A GHJESGIA DI SAN GHJUVÀ
Spassighjata literarie è pedagogiche
À quiddi tempi tutt’i paesi di l’Alta Rocca, fora chè Poghju, aviani a so ghjesgia.
I Pughjulani erani scuntenti è si pò capiscia ch’eddi vulissini anch’eddi a soia.
Dopu avè fattu una cunsulta generali, ani dicisu di fà una ghjesgia pà San Ghjuvanni, patronu di u paesi, in un prati quì vicinu .
Allegri è cuntenti, da a mani à a sera, omini, donni è ziteddi si sò tutti missi à buscà è po à carrià sopr’à piazza a petra chì divia serva à fà i muri.
Quandu tuttu era prontu, sò ghujnti di bon matina i muradori incù i so farri, ma tutt’a petra avia sparitu ! Sò fermi più chè stunati !
Chì putenza umana hà pussutu arrubà in una notti tanta petra ?
Ani cercu in ogni locu senza risultatu, ma à la fini, un andaccianu hà dittu chi vicin’à Santa Lucia di Tallà, avia vistu tanta petra in un prati.
I Pughjulani ani corsu à veda è di fatti, era tutta quì a petra chì avia sparitu.
-« Quissi sò ghjenti ghjilosi chì si ni ridini di noi ! Vultemu à so locu a nostra petra ! «
Allora, incù sameri è muli, si sò tutti missi à carrià dinò a petra pà purtà la in Poghju.
Ma u lindumani, a petra avia sparitu torna. Sò vultati in Santa Lucia, è l’ani truvata à u stessu locu chè a prima volta.
-« Ùn ci hè Cristu ! I paesi di u circondiu sò ghjilosi è ùn volini micca ch’è no avissimi ancu noi a nostra ghjesgia ! »
Quì ùn si ridi più ! Ci voli à fà qualcosa ! Ani vultatu tutt’i petri i in Poghju è a sera di notti , si sò impustati incù i so fucili pà vighjà tutt’a nuttata.
Versu mezanotti, si faci senta un passu ! Incù u chjar’di luna si vedi un omu chì s’avvicina nant’à un sameri.
-« O ghjenti ! Avà cì semu ! L’aghju dà lintà una cartucciata » dici unu .
-« Innò ! Aspittemu ! Comu pudaria solu purtà tanta petra in pochi ori ? Ci hè qualcosa di micca chjaru ! »
Intantu, l’omu si mett’à carcà u sameri di petri, di tutti i petri un’à una, senza chì si vedi anscià a bestia ! Come si a carica era di piumi.
Com’hè pussibuli un tali sprupositu ? Iss’omu pesa i petri come nudda è u sameri ùn pari micca soffra !
« O amicu, quale seti voi ? Parchì arrubeti a nostra petra ? Chi diavuli vi cumanda ? »
-« Socu San Ghjuvanni ! Sò cuntenti ch’è voi avissiti dicisu di fà pà mè una ghjesgia, ma u locu ch’è vo aveti sceltu ùn mi cunveni micca parchì hè maladettu, allora n’aghju sceltu un’altru, è culà aghju purtatu a petra”.
-« Ma parchì saria maladettu ? »
-« Issu locu hè maladettu parchì quì un omu hà tombu una donna è u so ziteddu pà piglià li i so soldi ! È ani intarratu quì issu bruttu porcu!”
Di colpu u santu hè sparitu incù u sameri, è u lindumani, i petri erani tutti vultati in quiddu prati di Santa Lucia , induva San Gjuvanni vulia ch’edda fussi fata à so ghjesgia.!
Hè cusì chì i Pughjulani ani dicisu d’ascultà u santu, è in issu locu binidettu si pò veda anc’oghji una di i più beddi ghjesgi di a nostr’isula.
È da tandu, a sera di San Ghjuvanni, u vintiquattru di ghjunghju, ziteddi è maiò facini un gran focu.
In piazza di a ghjesia, si badda, si canta è si magnani fritteddi.
Hè issa sera , quiddi chì si volini bè si facini Cumpari è Cummari .
Si ghjurani amicizia eterna, è si chjamarani sempri Cumpà è Cummà, dicendu si di vò.
Saltendu pà sopr’à ù focu, cantani a canzunetta d’Ulmetu chì dici :
Piccia cummà, piccia cumpà
Ch’è no abbiimi tanti talenti
Lunga lung’a noscia treccia
Par San Petru è par San Paulu
Quantu c’hè petri in cunventu
Comu radica di leccia
Par Zì Ghjacumu u Baronu
Ch’è no abbiimi tanti dinari
Lunga lung’a noscia vita
Ci mantenghi u nosciu nomu
Quantu c’hè rena in mari
Chì cusì tutt’hè ditta.
Par Zì Ghjacumu di Carizia
Ch’è no abbiimi tanta furtuna
Ci mantenghi l’amicizia
Quantu c’hè peli in a funa