Una Lettura ....

Scontri di 30.09.2014

Sta volta, ci simu ciuttati in a lettura di Ostrisorma di Guidu Benigni. Ci simu campi. Issu libru si leghje propiu faciule. Guidu si sà ch’ellu mette l’equilibriu chì ci vole trà e necessità di a scrittura literaria è po quellu versu chì face accunsentu chì u scrittu ùn hà persu a sumiglia cù a lingua cumu si sente. Stu rumanzu quì ci parla di quistione, prublemi, è pruspettive chì arriguardanu a nostra vita, u nostru campà in u filu di a storia di u populu corsu, ma senza passatisimu. Cù a primura di l’oghje è l’estru penserosu di ciò ch’è no saremu dumane... matina! Vene à dì chì ùn simu micca à burle, ma a risa ùn manca, quantunque. U dettu di Guidu hè scherzosu è rivendicativu, ma cun l’arme di a sincerità è di a cunvinzione chì impastanu una fizzione -a scena hè in 2074- ma ci pare di sente parlà d’oghje.