Versione :
Corsu

L'americani (a propsa face prò)

Lucia Gammari

 

U babbu hè mortu. A figliola li parla.

Pè questu quì cume averaghju da fà ? Sò più di trenta anni ch'o li negu u mottu. Feghja lu cum'ellu avanza à collu inchjuzzatu... Hè cum'è u pidochju innù a farina, ma un hè farina da fà ostia po mì ....
Sai ci vole à un sentene di nunda, cumpare è amicu toiu, tuttu ingrillachjitu, mi misse un annu e strenne innù u senu è u si hà accarezzatu à a lesta. Un aghju ansciatu, ma à u colpu d'ochju ellu hà capitu! Cum'è tant'altri omi ellu era un gran' gnorante. Un basta l'occasione perch'una donna si lasci toccà e tette ! !
Di primura hè l'accunsentu. A disgrazia per ellu hè ch'ùn lu trovò. Rossu inciapatu si hà ricoltu u bigliettu ch'o li lampai in pianu. Per un cumpare marca u sette! Un si pò omu fidà si à nisunu ! Un ci hè più un palmu di nettu ! Pocu amicu ! ! ! Pochi amichi. Tandu a mo indulgenza incù l'omi ùn andava luntanu, li ne aghju volsutu anni è anni. Oghje chì ghjè oghje i capiscu di più, perchè i connoscu megliu. Sò di più generosa innù u mo ghjudiziu, l'anni crescendu. Un altr'allevu, d'altr'omi... Ghjè assai, assai l'allevu chì face l'omi ... È qual'hè chì face l'allevu o bà ? Stà puru spenseratu, oghje incù u to cumpare facciu cum'è si nunda fussi. Aghju campatu d'altre piccule sperienze d'istu generu. E mi aghju sempre disciuplicate à a lesta è à di per mè.
L'affari longhi diventanu sarpi. Mi ne sò sempre tirata à bè. Ci tocca à noi altre donne ancu à fà questa, l'amparera. Quant'ellu si pò ùn vale à fà intervene i genitori. Un ci hè bisognu à mette si à u risicu dà fà corre u sangue....
U sangue ? Quantu volti o babbà, t'averaghju intesu contà, sia in piazza, sia in casa à veghja a to resistenza à e camisge nere innù u 42 ? Mi ghjunghjia u fretu à l’osse à sente ti dì chì a to vita tenia à pocu... Sbavacciulava di cuntentezza amparendu ch'ùn ere ogni sera à trignà e carti... Tè ! ! Ch'elli si chjappinu què, quelli chì a mi vulianu fà crede ! !
Ah ! Cum'ellu face prò di scopre e qualità di i soi ! ! Micca à sente sempre taglià e flacchine ... In tempu di guerra à l'annuttà ùn si podia più sorte di casa. Cusì l'avianu imposta i Taliani. I résistenti riuniti avianu decisu a morte di u tenente talianu. Oimè! oimè!! Ch'affaracciu ! ! Scannà lu à a zitta è à a muta era l'impegnu. Mez'à tutti ere statu sceltu. Da parechji mesi u nimicu s'era allogiatu in casa di caccara . Eranu una meza duzina. Si sa bè ch'è tu ere costi doppiu è fretu à l'ochji ùn ne avie. Ma questa a situazione era particulare... Di cumbriccula incù caccara ere, a vechjetta s'era fatta moribonda.
Ci era volsutu à parlamentà assai incù i Taliani, per chì a to prisenza diventessi indispensevule, in casa di mammata in casu di bisognu di medicu o di prete. Tuttu era statu almanacatu per u megliu. A scannellà un omu puru in tempi di guerra ùn pudia esse una risata ! ! Soprattuttu in pienu sonnu, senza difesa alcuna. « Credite mi puru », aghjustave à ogni parulla, chì nimu avia l'aria di crede ti ... Ognunu pensava chì un nimicu hè un nimicu, è ch'ell'ùn si tratta più da omu. Più l'ora s'vvicinava più ti ghjunghjia a cacagliula.
Posave penserosu à u capu di u lettu, fendu nice di curà a malata. Un ochju nant'à u passa è veni di u tenente, l'altru nant'à u topezzu di a vechja ingutuppata innù e cuverte. A mezanotte passata, ellu dopu avè chestu di a vechja si ritirò innù a stanza da dorme.
D'altre azzioni di resistenza eranu previste. Un si podia più rinculà. Bisognava à fà da nimicu. Ci vulia à dà si di curagiu o bà. À chì hà tempù ùn aspetti tempu. Ma tù tardellave d'umanità è di patriutisimu. Un ti venia faciule à infilzà u cultellu scannarecciu. Un ti sentie in polzu quella notte... Cume ti capiscu! Dimu la franca è bella, a frebba l'avie tù è micca a vechja. L'imbusche eranu innù u cappellu. Omu corsu ere. Parulla ùn avie chè una. Tarra dinù postu chì l'omi ne avianu tracciatu e fruntiere.
T'arrizzave fieru, impuntellatu da u nome libertà...
Prontu ere à girà a cricca pè saltà li addossu, ma innù un parapiglia è teni i Lucchesi scappavanu à chì per a finestra à chì per a porta, gridendu:
« I Tedeschi, i Tedeschi, arrivano i Tedeschi! siamo rovinati! »
In stu bisbigliu ti ne casconu e bracce ... è a frebba. Più tardi si amparava chì u tenente ci passò à pedi, micca à cavallu! Mi piacia à sente ti contà à l'imbuleghju: nazionalismu è umanità. Sunniava di diventà resistente cum'è tè. Ci sò ghjunta quaranta anni dopu. Un c'era omi da polzà. Per furtuna ! ! Chè tù n'appie da crede ch'ell'ùn c'era risichi ! ! Piattà l'arme, piattà i resistenti, tramutà li incù sbirri avvisati è spie paisane. Ci vulia à fà la ! Ci vulia.
Eccu mi à paru à tè.
Tamanta felicità u ghjornu ch'o mi sò palisata à tè. A to voce inchieta mi cunfidava:
Babbu cum'è u meiu ùn ci n'era chè unu.
Taliani, Tedeschi, Americani, parlemu à pena di questi. Ci avie fattu affari tù incù elli ....
Briachine, techjine per podè li megliu scrocconà, qualchì paghje di scarpi, qualchì dece litri d'essensa, qualchì ridelle di ferru pè u « rè di a Muntagna », u to camiò. Innù u mo capucciu di zitelluccia, pensava chì u rè di a muntagna ere tù. À quelli tempi ognunu avia un cugnome. Ancu i camiò! !
Ti ere buscatu una mitraglietta ind'è l'Americani. Forse per una prussima guerra o forse pè fà l'vvive!
Ti sbrogliave per sgronchjulì ci senza chì u bisognu sia à meza casa.
Mamma, cum'è l'altre donne di u paese lavava è stirava e tenute militari. Facianu i so affari incù i panni.
Tandu a funtana di A Fica tirava à trè ochji. À a pozza ci si podianu infilarà cinque donne. E prime ghjunte si assicuravanu a piazza. L'altre aspettavanu ch'ellu tucchessi à elle o si ne rientravanu in paese.
Mamma avia imparatu à fabricà u sapone. Ne vendia dinù qualchì pezzittellu. Tuttu dicia.
Eramu una bella banda in casa. Per u sapone ci vulia u seiu vaccinu. Un era in pena di trovà ne. I testi eranu scatule di latte in ferru, assai di più scarse, elle. Ma chì belli tempi d'ecolugia ! ! Ogni cosa venia impiegata in quella società! Benedetta ch'ell'era quell'epica ! ! Benedetta sì.
Oghje si ghjetta à buzeffa è s'ellu si pò, si vende ancu a merda, scusendu mi a spressione!
Compia a ghjornata l'omi, elli, ripartianu incù i sumeri à a Fica à piglià una soma di panni crosci, quandu chì e donne troppu stanche ùn a ci facianu à collà li in capu. Per istrada praticavanu ancu u mutacollu. I zitelli dinù aiutavamu. Ci n'era per tutti fangotti à triscinà.
O le cantate ! ! O li scaccani ! ! O l'incappellate mez'à sciuma è à l'acque cristalline.
Di sicuru trà isse donne corse chì pulianu l'omi americani, ci eranu ancu i puttachji.
Mamma era bellissima. Ochji turchini è po camandula... Alò ùn fà stu musu ! ! Parti puru spenseratu chì corne ùn ne ai portatu. Nò po ! E li ai fatte portà tù, quessa sì. E donne eranu pagate pè u più in panni. I primi à veste sò stati l'omi, poi noi altri, i zitelli, rifendu e vesture. Ma soprattuttu si abbarattava ...
Pè oliu incù i Balanini, per castagne incù l'Orezzinchi, per casgiu incù i Niolinchi, per granone incù i Piaghjinchi, per balle di fiore incù i panatteri, per legna incù i mulatteri, è cetera...
È po si lavava dinù per trovulata. Iss'annu, una lofia era ghjunta à pisà 250 chilò ! ! I prisutti eranu sprepositi. A salciccia colaghja ella paria un’ otre è a buscica piena di struttu una luna piena appesa à u palu.
I sullati ci scarcavanu trovulata ogni dui ghjorni. U camiò militare s'arrembava u più ch'ellu podia à a muraglietta è l'omi ci tiravanu nantu e botti rughjule.
Noi altri zitelli à tamba di sole, nant'à u stradò, rodiamu l'agli aspettendu di rode ci una marcanzia americana. Ripartuti i maiò, riminavamu a trovulata incù un bastone per pescà ci pacchetti di pane biancu mancu intamatu è scatule di manghjusca mancu aperte. Ci serviamu nanzu chè i porci. Un ghjornu l'aghju corsa grisgia ! ! Di scarabiccia era. M'appichjai à a botte à sceglie mi un bon buccone à di per mè.
Oimella ! ! Pronta era à ciottà mi innù a trovulata à lascià ci l'anima ! ! Per furtuna unu mi tirò pè i pedi à fà mi rifalà in pianu. Chì santavugliu ! !
Vi erete fatti un grande amicu: Arthur, un scioffore di camiò militare. U ghjornu di a partenza e vostre mani s'eranu strinte è l'ochji empiuti di lacrime. Arthur vi lasciò un ritrattu di a so famiglia inguatratu da voi per vinti anni sopra à u camminu. È po dinù incù tamanta sincerità, duie paracadute in seta verde arrubbate à l'armata. In casa, a sartora chì falava da Cervioni in ghjornata, tagliava è cosgia, pigliendu si la incù l'acu è incù u filu, ci cacciò trè vestiti pè e femine è parechji calzonetti pè i maschji. Un eranu po calzoni di prunella... Quante strufinate di culu, è mai si sò strappati ! !
Qui dinù u ticciu di civilisazione fù tremendu. A vechja Catalina, ricusò di toccà à manu à u primu omu neru ghjuntu in casa soia, à trattà di bucata. A ci credia ella ch'ell'era bruttu ! !
È po, iss'annu pè avè la intesa mi cantava à voce rivolta sta cantalena:
« O Pè, ùn l'ai più quella vechja buscicaccia O Pè, ùn l'ai più quellu vechju caucciù ! ! Ogni volta era rimproverata da un maiò:
-Un ai mancu vergogna, o muccicò, di cantà què!
-O o! ùn si pò più cantà, avà?
È ripigliava à issa più bella, saltichjendu, nant'à un'anca poi nant'à l'altra: « O Pè ùn l'ai più ...
Tutti mi liticavete ma nisunu mi spiegava perchè sta canzona ùn era per zitelle di a mio età. Chì ne sapia eiu ! ! Voi po dinù erete vere zucche ! Sempre impediete senza spiegazioni. À noi altri zitelli, era propiu difficile à avanzà!
Eiu avia vistu parte st'omi di l'abbundanza senza troppu rigrettu.
E paste reali e davanu tutte à a mo surelluccia accarezzandu li i so ricciuli longhi è biondi.
Di mè ùn ci facianu mai casu. I mo capelli eranu corti, neri è sticchiti. Un li arricordavanu e figliole lasciate culà. Per via d'elli nascì trà a mo surella è mè un sentimu d'inviglia mai smarritu perchè disciuplicatu mai.
Eranu ghjunti ver di cinque ore di sera innù u 43 per finì.
U tempu chì a nutizia collessi in paese, u sole s'era ciottatu è annottava.
Eramu tutti pronti i zitelli di u Muchjetu, u lindumane à l'albore, à fàlà à e Piane à rende ci contu di sti stranieri. Nant'à a piazza di a chjesa s'aspettava d'esse una banda à mette si per istrada. Di pettu à u stranieru si sentia u bisognu d'esse forti.
L'omi à stanticà ci u pane, e donne s'affaccendavanu cum'è à l'abitudine, sottumesse ch'ell’eranu à l'omi di ùn alluntanà si, e femine eranu ritenute da e mamme penserose di fà ne donnucce ! !
Eiu incù i maschji era pronta à andà à ricoglie nove. Eiu sola era accettata innù a banda per via ch'ùn avia tanti cari di mamma... A mamma l'avia burlata dicendu li ch'o portava aiutu à caccara à trascinà li l'acqua per i piatti. Scalzi è à corpu viotu ci avviavamu per quelli chjassi, pigliendu l'accortatoghji, mez'à spine è cacati sumerini.
Scacciatu u patrone da u locu, sdradicatu l'arburi di frutta, -ùn li costava tantu ch'ùn l'avianu sudati- in quattru spalate l'Americani s'eranu impiantati. Eranu scarsi tandu i belli lochi à l'abbandonu. Ogni scornu era postu. Sicuri di u so affare è senza vergogna, l'Americani avianu fattu smarrì tuttu. U sudore di duie o trè generazioni . L'assassini ! ! Un era innù u mendu di i Corsi di lascià parte in un lampu masse di stonde di vita cumuna. Micca rintesi cum'è nimichi. L'affari si passonu piuttostu bè.
I mo ochji sgranati feghjavanu stu paesone, omi neri è bianchi, donne eleganti chì passavanu trà mezu à e case di tela. Mi dicia strufinendu mi e mani da u fretu è u disprezzu: « À a prima ventosa, si ne vola tuttu! Ventose è tempeste ci ne fù più d'una ... E case di tela ùn sò mai cedute di un centimetru.
Quand'elli si sò vvisti ch'o eramu ammansati à spià, ci guardonu stupidi. Un sò perchè ? Eramu po ghjente cum'è l'altri, cum'è sempre. Per elli forse marcavamu u sette ? Forse i nostri panni troppu frusti ? Forse troppu fitti per zitelli ? « O ! aviamu un babbu è una mamma, un tettu è una lingua. ! ! !» Mi venia in quella di stridà li la. È po ci lamponu à mezu stradò pugni di dolci chì stinzavanu. Ci battiamu cum'è gallochji à ricoglie li è elli ridianu à sbillichera. Un era manitronchjula a sai, o babbà, neh ! ! Mi ritrovai e mani piene di marcanzia à sparte incù e me surelle state in paese. I mo fratelli, elli eranu quì. Tantu di menu à dà. È quelli ridianu.
« Ridite, ridite puru spezia di salvatichi, si diciarebbi ch'è vo ùn avete mai vistu cristiani ! ! Spezie di manghjamerda, avite rimpiazzatu arburi per case è vi credite astuti ! ! !» Ma vistu e mo mani piene cominciai à fà i mo conti: « Cinque per mè -Ghjesucristu hà fattu prima a barba à ellu, ùn hè vera? - trè per e mo surelle, dui à mamma, unu à caccara, un pezzu à cacanile è l'altru pezzu à u me cane. » À l'appiattu per un fà mi stridà. Tandu à i cani li si dava un ossu leccatu è pane seccu. Oghje tuttu hè cambiatu o babbà! Li si parla francese è li si dice: « chérie, mon fils ». Sai cum'elli chjamanu i figlioli ? « Mon lapin, mon nounou ». Ma ci hè da dumandà si s'o simu scemi ! ! Sai ùn si dice più: « Per la Madonna, Sangu la miseriaccia, Per lu Cristu! », nò, si dice: « Putain! ». In francese e parulle sò di più pulite ! ! Un ci si capisce più nunda, u cazzu u chjamanu zizi . À me mi face pensà à u zi..i..i..ziii .. di a seca chì caccaru aduprava per arrochjà e legne. Sarà per via d’ istu zizi chì l'omi dicenu: « È vai à fà ti una seca »?