L’ispettore Ignaziu Mattei hà chjappu i sei suspetti putenziali; ma, sò stati cappiati subitu.
L'inquisitori incaricati di l'investigazione anu cuntrulattu ogni alibi.
I dui giovanotti eranu prisenti à u liceu è i quatru omi travagliavanu effettivamente nant’ a un cantieru di U Borgu.

Mercuri u 25 di settembre

Ignaziu Mattei và à u Centru d’alloghju è d’inserzione suciale di Furiani. Hè statu aspettatu da Geniu Casanova, u rispunsevule. Quellu hè abbastanza grande, piuttostu fittu, murachjinu. A distenzione di i so vestiti, a sulennità di u so visu li danu un’andatura maestosa.
- Avete assai pensunarii ?
- Cent’ottu omi « senza casa ». Mancanu e piazze. L’addisperati è i disgraziati sò numarosi in Bastia, cum’è in altrò...
- Vi possu dumandà induve site statu u luni 22 di settembre, trà un’ora è duie ore di u dopumeziornu ?
- Aghju pranzighjatu cù Francescu Baldi, u presidente di a « Croix Rouge » è Michel Remondeau , u delegatu di u «Secours Catholique ». À duie ore in puntu, avemu avutu una riunione in prefettura per mette in piazza un pianu “Gran Fretu”.
- Sin’à chì ora ?
- À e sei.
- Quale hè chì hà assicuratu u serviziu ?
- L’aghjuntu… Paulu Albertini.
- Chì ne pensavate voi di Piotr Mewski?
- Era bravu per cusì dì… Un tippu discretu, senza storie. Sempre prontu à aiutà…
- Chì si pò sapè à prupositu di e so relazione cun l’altri pensunarii ?
- Umbèh ! Forse bone… S’era ligatu u più cù Toni Martis, un zingaru. Li piacia à stà à sente sunà a ghitarra….Eccu…Merà lu quì…. O Toni ! A pulizza...Per l’affare di Piotr.”

U zingaru hè un umarellu narvosu, brunu di pelle. Face nice d’ùn sente.
L’ispettore s’avvicina un suppulu . « Aiò ! Site propiu statu l’amicu di Piotr Miewski… Quale hè chì li ne vulia ?
- Umbèh ! Chì ne sò, eiu. Sò solu è malatu. Iss’affare, eiu, ùn ci vogliu micca entre..
- Vi riguarda propiu ! Tandu, pensu di cunvucà vi à u cummissariatu.
- Ùn mi piacenu quelli chì ficcanu u nasu da per tuttu… È pò, ùn aghju nulla, nulla, à piattà….
- Và bè... Eccu quì a mo carta… Si tuttavia, a memoria vi rivene, chjamate mi !
U zingaru scuzzula u capu da dirittu à manca è briuneghja :
- « Ùn aghju micca da cumencià una carriera d’informadore di pulizza ! »

Un quartu d’ora dopu, l’ispettore scontra à Paulu Albertini. L’aghjuntu hà à pocu pressu una cinquantina d’anni, grande. Hà u capu spilatu, a faccia tonda è pichjulata di tacche.
- Sò l’ispettore Mattei incaricatu di l’inchiesta nant’à a morte di Piotr Mewski. Chì si pò pensà d’issu affare ?
- Mancu ùn la sò ! Ogni morte vole a so scusa !
- Quale hè chì li ne vulia ? À quale prufitta u crimine di un senza dumiciliu fissu ?
- A settimana scorsa, s’hè litigatu cù u zingaru. Quellu era in burdata !
- M’anu dettu ch’eranu cum’è fratelli ! Cosa s’hè passatu ?
- Umbèh…. Chì vulete ch’o vi dica ! Scimizie di briacconi… À u zingaru, s’ella li piglia a pazzia ùn si pò più ragiunà ! E so manere ùn mi vanu mancu appena.
- È voi,induve erate u luni 21 di settembre, versu 2 ore u dopumeziornu.
- Quì… Aghju riempiutu cartarii d’assicurazione.
- Tuttu u dopumeziornu?
- Iè. Eranu sei ore quandu mi ne sò andatu.
- Di sicuru, verifichemu ogni alibi. »

Era notte quandu Ignaziu Mattei rientrò in casa soia, stancu mortu.

Ghjovi u 26 di settembre

Versu quattru ore di u dopumeziornu, u direttore di u Centru, Geniu Casanova, l’aria imbrascata, s’affaca à vede l’Ispettore Mattei à u cumissariatu di Bastia.
- « Ùn s’hè più vistu Toni, u zingaru dapoi erisera…
- Pensu ch’ellu hà pigliatu a machja per qualchì tempu. Ùn vole più esse chjappu in una storiaccia... Hè bellu cunisciutu da i servizii di pulizza... I nostri cartulari sò à ghjornu. Anni fà, s’era ficcatu ind’affaracci di scrucconi di vitture.
- À l’epica, Toni Martis facia i rumenzulaghji nantu à u mercà. Pierrot, « u zoccu », arricava qualchì disgraziati … Dopu u so imprighjunamentu Toni s’era calmatu.
- Stimu necessariu d’affacà mi dumane à u Centru cù un mandatu di perquisizione. Avemu da sbullicà i lochi...“.

Venneri u 27 di settembre

Ignaziu Mattei cù a so squadra perquisenu u stabilimentu.
Ind’a strapunta di u lettu di « u zingaru », i flicchi truvonu 5000 eurò.
- Chì ne pensate, o missè Casanova ?
- Eccu, quelli soldi sò stati arrubbati a settimana scorsa... Ghjè u guadagnu di un spettaculu urganizatu da l’associazione”Aiutù è Sulidarità » à prò di i disgraziati.
- Quale hè chì era incaricatu di tene l’incasciu?
- Eiu, risponde l’aghjuntu. Sò sicretariu cuntabile.
- È perchè chì ùn avete purtatu una lagnanza ?
- Mi sò sentitu respunsevule. Colpa di negligenzia…Era causa meia ! M’aghju lasciatu a scatula nantu à scrivania…. Ma oramai, u malfattu hè firmatu. U scruccò si n’hè fughjitu…Tutti i fatti sò contr’à ellu…Tutti…
- Ùn credu micca ciò chì pare assumiglià si à a verità…. Ùn pigliu micca per culpabilità ciò chì pare culpabilità.
- Chì vole dì ? dumanda Geniu Casanova.
- Toni Martis hè un tippu prudente.Mlignone…Sprupositi ne face!
Ignaziu Mattei sente chì qualcosa lega u crimine à issu stabulimentu. Ancu per esse ligera avà, a pista li pare calda.

Sabbatu u 28 di settembre

Ignaziu Mattei pichja à a porta di u presbiteriu appiccicatu à a Chjesa San Ghjuvà. L’abbate Uliva l’hà invitatu à cena.
-« O Sgiò Ispettò, parmittite mi di prisentà vi à Dumè Agostini… Iss’omu si trova induv’om’ùn vole ! U male chì li ruzzeca u capu face di a so vita un castigu… Eri sera, hè ghjuntu à vede mi per sapè ciò ch’ellu duvia fà: parlà o stà zittu.. U tempu u manda u Signore…Ma à chjos’ochji, iss’impiecatu municipale conta à nantu à a vostra discrizione… E circunstanze richerenu assai prudenza.
- Và bè… Sò di parolla.
- Mentru ch’eiu spazzava davanti à a chjesa, un omu hè surtitu da a sacristia, corsa serrata, è m’hà minatu nentru.
- Cumu era ?
- Quandu ci simu intuppi, u so cappellu hè cascatu in pianu.
- Dunquè, avete vistu u so capu ? u so visu ?
- Un capipilatu..una figura tonda.
- Contu nantu à voi per u « portrait-robot »…

Durante a dumenicata, riflettendu à iss’affare chì li dà a capaghjine, l’ispettore face u puntu di tutti l’elementi ch’ellu hà : i resultati di l’autossia danu e circustanze di u crimine : a vittima hà leccu una capata, hà trapiccatu è hà pichjatu di tupezzu nantu à u pede in petra di l’altare.

Luni u 30 di settembre

Paulu Albertini si ritrova in i lucali di u cummissariatu di Bastia ; quellu mostra una faccia pentuta.
L’ispettore Mattei l’usserva cù attenzione è taglia à l’accorta.
« I sfarenti interrugatorii anu permessu di fà avanzà l’inchiesta ; secondu l’informazioni è e testimunianze racolte, a situazione s’hè achjariata.
- Què sò bone nutizie !
- Ne prufittu per dumandà vi qualchì precisione ….Avemu verificatu e chjame à u telefunu date da u vostru scagnu…Zeru... Nisuna cumunicazione telefonica issu luni 21 di settembre… Avemu interrugatu u vostru urdinatore… Nisun e.mail mandatu...
- Sò cose anurmale? Aghju travagliatu nantu à i documenti amministrativi urgenti urgenti… Ùn vulia micca esse disturbatu..
- Ùn hè micca vera ! Un pensunariu s’hè affaccatu in vostru scagnu… Ùn c’erate micca! Dunque, date mi u vostru spartitempu di quellu ghjornu !

Ignaziu Mattei parla cù u tonu severu, mustrendu li e futugrafie di a scena di crimine.
- Perchè, pensate ch’aghju pussutu fà una cosa simile ? Mancu à pensà la !
- Nimu per cunfirmà a vostra prisenza in u centru u luni 21 settembre à e duie ore, ma ci sò prove per dimustrà a vostra prisenza nantu à i lochi di u crimine… Avemu lampatu una chjama à tistimoniu…Un successu tamantu !.
- Ùn mi scordu chì i flicchi sò bugiardoni !
- Bugiardò ! È chì ghjè què ? fotografie ottenute da turisti… Site voi.Un altru testimoniu hà fattu , u vostru“portrait-robot“. Sò fritti i pesci!
Forse, l’ispettore, cun prufissiunalisimu, avia almanaccatu un pianu di succorsu. Una bugia per ghjuvà à una ghjusta causa… Li sentia di fà cusi ; inventà, addattà si li era diventatu una seconda natura.
Albertini s’hè messu à trimulà di tuttu a so parsona. Vucià a so innucenza, ùn fà chè nigà a santa Nega.

- Infine, sappiate ch’è vo avete schizzatu saliva parlendu in faccia di Piotr. Un raportu fattu da l’espertu stima ch’issu sputu, hè bellu u vostru… Allora ! Fatela finita, o Albertini. Credite mi puru, e prove sò stacchittate.
Cù i singhozzi in gola, Paulu Albertini palesa i fatti :
-« Ùn vulia micca quessa… Ghjè un accidente…M’hà fattu esce da u suminatu… Ùn hà fattu casu di i mo sugerimenti… Un omu chjuccutu , chjuccutu!
- Ùn li piacianu e vostre intenzione diaboliche !
- Sò carcu di debiti. M’hà accorsu ghjustu à puntu i soldi di a serata... E brame nascenu da i bisogni ! Aghju arrubbatu l’incasciu. Pò, aghju scumbinatu…Ci vulia à annibià e cose.. u lindumane, aghju riunitu i pensunarii in a stanza per cunsiglià cun assai forza l’ubligazione di rende i soldi. Forse, sarebbe prontu à chjamà a pulizza. Sopratuttu, aghju pretesu d’avè truvatu nantu à i lochi una cultella spagnola.U cumbugliu fù tamantu. U spaventu fù tamantu per ognunu. Eranu corse voce è voce chì suspettavanu Toni Martis… Quellu si ne scappò . Per mè, l’affare era vintu. Ma, à a fine di a matinata, Piotr s’hè affaccatu à vede mi per amparà mi ch’o era statu vistu da ellu, pigliendu i soldi… Capunanzu, gattive idee, ùn avia. Ghjè l’annunziu di a scruccuneria chì l’anu fattu entre in malizia… A pignatta era scuperta ! Piotr piglia parata di u so amicone sapendu lu nucente. In ogni manera, serà a so parulla contru à a meia, è cume sò di quì , mi crideranu di favore.
- Ma, quantunque, avia da apre l’ochji, stà malfidu. L’aghju usservatu à l’appiattu.
- Versu un’ora è mezu, hè surtitu da u centru. Hà pigliatu l’autobus à destinazione di Bastia. L’aghju seguitatu cù a mo vittura… Vinti minuti più tardi, entrò in chjesa. M’avvicinai nantu à a punta di i pedi, è ghjunse à fiancu. Avvuciendu la senza riparu, u feci trasaltà. Vultendu si di colpu, Piotr era scimattulitu… a paura era à tappu. Avia un apputamentu cù u Sgiò Curatu à duie ore.
L’aghju dissuasu di parlà. Ùn vulia sente nunda.
Po sò surtitu da u suminatu. Tandu, mi lampai capu dinanzu nantu à Piotr. Purtatu da u so propiu pesu, u tintacciu fù distabilizatu. Nù u so capitombulu, u tupezzu pichjò nantu à u pede in petra di l’altare. Mirai u corpu inanimatu quandu l’abbate ghjunse. Aghju avutu da parte à fughjifughji per a porta di a sacristia. Hè una disgrazia vera.

Paulu Albertini hè statu messu in esamine è incarceratu à a prigiò di U Borgu.
Una lastra in petra hè stata piazzata nantu à u muru di u centru d’alloghju cù isse duie parolle di una famosa canzona di Ghjuvanpaulu Poletti :

”Salute à tè SDF machjaghjolu,
Quand'è tù turnerai, ùn ci serà più dolu. “