Versione :
Francese

Leonor Fini

Pittura è Imaginariu (20esimu seculu)

 

      A zitellina di Leonor FINI : a mamma, Malvina Braun Dubich di Trieste hè maritata cun Herminio Fini è vanu à stà in Buenos Aires in una casa di sgiò nant’à un isulottu di punta à u fiume Cara pachay. U 30 d’agostu di u 1907 nasce custì Eleonor Fini chjamata dopu Leonor. Ma a mamma cappia u maritu è voltanu in Trieste in a famiglia materna. Vene da custindi u traumatisimu di Leonor di pettu à u matrimoniu è a maternità. In Trieste, a zitella hè beata in senu à l’imparentatu numerosu è dolce. Mai si ne scurderà è forse ancu u misgione biancu Cicio avarà a so parte in l’origine di a so passione pè i misgi..
      Giovana giovana a zitella face vede un fascinu pè u cadaveru scontru di u cadaveru nudu è cupertu à fiori di un giovanu mortu. A disciplina di a scola ùn li garba tantu è li piace di più à dissignà animali è ogetti.
1923 : si decide pè una vita artistica è parte cù a mamma in Parigi (cf. Paris 1923 una racolta di acquarelle è di dissegnis d’omi è donne ritrattati pè issi carrughji è piazze parigine). Scontra à Arturo Nathan (40 anni) chìdiventa u so maestru pè l’arte di a pittura è l’affascina cù u so cuntegnu anrdoginu (cf. Arturo Nathan (pittura à l’ogliu, 1926) o la Vecchia signora (pittura à l’ogliu, 1927). Dopu un sugiornu cortu in Italia volta in Parigi è praticheghja spessu à De Chirico, Jules Supervielle è Max Jacob. In u 1933 participeghja à trè mostre impurtante in Parigi è po seguita l’amichi surrealisti in Londra è in New York. 1936 hè propiu u principiu di u so slanciu internaziunale, assuciatu in a so arte cun l’affirmazione di l’indipendenza feminile (cf. La Sorcière, (pittura à l’ogliu, 1935-1936).
Durante l’anni 1936-1939, Fini face pittura interpretate da surrealiste bench’ella ùn si definissi cusì ; l’impreme di più, à sente e so dichjarazione a custruzzione di un universu persunale, eroticu ed oniricu chì e donne ci facenu da patrone di a so cundizione (cf. a seria Sphinges, donne duminatrice ch’omu trova in e so pitture longu à a so vita sana.
In u 1941 scontra u marchese Stanislao Lepri chì hà da esse u so amore sinu à a morte (1980) è un mudellu chì ne fece parechji ritratti.
A so nomina hè stabilita in principiu di l’anni 1950 : hè una pittora à a moda è dinù cunnisciuta pè i custumi ch’ella crea per l’opera è u teatru
In u 1954 scopre à Nonza in Capicorsu è l’anzianu cunventu San Francescu custruitu da i Franciscani (13u seculu), scantatu da u paese, vicinu à u mare è in piena machja. Un locu chì durante seculi i Nunziinchi ci avianu messu i so morti. In u 1957 Fini hè auturizata à vene à stà ind’è l’appicciu di a chjesa cunventuale duv’elli stavanu prima i frati.