Versione :
Corsu

SPARITU ?

Un scrittu di Prescilla Valle

Simu ind'un paese di a Cinarca in Arru, à u mese di sittembre. Oghje u sole luce è ne sintimu lu so calore. Ùn si vede manc'un nivulu, è l'aria hè calda cum'è s'è no fussimu à u mese d'aostu.

Cum'è ogni ghjornu a ghjurnata si cuminciava di manera dolce, i zitelli aspettavanu u carru per andà à a scola…
Ci sò quelli chì vanu à travaglià è po quelli chì si ne fermanu in paese. Trà di elli ci hè Lucia, un'arburesa chì s'hè maritata cun Ghjuliu. Hè per quessa ch'oramai ella campa in Arru. Ogni ghjornu Lucia si ne và à vede a so vicina Maria. E duie donne passanu ghjurnate sane à chjachjarà annantu à affari pocu impurtanti ma chì interessanu e nostr'amiche. Versu 4ore è mezu si face sente u telefonu di Lucia…

Era Anghjula. Una donna di trent'anni chì campava dapoi u so matrimoniu in paese d'Arru. Quessa chjamava à Lucia per sapè s'ella avia vistu u so babbu. U so babbu hè un omu d'urigine straniera, di fattu hè natu in 1944 à Marrakech. Hè sbarcatu in Corsica in u 1970 per travaglià, in 1971 riscontra à Maddalè, è si maritanu dui anni più tardi, campanu in Arru è in 1975 nasce Anghjula. Anghjula hè stata ubligata à accupassine dopu à a morte di a so mamma. Di fattu u vechju avia persu u capu, è avia l'abitudine di scappà è di piatassi ore è ore sinamente chì qualchissia u scupria.Dunque torna una volta Anghjula chjamava à Lucia parchì u so babbu s'era piattatu.
Lucia si misse à ride è li disse ch'ell'ùn ci era bisognu d'inchietassi, ch'ellu avia da vultà frà pocu cum'è tutte e volte passate. Ma Anghjula li disse chì oghje li paria esse sfarente di l'altri ghjorni, è li cuntò ciò chì u tintu omu avia fattu :" Ci hè quattru ghjorni fà, quandu Tumasgiu passava davanti à a casa ci era babbu à a finestra chì li dicia "aghju da lampà mi, aghju da lampà mi!". Ellu pinsendu ch'ellu parlava senza veramente sapè ciò ch'ellu dicia li rispondì "Eh lampati! Chì n'aghju una techja di sente i to lagni tutta a santa ghjurnata." è babbu s'hè lampatu da a finestra. Grazie à Diu era à u primu pianu, ma quantunque s'hè passatu dui ghjorni à l'uspidale. Avà ricumencia cù i so lagni, i so minacci, è oghje hè sparitu.".
I detti d'Anghjula, ùn inchietonu tantu e duie donne è cuntinuavanu i so affari. Versu cinque ore si n'andetenu à fassi una spassighjata…
Passendu davant'à un caminu persu persu, Lucia vidì a baretta di u corciu vechju, a pigliò è si n'andete in casa d'Anghjula per rendela. Una volta davant'à a porta, vidì chì a casa era biota, lasciò a baretta davanti è si n'intrì ind'è ella. Priparendu u ripastu cuntò a so ghjurnata à u so maritu, è parlava sopratuttu di issa sparizione. Ghjuliu ùn ne pinsava tante cose, li disse ch'ùn era micca un fattu novu, chì à quist'omu li era sempre piaciutu à scappà cusì senza dì nulla à nimu, è chì da tandu à una mez'ora seria in casa cum'è sempre. Versu à ottu ore a nostra donna và ind'è Anghjula à vede s'elli avianu trovu u vechju, è per falli sapè ch'era ella ch'avia messu a baretta davanti à a so porta, ch'ella l'avia trova impiccata annant'à un arburu. Ma pinsendu vede tuttu u mondu in casa, amparò chì mancava sempre u vechju è di più chì i zitelli avianu trovu annant'à a strada a curtella di u babbone. Anghjula era addisperata d'ùn sapè nè induva nè cumu era u so babbu. Li disse chì u so maritu era sempre fora à circallu, è chì s 'ellu ùn era vultatu u lindumane, chjameria a pulizza.
A notte passata,Lucia si pesa, ma sta mane u paese ùn hè tantu serenu cum'è l'altre matine, di fattu, tutti i paisani sò fora à cinqu'ore di matina per circà u nostru vechjacciu.
S'urganiseghjanu mosse à drittu è à manca, la ghjente di i paesi vicini si ritrova in Arru per aiutà i nostri paisani. A pulizza ùn avia presu in contu a dipusizione d'Anghjula, perchè ci vulia à aspittà o mancu dui ghjorni sani senza avè vistu a persona detta "sparita", è solu da tandu pudianu intervene. Quessa ghjurnata, abbastanza difficiula, si passò è ancu si e ricerche eranu state propiu bè fatte, u vechju era sempre ind'è a natura. Ancu si u tempu era abbastanza caldu di ghjornu, e notte cuminciavanu à esse più fresche, è cum'ellu era un omu invechjatu è malatu, ùn pudia tene troppu senza avè nè u cunfortu, nè i so medicamenti.
Dui ghjorni sani è trè notte sò passate, è Anghjula hè sempre senza nutizie di u so babbu. Oghje intervene a pulizza, allirtanu i ghjurnalisti chì facenu passà l'infurmazione ind'è l'isula sana. Passonu quattru ghjorni di più à circallu, ma e ricerche eranu sempre senza risultati. L'inchiesta ella dinù ùn avanzava micca, ognunu sapia chì a so malatia li avia fattu perde u capu è ch'ellu avia sempre in mente l'idea di dassi a morte.
A famiglia è l'Arresi avianu abbandunatu l'idea di ritruvà u nostru vechj'omu, è accettavanu u fattu ch'ellu si ne era andatu è chì a vita cuntinuava quantunque...
Parechje settimane passonu è sempre nunda, ùn ci era mancu più sperenza in core d'Anghjula...

* * *

Simu à u mese di ghjennaghju, stamane Ghjuliu è quattru altri omi di u paese si priparavanu à parte per a caccia à mossa, si mettianu sott'à u paese è ognunu pigliava u so postu cum'è sempre.
L’ore passanu è hè ora ava d'entre si ne in casa, Ghjuliu firmò ind'à machja per pudè ricuperà i so ghjacari. Passendu à mez'à i muchji, scupria duie scarpe pusate accant'à un scogliu, avanzeti torn'appena è vidì u corpu d'un omu allungatu in terra. Era un nostru tint'omu tantu circatu...
Ghjuliu corrì sin'à a casa d'Anghjula per amparalli a nuvella, u paese sanu si ne falò à vedelu, deci minuti più tardu sbarcò a pulizza per pudè avanzà l'inchiesta.
Duie settimane più tardu amparetini chì a morte di u vechjacciu ùn era un accidentu, chì u tint'omu ùn s'era ritruvatu ind'issu locu parchì avia persu u capu ma seria piuttostu qualchissia chì l'averia datu qualchì medicina per tumballu.
Hè ora avà di cummincià una ver'inchiesta ind'u paese, i ghjendarmi passetinu in ogni casa per pudè cuncoglie abbastanza infurmazione è ritruvà cusì l'assassinu.
Si piantonu in casa di Maria è intritini per poneli parechje quistione. " Salute, emu bisognu d'interrugavvi annant'à a vostra piazza ind'u paese." Anu passatu à pocu pressu vinti minuti in a so casa. Maria cuntò à Lucia à so interrugazione :" Mi anu dumandatu s'è eu u cunniscia bè, s'ellu avia avutu prublema cù qualchissia, s'è aghju sentitu parlà di qualcosa d'abbastanza speciale, li aghju rispostu chì nò, ch'ellu era un omu abbastanza discretu è chì ancu s'ellu avia l'abitudine di lagnassi, ùn cunnoscu nimu chì puderebbe esse capaciu di falli scherzi."
A pulizza avia cunvucatu a famiglia di u mortu per pudè interugalli di manera più precisa. A prima à esse cunvucata hè Anghjula a so figliola ; u pulizzeru li dumandò ciò ch'ella avia fattu ind'a ghjurnata, u ghjornu di a so sparizione, è a donna li cuntò tutta a so ghjurnata, li dumandò ch'avia fattu u so maritu per issa ghjurnata, è li rispondì ch'ellu si n'era andatu à travaglià è chì quandu era vultatu in casa u vechj'omu era sparitu...
Hè ora avà per u maritu d'Anghjula di passà ind'è l'uffiziu. Torna una volta si dumandò à quist'omu ciò ch'ellu avia fattu durante quissa ghjurnata, ellu rispondì ch'ellu si n'era andatu à travaglià, ch'ellu avia presu u so zitellu à a scola è si n'è vultatu in casa.
Mentre ch'ellu passava ind'è un scagnu, u so figliolu era ind'u scagnu vicinu è per ellu dinù e quistione funu e stesse. Dunque u ghjuvanottu rispondì : « Sò andatu à a scola, babbu hè vinutu à aspittami per riintrà in casa, ci simu piantati in spizieria parchì babbu avia qualcosa à pagà è ci ne simu vultati in casa.
A famiglia passava duie settimane tranquile è u luni versu à 7 ore di matina a pulizza sbarcava in casa per imbarcà u maritu d'Anghjula. Li spiegonu chì u so maritu era suspettu di l'assassiniu di u so babbu è si n'andonu cù Petru...
L'omu firmò dui ghjorni in esamini, per infine esse cundanatu per avè tumbatu u so sociaru. Di fattu ellu avia pinsatu à tuttu; l'impresa duv'ellu travagliava era chjosa u ghjornu di a sparizione di u vechj'omu, ellu si n'era andatu a circà e medicine chì eranu difesi per a saluta di u vechjacciu, cunniscia propiu bè un duttore chì li avia fattu un rifisse, si n’era cullatu in paese per falli piglià e medicine è l'avia piattatu ind'a machja facendu attinzione à e ricerche è pinsendu chì u corpu serebbe magnatu da i porchi ò i cignali...
U ghjornu di u prucessu, a maiò parte di a ghjente di u paese hè falata à u tribunale per pudè sente e spiecazione di Petru, sopratuttu ciò ch'ellu avia à dì per a so defesa, i paisani ùn cridianu micca chì quist'omu cusì bravu è simplice, sempre intraccia à ride ma di più un omu ch'elli cunniscianu dapoi a so nascita, fussi capacciu di fà un attu cusì terribule.
Ma una volta davantu à u ghjudice è sottu à i sguardi di i so amichi i più cari, Petru ùn si sente più capaciu à buciardà, è dichjara chì hè verament'ellu chì hà tumbatu u tint'omu è ch'ellu ùn sapia manch'ellu parchì avia fattu un attu cusì gattivu. In fine di u prucessu hè cundannatu à trent'anni di prighjò.
L'Arresi si ne vultonu in paese, senza sapè cum'è sustene à Anghjula, chì in qualchì mesi avia persu u so babbu è u so maritu, a donna dicia chì per pudè cuntinuà à campà nurmalamente si sentia ubligata à parte, à cambià di vita è ancu di paese. Li bastava solu un mese per fughje di Arru, è andassine à stà in Parigi per principià una vita veramente sfarenta cù i so zitelli ...