Versione :
Corsu

PAESECITA

Un scrittu di Ludovic Baris

U Casone, issu locu chì hà vistu ghjucà è ingrandà à Nabuliò Bonaparte qualch’annu dopu a conquista francese di l’Isula di Corsica. Issa piazza maiò duve hè scalaturesu Charles de Gaulle dopu a liberazione di u 1943 di Cirnu. Hè statu issa serata custì u testimoniu principale d’una scuperta dramatica.

Eccu chì un cadaveru ghjacente hè statu trovu u lindumane da una chì curria facendu u so jogging è passendu pè issi lochi à fà di solitu l’avvinta di i pini ingiru à a statua napuleonica).

A donna si chjama Karine Mezzasalma. Hè una femina d’una trentina; bionda, capelli longhi; maiurezza arceghja chì avia decisu quantunqua di sviluppà u so regime da u fisicu è da l’ alimentariu, par via di qualchì guancia inquant’à ella troppu grassa: l’aiaccina vera. Sicritaria d’avucatu ùn avaria mai pensatu di esse l’essaru essenzialu di l’inchiesta purtata da u cummissariu aiaccinu Petru Paulu Antonetti.

U cummissariu era un omu di cunvizzione a più impenetrevule è d’una raziunalità cartesiana, benchè per ellu ùn valia lavatura. Chjucu di fisicu, bellu grassu; fumandu sempre issi cigarillos chì puzzanu quant’è u topu; cristianu di quanrant’anni, burbuddeghja sempre stringhjendu i denti durente l’interrogatorii furzati chì t’avianu sempre una paura maiò i suspetti chì sapianu ch’elli avianu da esse di a partita cun ellu.

“Karine Mezzasalma?! dumanda Antonetti.
-Iè, cumu cunniscite u mio nome?
-Sapemu ancu ciò ch’aveti manghjatu stamane vale à dì nunda par via di u vostru regime !
-Ouah toc de mac !!! sò miraculi !!! (dicendu què l’ochji sburlati) a donna era stumacata ma micca intimurita parchì sapia chì l’omu di pettu à ella era u cummissariu citadinu.
- Mi pudeti cuntà u mumentu chì aveti vistu u corpu?
-Facia u me jogging cum’è ogni matina dipoi duie settimane, mi sò firmata un mumentu par via d’un puntucore, aghju sintitu una puzza à manca, aghju giratu a testa è aghju vistu u tintu allungatu in terra.

U cummissariu stava à sente è bè, fighjulava a donna cù un seriu tamantu; fumandu i so cigarillos, è mani in e stacche di a so gabardina; facia u fretu in stu mese di ferraghju, e vitture avianu u maltaghju cum’è tutte e matine d’issa staghjone d’inguernu, era vera chì cantavanu l’anghjuli; a donna cuntinuava a so discrizzione.
Dicia chì avia avutu u reflessu tremendu di chjamà, prima, i spenghjifochi è eranu quissi quì chì avianu chjamatu a pulizzia. Paria di esse di un calmu stunantu di fronte à issu dramu; Antonetti l’avia dighjà rimarcatu è nutatu in capu soiu ma ùn dissi nunda.

-Madame, eti da seguità mi à u cummissariatu pà di più infurmazioni è cusì sapare...
Antonetti ùn avia micca finita a so frasa chì a donna si era presa à scappà rifalendu in furia tuttu u corsu Grandval, passendu davanti à u liceu Fesch. Hè stata firmata in caffè, cinque minuti più tardi “A la part des anges” buvandu un “lipto fraise” cù e so amiche .
“Monsieur u cummisariu biite un colpu incù noi?
Antonetti ùn avia mai vistu què: Voi mi fate paura a sapeti?
- ok và bè ùn si pò più bia un bichjeru cù e so amiche ... cosa hè st’affare?
- vi possu metta in esamine pà “Scappata” è cusì trè mesi in prighjò !!!
- iscia zittu zittu! và bè vengu cù voi! Pouh cusì stragnu quissu quì !!!”

A donna era purtata à u cummissariatu di a cità in vittura banalizata.
Ghjunti à u scagnu di a direzzione, Antonetti rifaci a listessa dumanda: “Cunteti mi u mumentu chì aveti vistu u corpu, per piacè”, è a donna dava a listessa risposta.
- Parchì aveti scappatu cusì?
- Aviu amiche à vede in caffè
- In tenuta spurtiva?
- È alora cosa face?
- Hè un attu suspettu à scappà cusì! Pà u mumentu ùn vi piattu micca chì seti u suspettu principale in st’inchiesta, eti da esse piazzata in Osservazione durente vinti quattr’ore, duveti chjamà u vostru avucatu è s’è ùn ne aveti micca n’avareti unu duffiziu. Madame Mezzasalma, sapeti induve seti? Aveti cuscenze di a situazione induve seti? Ùn credu micca inquantu à mè, faraghju u megliu pà esce vi da quì, ma avaraghju bisognu, propriu bisognu di u vostru aiutu. Un umicidiu in Francia pò andà sin’à a senza fine, à sempiterne.
Karine stava muta, senza riazzione, ùn capiscia micca issu raghjunamentu.
- Ma parchì?” dicia
- Seti a prima parsona à vede u cadaveru senza cuntà a Scappa ch’aveti intrapresa, seti in un bellu sunniacciu; vuleti chjamà u vostru avucatu? A famiglia? I parenti?
À issu mumentu si pichjò à a porta, era l’inspettore principale: “Avemu l’infurmazione, o patrò: a vittima era cunnisciuta da e ghjendarmerie di l’isula pà affari di droga, si chjamava Junior Pantalacci – bon travagliu.”
Karine ripigliava:
- Vidite: ùn aghju raportu eiu cù affari di droga alora ùn aghju raportu cù st’umicidiu mi cridite?
- Iè vi credu ma in fattu seti sempre voi a prima parsona suspetta pà u mumentu. Ci vularà à spiecà la, à difende si davanti u prucuratore di a republica. Ci vole ch’è no trovmu nutizie nove, arburi novi à sfruttà capite? Eti da intravede u prucuratre issu dopiu meziornu.
– Dighjà?
– Iè. Sò cumparizione immediate ed hè cusì
– Cumparizione immediate? Pà un umicidiu?
- Ùn sò micca s’è devu dì la ma da u vostru affare, l’inspittore ch’aveti vistu entrà, m’hà datu una lettara, scritta da issu prucuratore, induve ci hè scrittu chì st’affare ùn face micca parte da u penale ma di u currezzionale; affare burleschissimu ùn aghju mai vistu què .
- Alora ùn riscu micca u Sempiterne ?!
- Un pocu più luntanu ci hè scrittu a sentenza deve stà di u dumaniu di u penale
- Incridibuli !!!!!!! è l’indipendenza di i puteri induve hè ???
- Andaraghju à vede lu incù voi; ci hè qualcosa ch’ùn hè micca nurmale in st’affare quì.

- Avà hè ora di chjamà un avucatu, ne aveti unu?
- Innò datemi ne unu d’uffiziu.
Karine era pinserosa, ùn sapia micca ciò chi l’aspettava à u cataru; paurosa d’esse purtata da fole è canzone da a maghjistratura; chì à palesu era ella l’assassinu, à causa persa si dicia ch’issu dopu meziornu saria una battaglia tremenda contr’à u procuratore di a republica. U cummissariu a guardò. Capiscia subitu l’assenza di a tranquilità, purtava cumpassione pè issa ghjovana; mittia a so zitella à u postu di Karine è capiscia ch’ùn era una prova faciule pà a “suspettavittima”.
- Vi aghju chjamatu l’avucatu, si chjama maestru Ollandini; gattiva nutizia: hè u so primu affare

U dopu meziornu stessu Karine hè stata mandata à u scagnu di u procuratore, era cù u cummiasariu, in u palazzu di’ssi lochi avia fattu cunniscenza cù l’avucatu Ollandini, quissu quì l’avia messa in fiducia, assicurata chì da l’affare ùn devia micca esse impaurita, solu dà i fatti cuncretti par rapportu à e dumande di u raprisententu di u Statu; prima di l’intervista, l’avucatu è a clienta si sò intratenuti in una piccula sala à cantu.

“Alora madame Mezzassalma iè hè veru chi hè u me primu affare ma daraghju tuttu pà esce vi da issa situazione; prima ci hè un sbagliu in a procedura, l’inchiesta deve stà in u spaziu di u penale cum’è a sentenza dunque a cumparizione immediata ùn deve micca esse.

- Ùn capiscu nunda quì ma pregu, fate tuttu, fate u megliu, disculpate mi.”

Escendu da a sala u cummissariu si truvò daretu à a porta, avia fattu u segnu signalendu chì era ora d’andà à vede u procuratore. Andavanu tutti i trè.

Pichjonu à a porta, parianu annarbati è bè. U procuratore era un omu d’una cinquantina d’anni, cù spichjette rundinelle, scavulatu, un pocu grassu, micca maiò; avia l’accentu impizzutitu di Parighji :” Bonghjornu à voi, monsieur u cummissariu, seti di u viaghju?

- Iè ci sò quantunque affari à dì à nantu à issu tema quì ; l’avucatu ripigliò
- Lasciate puru tocc’à mè à parlà, vidite o sgiò procurore a me clienta hè una vittima, vittima vera da una spezia di cuspirazione, u so affare deve esse resu à u dumaniu di u penale cum’è a sentenza è micca di u currezziunale ; u cummissariu pigliò a pratesa
- Iè ghjè veru, aghju quì a lettara scritta da voi o sgiò prucurore seti diventatu scemu o chene ?
- Possu solu stà mutu davant’à què; ùn capiscu micca ciò chì m’hà presu, aghju tanti è tanti affari à trattà; aghju duvutu fà un sbagliu; un intrichjatu d’affari mi scusu tantu o madama; davant’à issu sbagliu ùn possu solu chì rimettevi in libertà senza nisuna citazione.
- Eccu !!! si sclamò Karine in più ùn aghju mai raportu cù affaracce cusì!
- Iè ma pà l’assassiniu di Junior allora? Disse u cummissariu
- Seti voi o sgiò cummissariu à truvallu; semi à nant’à una pista di Gasparini pinsemu chì t’hà una lea cù l’ummicidiu, ma u prublema hè chì stà in un rughjonu periculosissimu, quellu di l’Altu Taravu è tutti’ssi paesi: Cuzzà, Ciamannaccia, Palleca...
- Le Triangle des Bermudes, si sà quandu ci si và...ma ùn si sà quandu si ne volta!