Scola bislingua di u Viscuvatu - L’ACULA DI U VISCUVATU

Scola bislingua di u Viscuvatu

 

 

L’ACULA DI U VISCUVATU

 

Tempi fà, ci era un paese chjamatu u Bel’Fiuritu.  Era u più bellu paese di Casinca...  assai fiuritu, era l’ortu di a Corsica.  Era tempu di gioia è d’allegria...

L’acelli cantichjavanu, e farfalle ballavanu, a ghjente ridia... Beata epica...

Quassù, campavanu i sgiò, i nobili, i Veschi.

 

Un ghjornu, un zitellucciu, Carlinu Vescovato, figliolu d’un signore, era cugnumatu « L’acula » perchè chì era appassiunatu da stu acellu.

À ellu, li piacia a libertà, a putenza.. si travestia sempre in acula.

Tutti i ghjorni, curava u paese . U vulia prutege di i periculi... di a gattivezza di certi ghjenti di u circondu... soprattuttu parà si di u gubbacciu...

« O cari paesani , seraghju sempre à fiancu à voi... u mo paese sì tù !» disse l’acellu zitellinu.

 

L’anni passavanu, u zitellucciu era diventatu un bellu è forte giuvanottu.

 

Un ghjornu, Carlinu ricevò una visita... quella di Maria-Casinca, chì stava in piazza Paulaccia.

Maria-Casinca era una maga... È tutta a ghjente di u circondu venia à scuntrà la per curà si. Era cusì brava, cusì dolce. Avia dinù u putere d’annacquà u paese, hè per quessa chì era l’ortu di a Casinca.

Nimu cunniscia a so età, era assai anziana è purtantu u so fisicu ùn si scambiava...

Quandu Carlinu ebbe 16 anni, Maria-Casinca Hà vulsutu rigalà lu ...

 

« -Caru Carlinu , tù, chì ami a libertà , tù chì ami l’aria pura... ti prupongu oghje un rigalu chì scambierà a to vita ... a sò, hè Un rigalu assai speziale.. chì nimu ti puderà offre. Ascolta mi : s’è tu bei l’acqua di a funtana, puderai scambià ti in acula quand’ella ti pare !

dammi a to manu, seguita mi s’è tù voli »

-essendu un acula averaghju u putere, averaghju a bellezza per u sempre...accettu a to prupusizione!

 

Allora, Maria-Casinca purtò Carlinu à a funtana di u paese.

 

« A tè o Carlì. À tè di beie trè manate di sta acqua. Chjodi l’ochji è ripeti apressu à mè :

 

Acqua surgente , Acqua trasfurmata,

Beiu durante un mumentu,

Per u sempre seraghju prutettu. »

 

Allora, Carlinu  ripetì a pregantula è bebbe l’acqua di a funtana...

Subbitu, l’acqua avia fattu u so effettu...

 

U giuvanottu pudia vulà !

 

«  à ringrazià ti o Marì! Grazia à tè, possu vulà è supranà u mo circondu! »

 

Un ghjornu, Maria-Casinca dicese d’andà in muntagna per circà piante per appruntà e so medicine... ma quassù, tuttu mondu a sapia... ci era l’orribile gobbu !

 

Avia e sgrinfie à i pedi, avia i capelli longhi è grisgi, e ghjambe storte... purtava un lenzolu nantu à a manu manca... è à a diritta avia una piola!

 

U mostru campava in una grotta chì s’assumigliava à una chjaroppula, vicinu à una surgente « acqua merciana »

U gobbu era un gattivu Magu. Era cunnisciutu di pettu à e so ghjasteme. Purtava tutti i peccati nantu à elli!

 

Quassù, in e muntagne , versu à Panicale, nimu ùn vulia avviccinà si.

Tuttu mondu n’avia a paura... tuttu mondu à parte Maria-Casinca !

«  - Quale hè?! Quì , si nantu à mè, ghjè u mo territoriu ! Oramai, t’aspetta un casticu per avè pigliatu un chjassu periculosu.

 

…..Ti propongu di sceglie a manu chì ti minarà : a manu manca o a  manu diritta. ! Spicciati!

 

-eiu sò Maria Casinca, cummare di u bel’fiuritu!  Ti dumandu di lascià mi andà è ti prupongu di curà i to peccati.

- Innò... Un vogliu nunda ! »

 

Po, u gnomu s’avia purtatu a so vittima  in fondu di a grotta.

Quellu ghjornu, a maga fù fatta prigiunera !

 

E disgrazie principionu...

L’orti avianu ghjellatu..

L’acqua era diventata torbida...

U sole era smaritu...

 

Allora, Carlinu l’acula pigliò a decisione di liberà a so amica...

Ghjuntu nantu à e cime di u paese, carlinu truvò a famosa caverna di u gubbacciu!

 

U gobbu disse à Carlinu:

 

« Quì sì nantu à mè, ghjè u mo territoriu ! Oramai, t’aspetta un casticu per avè pigliatu un chjassu periculosu. Ti propongu di sceglie a manu chì ti minarà : a manu manca o a  manu diritta. ! Spicciati! »

 

Allora, Carlinu, si lampò nantu à u mostru chì si dibbattia... cù e sgrinfie acelline, carlinu crepò l’ochji di u gattivu parsunagiu! È u chjusò in fondu di a caverna liberendu à Maria Casinca.

 

 U paese ritruvò a so allegria...

l’orti funu annacquati...

L’acqua era limpia..

U sole era vultatu...

 

Per ringrazià u curagiu di Carlinu,

Maria-Casinca fù apparisce nantu à a piazza principale, core di u paese, una funtana incurunnata da un acellu... un acula...  chì per u sempre curerà u bellu paese.

Sta funtana chì annacquerà generazione è generazione.

U paese si chjama oramai U Viscuvatu in onore à Carlinu.

Oghje chì hè oghje, si dice, chì certe volte , cù una vera fede, pudemu vede  à Maria Casinca passendu in e strette di u paese è chì l’anima di Carlinu campa in l’acula di a funtana.

 

 

I sculari di CE2 di u Viscuvatu paese