1998-Biennale 2e de prose_littéraire
Attività altre
l’appuntamentu di a biennale
Eccu ghjunta l’ora di l’appuntamentu chjappu l’anu scorsu. Eccu compiu u nostru cuncorsu di prose literarie. Cù sta publicazione hè compia dinò a IIa Biennale chì u nostru centru culturale hà vulsutu urganizà in seguitu à altre iniziative. A più chì ci era parsa di significatu cumunu hè stata quella di Radio Corsica Frequenza Mora, stazione regiunale di Radio-France, chì anticipò l’affare ghjustu dece anni fà cù l’aiutu di qualchì altru media. Si trattava à l’epica di stuzzicà l’estru creatore da permette l’affaccu di qualchì scrittu cortu ad usu radiufonicu. A radiu fiaccò à bastanza prestu, è dopu trè anni ùn ebbe più cicca à tirà avanti. Saranu stati pocu radiufonichi i scritti stessi o pocu d’asgiu a messa in onde. O di pocu fruttu a prova. U fattu si stà chì ùn basta à prugramà nè à prupone : sangue da e petre ùn si ne pò caccià è a nuvella radiufonica ùn nasce pronta è lesta. Li ci vole i so cuntorni literarii è di pulitica linguistica in generale, ch’osinnò hè troppu azardu... Custì, hè stata chjara : quellu chì avia pigliatu l’inziativa è trattenutu u sistema per trè anni, Petru Mari, cambiò funzione in a stazione, è l’impresa ùn stete tantu à turnà castigu pè quelli chì li era tocca a faccenda. Hè spessu cusì in e nostre situazione duv’ellu ci hè primura è sintimu più chè stituzione è pulitica vera di a lingua. Manca un puntellu è si ne fala a casa.
Ma ùn andate à crede chì a prova era stata fiascu. Mancu à pena, chì a trentina di cuncurrenti di tandu ùn si sò fiaccati mai. Anu capitu chì u cuncorsu era scusa per scrive è fà leghje. È dà piacè. Unepochi cuntinueghjanu oghje à mandà scritti è à participà. Unepochi dinò si sò fatti cunnosce da tandu. Più giovani, è certe volte ancu zitelli, allarganu a cunfraterna di a scrittura. Un’altra prova di u successu si ne hè chì Alain Di Meglio, u vincitore di u primu cuncorsu RCFM di a nuvella, è po ancu di u segondu (a ghjente scherzosa dicenu chì a sola manera di parà lu fù di fà lu ghjuratu !), è bè quessu oghje dà capu à a parte corsa di a Biennale. Li dà aiutu Ghjuvan Maria Comiti, un altru chì a sà longa in fatti di prosa è di nuvelle. À chì ùn lu cunnosce ancu, facci puru una fidighjata nantu à a so racolta Da una sponda à l’altra è ùn starà tantu à capì..
Da chì u CCU hà messu à primurà si di a prosa literaria sò esciuti stampati Ci sò (1995), Avviate (1996). Unu era da fà a leia cù a tappa precedente è funu publicati unepochi di scritti, lascita di RCFM. L’altru eranu i scritti premiati à u cuncorsu propiu di u CCU.
Hè quessu u cuncorsu chì hà inghjennatu, dopu, a Biennale (1996-1997) è permessu a publicazione di Vicini (1998) in corsu, francese, sardu è talianu. Issi testi sò quelli premiati à u cuncorsu ch’è no fecimu appaghjatu cù quellu di u Premiu Ozieri di Sardegna. In sti tempi chì si cerca à dà fiatu è materia à l’idea di sumiglie ed interessi mediterranei, era logica di circà à dà una manu ancu noi. Venia tantu più faciule chì e relazione culturale cù a Sardegna oramai sò regulare per noi è a vuluntà di riunisce ogni tantu l’azzione hè cosa abituale. Deh in più di esse amichi, ùn simu vicini oramai?
Quella di a IIa Biennale, hè un altru affare. Ci hè stata a vuluntà esplicita di circà per cusì dì un ribombu literariu di i prugetti chì cercanu à fà affaccà un territoriu d’interessi, di discorsu è di spressione cumuna trà l’isule di u Mediterraniu occidentale : Baleare, Corsica è Sardegna. Quellu tentativu, trà sensibilità culturale è prugrama raziunale chì hà pigliatu nome particulare cù IMEDOC. Ci aiutava in issu sensu a realità di i scambii trà l’università di Corsica è quella di l’isule Baleare in Palma. Ma ùn basta à dì. L’isule ùn si facenu vicine cusì faciule quand’elle si intrischjanu e dificultà di a discuntinuità storicà è quelle di e relazione marittime o aeree cumplicate o inesistente. Hà fattu chì l’iniziativa, puru ricevuta è accunsentuta cù primura vera, ùn si hè pussuta purtà cù a regularità chì ci vulia. È tiratune i conti, s’è no avemu cunclusu in modu felice ùn si pò dì ch’ella ci hè stata durante i mesi di u prugrama tutta a cumunanza ch’è no speravamu à principiu, è ancu un pocu a nostra opera cumuna fiascava. Gratusine à l’amicu Sebastià Benassar, giurnalistu à Diari de Balears, a ghjuria di Palma pobbe mette in sesta e cose è purtà le à fine. Un bellu aiutu u ci porse dinò u centru algherese di a cultura catalana in Sardegna : Antoni Arca, dramaturgu è maestru di scola, ci hà fattu da mezanu in parechje fase di l’uperazione è cusì, fù più corta a distanza trà l’isule è più fattiva a currispundenza trà e trè situazione. Hè andata ancu più in là ch’è ciò ch’è no aspettavamu postu chì da u racontu di Daniel Bagur ch’è vo lighjerete quì, Arca ne hà ricacciatu un’adattazione pè a scena ch’è no avemu intruduttu in u nostru prugrama di barattu di testi literarii cù l’intertraduzzione, InterRomania.
Cù a publicazione di stu vulume chì presenta i quindeci testi premiati sta volta, avemu u sintimu ch’è no simu à un mumentu impurtante di u prugrama ch’è no ci simu dati caminendu. Sempre cù listessu versu, cù un percorsu mezu ragiunatu è mezu accunciatu segondu e reazzione, cumenti è critiche di quelli chì ci facenu a grazia di interessà si à i nostri sforzi mudesti di ambizione, ma cuntinui è chjuccuti. Allora ùn sapemu ancu, in sta fine di u 1998, s’è no avemu da allargà u chjerchju è fà una terza Biennale cù participazione isulana più ampia in u Mediterraniu. Si ne hè ragiunatu l’ottu di decembre scorsu cù i participanti siciliani è maltesi à u cungressu « Literature di l’isule mediterranee » ch’elli avianu urganizatu in Sorsu Niccola Tanda, presidente di u Premio Ozieri è l’altri amichi di a facultà di lettere di Sassari. Mettimu ch’è no abbiimu u fiatu per un’azzione allargata è ch’è no possimu buscà i mezi di realizazione. Un’altra voce dice ch’ellu sarà megliu à assigurà u passu è à dà di più cura è tempu à a pruduzzione è à a diffusione di u testu in prosa corsa. A ci saperemu dì à u prossimu appuntamentu sti pochi mesi, pè u prossimu cuncorsu di prosa literaria. Intantu, fateci sapè u vostru parè.
Ghjacumu Thiers
decembre 1998