LAURA SANTUCCI

       Issa Alisgianinca di una vintina d’anni hè stata allevata à I Perelli è hà una passione tamanta pè i so lochi, è po a so cultura, a so lingua.Munitrice di u CCU, accumpagna è aiuta per l’attività di l’attelli chì si facenu tutti i ghjorni à l’Università in Corti
Scritta in licenza di corsu, hà l’intenzione dopu di seguità a furmazione di l'ESPE è diventà maestra è cusì, amparà a lingua corsa a i zitelli.

Ci dice a so primura:
“Marchjà in muntagna hè a mo campa... Collu à spessu in Muteri sopr'à i Perelli. Aghju fattu qualchi lavu cume Melu, Capitellu, Crenu, Ninu.. È muntagne versu ind’è mè cume Callerucciu, è quelle sopr'à Corti.. .
Per mè, a lingua corsa ghjè assai impurtante. Quelli ch'anu avutu a furtuna cum’è mè, d'avè parenti chì li parlanu corsu ponu di ch'elli so ricchi...”

Issa passione, a dice ancu scrivendu issu bellu testu “A MIO VITA”

A MIO VITA.

È sentu.. Sentu l'odore à l'albore di a matina. U caldu di u primu ragiu di sole matuttinu, ch'hè venutu à calà si ghjustu nant'a mè. Annasu l'odori di e machje appena più luntanu.. sapite stu bon'odore di muchju, di murza, di malba, di nepita, di carofali, di taravucciulli, di cucchi ... Prufittu d'issi mumenti à u caldu è à u calmu.
È sentu da a mio terrazza, u chjoccu di e campane in paese quassù. Oh chì piacè ! Sentu .. u cantu di l'ocellini nant'à a leccia ghjustu accantu. U ghjallu chì vole discità a ghjente in paese. U roncu di u sumere; E tintenne di e capre digià cappiate à bon ora è ancu u vitellucciu chì chjama a so mamma.. È po avà affaccanu, stò a sente discursate famose è rise zitelline... Dicenu chì s'anu da adoprà di mè oghje. Allora aspettu chì u mumentu si passessi, aspettu ammirendu u mio paese quassù, ammirendu e furmiculucce chì portanu u so manghjà, o feghju ancu e vuciertulucce chì prufittanu anch'elle di u sole. Ammireghju dinù stu castagnu accantu a mè dicendu mi chì, forse, quistannu serianu l'ultime frasche ch'ellu mi derà per ch'eo fessi migliacci boni. Tuttu si perde... N'aghju intesu affari, ma avà, ciò ch'eo sentu, ghjè ciò chì mi piace u più.. U rimore di rompitura di u steccu è quellu, di a piola chì pichja nant'à u legnu castagninu.. È annasu l'odore di a scopa pigliendu focu.. È aspettu simpliciamente di scaldà mi..
Tandu, u vecu affacà incu a so meria, incu a so sechja empiuta d'acqua è u so saccu di farina. U fideghju imboleghjà tuttu. Feghju e so mani imbrutatte di farina bianca macinà a pasta. U secretu, ghjè l'amore ch'omu mette per fà u so pane ! Mi dicerete chì, ci sò anch'eu per qualcosa si u pane hè riesciutu nò? Eccu a pasta finita, vecu u segnu di croce ch'ellu face annantu, segnu di croce chì ne dice assai.. "Oh diu vi rigraziemu di dà ci u nostru pane ogni ghjornu, pregate per noi". Infine, pasta riposata, ghjè ora di mette in ballu tuttu què, dunque feghju torna cum'ellu face... Piglia pianpianinu a so pasta per fà ne pane, bastelle è panucci. Ah, è po sapite chì... u pane è e bastelle si facenu guasi tutti i ghjorni, ma d'estatina, ùn si ne face chè una volta panucci in i Perelli ! Dunque feghju, è aspettu. Ma avà sentu un altr'odore, l'odore di l'erba fresca... a filetta chì ne face filettu per nettà mi appena tutta sta polvera. Eccu pulitu ! Hè tempu di fà u mo travagliu ! Ma sapite eu, mentre ch'eo facciu u mo travagliu, chì l'averete capita, ghjè a mio passione, è a mio vita di fà piacè à i mei... Cercu di fà piacè dinù a l'altri. È vecu torna.. ghjente passà nant'à u stradò sopr'à a terrazza è chì s'arrestanu ghjustu per vede u travagliu, chì eu, muratu da mani pure è di petre grosse, possu fà ! È po alzu u sguardu à fighjà u mo fumu legeru è biancu chì si ne colla in u celu chjaru à formà nulucci. Pane fattu è muscu bonu !
Vecu è rivecu, tutti l'anni a listessa pagneretta è u listessu tuvagliolu chì venenu hà marità si incù i mo panucci. Simu u 15 d'aostu. Ghjè santa Maria è chjoccanu sempre di più in più quelle campane in paese. I guardu tutti parte à fà prucessiò è purtà i mo panucci à paisani chì elli, diceranu chì u solu affare per riesce li, ghjè a cocitura. In fatti ùn ne sò nunda, aspetteraghju ghjustu ch'elli si ne rifalessinu di u paese, è mi callu pianu pianu, fighjendu da u mio paisolu, fighjendu da luntanu, u foloru chì scioppitteghja pè piazza a ghjesgia.. U mo calore si tace è m'addurmentu.. U tempu passa. Ne core acqua sott'à u Castelucciu.. Ne passa ghjente sopr'à u stradò.. Ma eu dormu.
Eccu, l'estate si compie, mi incendenu per l'ultima volta nanzu chè d'addurmintà mi in veru per un annata sana. U mo piacè si compie à ogni epica custì, mi chjodenu è aspettu, aspettu a neve chi venerà à calà si nant'a e mo teghje, aspettu quellu cotru nant'à e mo radiche, aspettu di vede arburi sfatti da u fretu; allora aghju quella angoscia s’è vo sapissite.. Ma lasciu piazza à u carminu per scaldà li quand'elli collanu a dumenicata.. Simu l'8 di settembre, vecu passà di più in più mondu chì falanu à u cunventu chì cì hè a fiera. M'incendenu torna, aghju dà coce quelli migliacci .. Mi dicerete chì, aghju a mio cumpagnia, aghju u mo amicu caracutu à u mio latu ch'hà da fiurì allora vedite.. Aspettemu u ritornu inseme ..