Message d'erreur

  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 39 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).
  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 42 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).
  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 42 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).

Svinnita ri sintimenti

Sicilia

Svinnita ri sintimenti.
“Favorisca in direzione, signora”. U vigilante ci cumpariu davanti tuttu ‘nta na botta e a stà talìannu cu du occhi ca fanu scantari.
“Iù?…Ma picchì?…” e Arcangela, abbarruata, furria l’occhi tunnu tunnu pi vidiri si quarcarunu, nto magazzeni, sta ascutannu. Ma i genti su ognuno pi l’affaruzzi soi, furrianu, talianu i robbi co’ scuntu. Isanu sciarpi pi sentiri a liggirizza, manianu i blusi pi sentiri a qualità, dumannanu doppubarba, doppusciampu, doppututtu; quarcarunu va ‘nta cassa pi pavari a na cummissa ca è misa ddocu siddiata comu si tutta dd’abbunnanzia ci facissi schifu. Nta stu mentri a Arcangela n’suduri friddu ci scinni na carina.
“Venga con me, per favore, e non faccia storie”, uora ci sta dicennu u vigilante ‘nta n’aricchia: e a pigghia pò vrazzu cu l’ugna ca si c’infilanu dint’a carni. Supra d’Arcangela i luci du tittu e i scritti a neon d’è reclami è comu si fussiru addivintati centumila, addumannusi e astutannusi comu chiddi d’e pumperi. I banchi i vitru, cu tutta a robba esposta, pari ca stanu fuiennu comu s’avissiru i rutelle e quarcarunu i spincissi contr’e mura. Mentri u vigilante ammutta Arcangela pi falla iri versu u funno d’ò saluni - senza sapiri ca i jammi a idda ci stavani addivintannu comu u chiummu, di non putirisi isari: jammi i’ petra, jammi d’ilifante – i fimmini spidderu di pruvari cullani davanzi o’ specchiu, prufumi e russetti e si vutaru: macari l’ommini, muti muti si stanu avvicinannu e uora sù tutti a talialla e a scutari pi non pirdirisi mancu na parola di chiddu ca stava succirennu.
“Venga, signora, da questa parte, prego” dici u vigilante cu na gintilizza ca fa scantari, e nto mentri rapi na porta nica ca Arcangela nun l’ava vistu mai di tanti anni ca furria ‘nta Rinascenti. A fa trasiri. Passanu ni na stanza nica unni c’è n’tavulinu iancu, na para i’ seggi e na carusa ca sta scrivennu ‘nto cumputere e mancu si vota quannu iddi trasunu. U vigilanti furria a latu a’ scrivania, s’assetta e si menti a talialla. Idda resta additta picchì i jammi c’addivintaru cumu pezz’i lignu e picchì tutt’i cosi, tavulini, seggi, computere, machina i’ scriviri, ci furrianu tunnu tunnu comu si fusse supra na giostra d’unnni non si po’ scinniri. Accussì talia comu n’aceddu mpazzutu tutt’i lati d’a stanza senza vidiri nenti, sulu ca n’centru c’è chistu ca a talìa e idda puru l’ha taliari pi fozza.
“Apra la borsa, per favore.” A vuci, cu ddu sgrusciu d’a giostra, pari ca veni di luntanuni e d’intra a testa d’Arcangela ci fa l’eco senza farici capiri nenti. A sente, sì, sta vuci ca rici: “Aprissi a’ vurza, aprissi a’ vurza”. Ma Arcangela non c’a fa, macari ca vulissi, a ghiaprilla: i rita s’inturciniaru supra a fermatura e diventaru na cosa sula cu u pulsanti a scattu e c’a stissa panza unni idda teni fitta a vurza marrò. Pi stu mutivu nun si movi e talia ‘nta l’occhi l’impiegatu senza putiri spiccicari na parola. A carusa ca prima stava scrivennu, uora spiddrìu. Appoi, comu u vigilante ci fa ‘n signali, si susi e dici:
“La dia a me, signora” e ‘nta stu mentri fa na mossa: comu fu e comu non fu, i rita d’Arcangela si ghiaprenu e a vurza s’a pigghiau sta carusa billuzza. A Arcangela ci niscì n’gran suspiro: po’ essiri ca ora na mannanu, ca po’ nesciri di sta stanza janca comu di spidali e trasiri attorna dintra i luci d’u ripartu abbigliamentu e prufumu. E appoi fora, nta strada. A’ so casa. Nun ci parissi veru. Ma stu masculu ‘nveci ci sta dicennu d’assittarisi. E idda, sempri taliannulu fissu, com’alluciata s’assetta.
U vigilanti acchiappa a vurza e nesci tutti i cosi fora: u bursellinu, i ricetti d’o dutturi, i pinnuli, l’ucchiali, i biglietti di l’autobus. E, n’menzu all’autri cosi, ci nesci na sciarpitedda rosella rosella, ca non era di sita ma era bidduzza u stissu, cu i punti arraccamati cu pagliette. Na cosuzza liganti pi n’occasioni, macari pi n‘compleannu, n’vattiu. Stu masculu a pigghia d’in pizzu comu si fussi na serpi vilinusa, a isa pi quant’è longa e dici:
“E questa, signora, l’ha pagata?”
Arcangela vulissi diri di no, ca na potti pavari, ca nun fici n’tempu a pavalla, ca sicurissimamente comu nesci a pava: ma avi na testa ddu gran sgruscio che è comu si tutti i paroli s’inturciuniasseru ‘nsemi i pinseri e – a pavai, n’à pavai, a pavai – non cunnetti chiù.
“Si – ma non è idda ca parra cu sta vuci di picciridda ca chianci, non po’ essiri chista a so vuci – certamenti ca a pavai. Iu haiu pavatu sempri, nta mò vita”.
“Lei però non ha da mostrarmi lo scontrino, vero?”, dici cu na smorfia ddu masculu ca ci avi na vucca ca pare n’tagghiu, na ferita ca feti. Arcangela talia comu na scimunita dda vucca ca na vota era na vuccuzza tennira d’addeu e uora è na rutta ca s’a voli agghiuttiri.
“E se non ha lo scontrino, che è la prova dell’avvenuto pagamento, vuol dire, mia cara signora, che lei non ha pagato e quindi è – mi scusi, sa – una ladra. E, in tal caso, lo sa cosa facciamo noi, di regola? Noi la mandiamo dritta dritta dalla polizia, che saprà cosa fare”.
Arcangela vulissi parrari, spiegarici tanti cosi che c’a sciarpitedda non ci avissiru a trasiri e nveci ci trasunu assaissimo. Ma cumu po’ fari? Avi a vucca asciutta, avi arsuri, senti n’sapuri d’acidu. S’addisidirassi n’ pocu r’acqua, ma cu c’addumanna? Accussì resta abbabasunuta picchì c’avi moltissimi cosi ca vulissi diri e non sapi quali è megghiu dicirici prima e quali doppu. E si cunfunni picchì nun sapi mancu comu l’avissi a diri, tutti sti cosi. Perciò ristau muta, taliannu n’nterra. Allura u masculu si susi e dici, cu na vuci ca fa scantari:
“Un momento, riferisco al direttore”.

 

Oh, Matrisantissima ddulurata, puru u diritturi c’è! Ora macari iddu m’addumanna p’ò scuntrinu! Chi bbolunu sapiri? Chi bbolunu fari? Volunu chiamari a polizia? Po’ssiri ca a stanu chiamannu. Stanu tilifonannu. Ci tilifonaru. Cu n’autra anticchia arrivanu: avennu i machini, ‘nta na botta su ccà. Venunu e mi riciunu ca arrobbu. Ca sugnu latra. Matruzza, mi cunfunnìi! E comu aiu a fari? E ch’aiu a diri? Arcangela si susi, s’assetta, si torna a susiri. A carusa a talìa. Idda è tutta surata: vulissi chianciri, ma mancu chistu c’arrinesci. Eppuru à ssiri calma: pi ci putiri spiegari comu fu, mmisca ca u diritturi a manna a chiama.

“M’ascutassi, signor dirigenti: sta sciarpitedda rosella luccicante iu non l’ava a pigghiari. U sapi picchì? Picchì nun mi sirvìa propria. E quannu na cosa nun sevvi, uno, macari ca è cò scuntu, chi si l’accatta a fari? Invece iu m’a pigghiai e ora ci staiu spiegannu picchì. U sacciu, ca l’avìa a pavari. Ma vidissi, si iu pavava, non era a stissa cosa. Picchì? Uora c’u riciu, si vossia avi pacienzia.
Io, signor dirigenti - sì, sì, scusasse, diritturi, u sacciu ca è u diritturi – non appi na vita facile. Anzi difficile, difficilissima. A’ sapìri, n’a vogghiu siddiari cu tutt’i mò cosi, ma tuttu chiddu ca aiu circatu di fari nta mò vita s’à distruggiuto sempri. Comu sistemava na cosa, si sfasciava. Nenti n’appi, ci staiu ricennu, nenti. Vossia po’ diri, ma chi ci trasunu sti lastimi? Ci trasunu, ci trasunu, si vossia mi fa parrari.
Vaddassi, iu era figghia unica: e mi tinevano, me matri e me patruzzu, comu na pupidda supra u canteranu! No, n’arririssi, non mi taliassi accussì: u sacciu ca ora m’arriducii comu Betta Pilusa. Ma quann’era picciotta, diritturi, n’ ciuri era, cu cert’occhi e certi capiddi e n’personale ca i genti si vutavano a taliarimi! No, no, mi spicciu, u sacciu ca lei tempu di peddiri cu mmia non n’avi. Zoccu vuleva diri è ca ci furunu tanti ca mi vulevanu. Basta, come è gghiè, mi pigghiu a uno e mi maritu.
Mi nasceru du’ addevi, un masculo e na fimmina, beddi comu u suli. Mumentu sulu, non si siddiassi…Ma non ci veni, o cchiù grannuzzu, ca n’avia mancu cinq’anni, na malatia ca su pigghiau, tempu tri misi? Sì, sì, staiu timminannu, u sacciu…m’a scusari, anzi. Basta, pi falla brevi, doppu na para d’anni, non succedi ca me maritu si pigghia na scoppola pi una ca vineva di fora e mi lassa n’tridici cu na picciridda n’coddu? Non si nni sappi cosa. Spariu. Senza mannari mancu na cattullina. Basta, c’avìa a fari? Mi truvanu n’travagghiu nta na frabbica di causi a Enna e ci itti. A picciridda a lassava ni me matri tutt’u jornu e m’a pigghiava a sira, quannu scinneva di l’autobusse. Poi, siccomu n’ta frabbica c’era uno ca mi taliava, e allura iu era ancora simpatica, mi misi cu iddu. Era travagghiaturi e appi n’autru figghiu, masculu. P’accurzari, a me maritu – chisto ca non era marito, u secunnu, u capìu – ci pigghiau un ictusu e mi restau paraliticu di menzu latu. E iu a sivvillu, mentre iddu m’insurtava cu dda menza vucca ca putìa moviri e quannu m’avvicinava – macari ppi mintirici a pala, cu rispetto a vossia – se c’a faceva, mi dava na jangata. Vinni u mumentu ca chiuriu l’occhi, u Signuri u vosi beni e si l’arricugghìu. A mia m’aveva fatto soffriri abbastanza. Restai sula.
Chi dici, lei? C’avìa du’ figghi? Ascutassi. Crisceru bravissimi, rispittusi, erucati. Ma a carusa non nisciu pazza pi uno migrato a Torino, c’ava vinuto ccà p’è ferii, e su vosi maritari? Si e no a viu na vota l’annu. U masculu truvau n’travagghio bonu ‘nta Gimmania e sinni iu macari iddu. Quanno può ghiessiri, veni, n’annu sì e uno no. Tuttu rui hanu casi nichi e figghi picciriddi: basta, a mia non mi ponu teniri. Nun ci capu. Mi mànnanu quacchi cosa ogni misi e basta. Aiu finuto, diritturi. Macari a mè vita finìu: pugna e cauci prima, e sula doppu. Sempri sula, signò diritturi di questo bellissimo magazzeni. Sula ca me jatta. Chi sta dicennu? Non c’entra tuttu chiddu ca c’aiu cuntato, dici vossia, co’ fattu d’à sciarpitedda? A lei ci pari! Scutassi, ma mi fazzu meraviglia di lei che avi i studi…Quannu iu vegnu a Rinascenti pi nesciri d’à me casa unni non aiu a nuddu cu ccù parrari – chi parru c’à me jatta? – mi pari di trasiri nta n’autru munnu: mi pari, pi ddu pocu di tempu ca staiu ccà, d’assiri com’a tutti l’autri, comu i fimmini tinciuti ca venunu a ccatari robbi liganti e appoi s’arricogghiunu a casa unn’attrovanu mariti e figghi ca ci fanu festa. Iu, na’ mo testa, viu sti casi lluminati, viu sti tavuli cunzati. U capiu, accom’ora, diritturi?
Ccà intra iu furrio ‘n menzu ‘i vanchi comu a tutti l’autri, chiddi chiù futtunati: talìo, tocco macari iù i vesti liganti; mi mentu n’poco i’ russettu ca accussì m’arresta, mi fazu jittari n’pocu ‘i profumu. Chi sta dicennu? Ca su cosi babbi, cosi ‘i picciriddi? Pò ‘ssiri. Pò ‘ssiri ca lei c’avi ragiuni. Ma autri divettimenti non iu n’aiu. E a mia chistu m’abbasta. No, no: non si susissi, non si ni issi. Aiu finuto. Ora ci cuntu di sta sciarpitedda e picchì nun’a vosi pavari. Vidissi, diritturi, a mia a sciarpitedda nun m’aggiuvava, picchì non c’è nuddu ca m’invita, di nudda banna. Non n’aiu occasioni liganti, mai. Pi stu motivo propriamente m’a pigghiai. Picchì riprisenta chiddu ca nun aiu e nun aiu avutu mai. Purtannamilla a casa mi pareva c’ava gghiri a na festa, chi sacciu, un ricivimentu unni l’avissi pututu mentiri, supra n’taierino. Cosi fini, diritturi. Cosi pi signuri. Cosi pi sugnari, caminannu a peri…Ma lei, diritturi, c’intiressa picchì n’a pavai, sta sciarpitedda ca aveva macari u’ scuntu. Ma chi dumanni mi fa, cu tutta a’ so scienza? No, non fu p’ì soddi: u rissi lei stissu ca custava picca, ca era sintetica. Vulennu, ci puteva arrivare. Ma n’a vosi pavari appositamenti. Picchì, diritturi, vuleva na cosa senza avilla a pavari. Na cosa gratissi, comu n’rialu. Un rialu di chiddi ca n’a mò vita nun potti aviri. Comu? Chi sta dicennu? Ca ‘nti sta manera era comu si iu pritinneva ca stu rialu m’u faciva vossia, ca nun c’entra nenti? Po’ ssiri, sì. Ma, macari ca è accussì, vossia chi ci viri di mali? Nun fussi giustu?”