D.BIGHELLI: “I DUI SCATULI. ”una fola di F.ORTOLI

I DUI SCATULI

 

 

Adattatu in lingua corsa da D. BIGHELLI, 2019

 

U figliolu di un Rè famosu s’era innamuratu di una bedda zitedda, carbunara di mistieri, ma ùn era pà eddu parchì mica nobuli.

 

Quandu u Rè l’hà sappiuta, s’hè missu in collara nera è hà ubligatu u so figliolu à spusà una ghjovana principessa, ricca è bè, ma chì n’avia fattu à pedi è à cavaddu!Amanti, n’avia avutu qualchì unu!

A sera di u matrimoniu, di paura di fà veda à u maritu ch’edd’ùn era più verghjini, a principessa volsi metta in u so lettu, à l’appiattu Benintesu , una vera ghjuvanetta.

 

 Allora inviò a so cameriera à circà una ghjuvanetta chì sia verghjini, è chì vularia dorma inc’u Principu. A cameriera parti in ricerca, è pà un azardu stranu, scuntrò quidda carbunara chì piacia tantu à u Principu, ma ùn la cunniscia micca.

 

-« O bedda zitedda, sarii micca verghjini par azardu?

-“ Iè, ùn aghju mai durmitu incù un omu!”

-« Sarii d’accunsentu di dorma dui o trè notti incù u figliolu di u Rè? »

-« Eccu una dumanda strana!! Si pudaria fà, ma ùn hè maritatu soca? »

-« Si marita oghji, ma a so moglia hà bisognu ch’è tù pigli a so piazza, pà una raghjoni sicreta. »

Ѐ u Principu? Hè d’accunsentu? »

-« Bisogna ch’eddu si n’avveghi di nudda mì!Ma ci sbrugliaremu!»

 

L’affari fù di notti!Avanti di fà ghjornu, a ghjuvanetta, senza fà si veda, dumandò à u Principu l’aneddu ch’eddu purtava à u so ditu, comu un ricordu d’issa prima notti d’amori.

 

Ѐ ghjattu ghjattu, eccu a nostra carbunara chì si n’andò in u bughju, pà vultà a sera dopu vistuta da Principessa, è a matina avanti ghjornu, hè a so camisgia di seta ch’edda hà dumandatu à u Principu.

A terza sera, sempri pà ricordu d’amori, li deti a so cinta di diamanti ch’eddu purtava!

 

A Principessa, senza più pinseri di essa scuparta, piglia a so piazza in u lettu di u so maritu è quiddu ùn si n’hè avvistu di nudda.

 

Novi mesi dopu, a bedda carbunara apparturisci d’un magnificu criatureddu è a stessa sera, dumanda à veda u figliolu di u Rè. Quiddu beddu contenti di ritruvà la, và à veda la è trova u zitidduchju à pena natu infasciulatu drent’à a so camisgia di seta ch’eddu cridia avè datu à a so moglia, à i so diti l’aneddu, è nant’à u littinu, a cinta di diamanti!

Ma comu tutti i me affari ch’aviu datu à a me moglia sò ghjunti quì in u lettu di u to  ziteddu? »

 

Tandu a nostra carbunara , senza piattà nudda, dissi à u Principu tutt’a virità!

  

Ma allora, issu ziteddu, hè u me figliolu!! Ѐ a dunnaccia chè u me babbu m’hà fattu spusà, ùn valia nudda!! Vogliu ch’è tù sia a me sola moglia, come vuliu, parchì ti tengu cara, ma par via di u me babbu… Sogu ciò chì mi ferma à fà!..””

 

U Principu dumandò à u so omu di l’arti di fà li una scatula in oru ma pocu ben fatta, è un’altra scatula magnifica d’arghjentu.

 Dopu andeti à veda u Rè incù i dui scatuli è li dissi :

-« O bà, eccu dui scatuli. Quali hè quidda chì ti piaci u più?

-« A scatula in oru ùn vali tantu chì hè mal fatta!. A più bedda è a più valurosa hè d’arghjentu!»

-« Hè bè quidda in oru figura a dunnaccia ch’è tù m’a’fattu spusà, è quidda d’arghentu figura a bedda carbunara ch’e vuliu cusì bè è chì hà tutt’i qualità. »

 

Ѐ di cuntà à u Rè tuttu l’affari senza sminticà nienti, è sopra tuttu a nascita di u so figliolu.

Tandu u Rè, in zerga contru a Principessa , ma maravigliatu d’avè un figliulinu, presi a dicizioni di rinvià la à i so parenti, chì funu cunfusi è malurosi di sapè issi cosi nant’à a so figliola.

 

Pochi tempi dopu, u Principu spusò a so carbunara, d’altri ziteddi li sò nati è a storia dici ch’eddi sò stati tutti felici è di longa vita.